2,865 matches
-
a îndepărta confuzia, făcând afirmații ferme, cu titlu de previziune. Al doilea motiv, înrudit, pentru care nu vom operaționaliza varianta de neorealism a lui Wohlforth constă în faptul că această perspectivă este vulnerabilă în fața criticilor potrivit cărora ea oferă o raționalizare post hoc a previziunilor neîndeplinite, asociate cu modelul neorealist convențional. Neorealiștii înșiși recunosc faptul că sistemul internațional emergent reprezintă o oportunitate ideală pentru testarea predicțiilor lor în raport cu tiparele de comportament, pe măsura apariției lor. Dacă neorealiștii s-ar îndepărta ulterior
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
abuzeze de propria putere, care nu se supune niciunui control. Astfel, concentrarea capacităților în interiorul sistemului se va "dizolva" gradual, pe măsură ce se reface balanța de putere. Modificarea adusă de Wohlforth teoriei neorealiste este, așadar, deschisă criticii potrivit căreia ea face o raționalizare post hoc a eșecurilor predictive, asociate cu explicația neorealismului convențional pentru structura emergentă a politicii internaționale. Din acest motiv, în studiul de față nu am operaționalizat și nu am testat argumentul realist structural modificat al lui Wohlforth, privitor la stabilitatea
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
are un fundament cognitiv. Organizațiile formale, afirmă Meyer și Rowan (1991), se dezvoltă În acele domenii În care se manifestă un grad ridicat de instituționalizare a „miturilor raționale” ce constituie structura formală. Elemente de organizare a relațiilor sociale (spre exemplu raționalizări precum Împărțirea pe departamente standardizate, selecția științifică a resurselor umane, managementul democratic) se Întemeiază pe Rațiune, pe Modernitate și ajung să fie luate ca atare, să constrângă cognitiv și astfel, să producă predictibilitate, să reducă incertitudinea și să genereze ordine
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
servicii medicale de sănătate autorizate. Definiția propusă de Scott se bazează pe asumpția „diferențierii funcționale a sectoarelor ale căror structuri se Întind pe verticală până la nivelul statului național” (Scott, 1992:139). Diferențierea ar fi astfel susținută de un proces de raționalizare, respectiv de construcție a unor mituri raționale; apariția câmpurilor coincide cu raționalizarea unui domeniu funcțional de activitate (exemplul furnizat de Scott este acela al domeniului furnizării de asistență bătrânilor). Raționalizarea constă În elaborarea și instituționalizarea de reguli și reglementări ce
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
asumpția „diferențierii funcționale a sectoarelor ale căror structuri se Întind pe verticală până la nivelul statului național” (Scott, 1992:139). Diferențierea ar fi astfel susținută de un proces de raționalizare, respectiv de construcție a unor mituri raționale; apariția câmpurilor coincide cu raționalizarea unui domeniu funcțional de activitate (exemplul furnizat de Scott este acela al domeniului furnizării de asistență bătrânilor). Raționalizarea constă În elaborarea și instituționalizarea de reguli și reglementări ce Întrunesc consensul constituenților importanți, cunoașterea legitimă din sistemul educațional, opinia publică; astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
139). Diferențierea ar fi astfel susținută de un proces de raționalizare, respectiv de construcție a unor mituri raționale; apariția câmpurilor coincide cu raționalizarea unui domeniu funcțional de activitate (exemplul furnizat de Scott este acela al domeniului furnizării de asistență bătrânilor). Raționalizarea constă În elaborarea și instituționalizarea de reguli și reglementări ce Întrunesc consensul constituenților importanți, cunoașterea legitimă din sistemul educațional, opinia publică; astfel de reguli devin mituri raționale (Meyer și Rowan, 1977). Pe fondul raționalizării se constituie domenii funcționale reglementate - sectoare
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
al domeniului furnizării de asistență bătrânilor). Raționalizarea constă În elaborarea și instituționalizarea de reguli și reglementări ce Întrunesc consensul constituenților importanți, cunoașterea legitimă din sistemul educațional, opinia publică; astfel de reguli devin mituri raționale (Meyer și Rowan, 1977). Pe fondul raționalizării se constituie domenii funcționale reglementate - sectoare sau câmpuri organizaționale. Scott distinge trei clase de elemente În analiza câmpurilor: relaționale, culturale și istorice. În ceea ce le privește pe primele, el accentuează În mod deosebit relațiile ierarhice pe verticală ce se stabilesc
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
standardizarea mijloacelor raționale pentru a atinge anumite scopuri individuale, ci induc așteptări sociale cu privire la scopurile legitime. În acest sens, instituțiile Își definesc o logică proprie și care nu este neapărat una utilitaristă. Considerente ce țin de legitimitatea anumitor practici, de raționalizarea societății moderne nu pot fi excluse dintre variabilele explicative. Existența practicilor ineficiente social este argumentul acestei aserțiuni. Teoria eludează problema oportunismului În interiorul organizației. Organizația este tratată ca actor colectiv maximizator ce acționează unitar În virtutea controlului exercitat de manager. Totuși, organizația
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
a lungul timpului În structura corporației pot fi mai degrabă explicate invocând considerente de legitimitate decât considerente ce țin de eficiență economică. O anumită configurație a relațiilor intraorganizaționale se Întemeiază pe „formarea și Întreținerea unor convingeri instituționale” (Mihăilescu, 2004:54 ): raționalizarea societății Întemeiază diferențierea funcțiilor sau tehnologiilor sociale care devin sub-sisteme În cadrul sistemului social și care sunt integrate conform unei logici Înțelese (luate) ca atare de către toți actorii sociali. Această logică (pe care de exemplu un muncitor o apelează și o
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
reguli generale, principii abstracte, pentru o varietate de principali legitimi având funcții și interese social recunoscute. Actorii Își asumă responsabilitatea de a acționa În conformitate cu legile morale și naturale raționale În societate; ei Își asumă o competență emergentă din scientizarea și raționalizarea societății. În spațiul organizațional, urmărirea intereselor sinelui sau pe cele ale acționarilor devine o chestiune de legitimare socială a intereselor. Dacă, la nivel ideologic, societatea modernă percepe, de exemplu, stima de sine, dezvoltarea profesională sau participarea la conducerea democratică ca
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de o formulă care să-i Întemeieze caracterul rațional just și adecvarea la lumea reală. Pentru ca o convenție să se transforme Într-o instituție socială legitimă este necesară o convenție cognitivă paralelă care să o susțină. Rolul naturalizării și al raționalizării este preluat, crede Douglas, de analogiile stabilite Între „structura formală a unui set definitoriu de relații sociale” al unei instituții cu structura lumii materiale, supranaturale sau a veșniciei (de exemplu, În societățile arhaice, „strămoșii, acționând de pe cealaltă parte a vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
conduce, mai departe, la problema asigurării unor Înțelesuri integrative care să facă posibilă organizarea socială. Mecanismele de coordonare constau dintr-un inventar de „rețete sociale” pe care actorii le au la dispoziție pentru integrarea propriilor roluri sociale. Creșterea gradului de raționalizare și instituționalizarea (În sensul de legitimare și luare ca atare) anumitor mecanisme de coordonare produce organizare formală. Mintzberg distinge cinci tipuri de „mecanisme de coordonare”: a) adaptarea reciprocă, atunci când coordonarea se realizează prin comunicarea informală dintre persoanele care lucrează Împreună
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de legitimare și luare ca atare) anumitor mecanisme de coordonare produce organizare formală. Mintzberg distinge cinci tipuri de „mecanisme de coordonare”: a) adaptarea reciprocă, atunci când coordonarea se realizează prin comunicarea informală dintre persoanele care lucrează Împreună - mecanism prezentând grade de raționalizare și instituționalizare minime și caracterizând mai degrabă relațiile informale, organizarea spontană Între indivizi; b) supravegherea directă În cazul În care o persoană formulează instrucțiuni de muncă și supraveghează aplicarea lor - crește gradul de instituționalizare, dar raționalizarea constă doar În capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mecanism prezentând grade de raționalizare și instituționalizare minime și caracterizând mai degrabă relațiile informale, organizarea spontană Între indivizi; b) supravegherea directă În cazul În care o persoană formulează instrucțiuni de muncă și supraveghează aplicarea lor - crește gradul de instituționalizare, dar raționalizarea constă doar În capacitatea de coordonare a anumitor actori; c) standardizarea proceselor de muncă atunci când operațiile sau acțiunile ce constituie rolurile sociale sunt precis delimitate - instituționalizarea mijloacelor, a tehnologiilor sociale, programelor, regulilor; d) standardizarea produsului muncii (ouput-ului) În cazul În
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
companii constructoare de mașini depinde de performanța acesteia pe criterii social definite: standardizarea produsului final pe criterii de siguranță, protecția mediului În exploatare, standardizarea procesului muncii - managementul calității, democratizarea conducerii, funcționarea departamentelor de cercetare și dezvoltare. Toate aceste standardizări presupun raționalizarea activității pe liniile unei tehnologii sociale considerată În același timp eficientă (pentru că este rațională), dar și legitimă (de exemplu, spun Meyer și Rowan (1991), raționalizarea prostituției pe linii medicale Înseamnă legitimarea și constituirii unei organizări formale a acesteia și, am
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
muncii - managementul calității, democratizarea conducerii, funcționarea departamentelor de cercetare și dezvoltare. Toate aceste standardizări presupun raționalizarea activității pe liniile unei tehnologii sociale considerată În același timp eficientă (pentru că este rațională), dar și legitimă (de exemplu, spun Meyer și Rowan (1991), raționalizarea prostituției pe linii medicale Înseamnă legitimarea și constituirii unei organizări formale a acesteia și, am spune noi, includerea ei În proiectul social al polisului - teleologia socială). În relația dintre organizație și clienți, eficacitatea Îmbracă o formă social definită. Astfel, definiția
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
modalităților de exercitare a puterii, ale definirii organizațiilor și, nu În ultimul rând ale alocării resurselor. În aceeași ordine de idei, deși Într-o viziune integrantă și mai puțin conflictuală, Jepperson și Meyer (1991) consideră că organizarea formală este rezultatul raționalizării funcțiilor și/sau actorilor sociali și includerea acestora Într-un proiect social al polis-ului. Recunoașterea socială a anumitor funcții (bazate pe definirea unor nevoi sociale) și legitimitatea acestora conduce la oferirea de oportunități legale și sociale pentru acțiune colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
general, avansată de Meyer și Rowan (1991:45) este: „Pe măsură ce reguli instituționale raționalizate apar În domenii de activitate date, organizații formale se constituie și se dezvoltă prin incorporarea acestor reguli ca elemente structurale.” De asemenea, Scott (1992a) a arătat cum raționalizarea și scientizarea asistenței acordate bătrânilor a condus la instituirea organizațiilor formale (case de bătrâni, agenții ale autorității publice), rațională, utilizând inginerii sociale legitime (cum ar fi gerontologia, asistența socială) În acest domeniu. Aceste organizații funcționează În contextul unor definiții sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sistemului. * Descentralizarea sistemului de învățământ preuniversitar: Descentralizarea începută trebuie continuată ferm, printr-o strategie coerentă. Toate deciziile importante privind personalul și execuția bugetară trebuie să ajungă la nivelul școlii și apoi la cel al consiliului local. Este principala cale de raționalizare a rețelei școlare (care a ajuns în mediul rural la un raport de 10 elevi / profesor) și de reducere a costurilor. Ex-ministrul Miclea afirmă că implementarea cu succes a măsurilor și a planurilor de acțiune care decurg din raport implică
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
secol de acumulări și potențări ale spiritului uman, care în Germania au găsit un teren cât se poate de fecund: Epoca Luminilor 310. Cu siguranță, introducerea ideilor egalitare ale Codului Civil și lupta, chiar slabă, contra feudalității și atotputerniciei Bisericii, raționalizarea administrației, au dat o lovitură mortală societății Vechiului Regim, dând naștere mișcărilor naționale și liberale care vor zgudui Europa în secolul al XIX-lea. Principiul care va triumfa va fi cel al "suveranității statelor-națiune", și nu al "suveranității dreptului", cum
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de apărare; mecanismele defensive Împotriva anxietății ar fi: imatur (blocare, somatizare, hipocondrie, introspecție, comportament pasiv - agresiv, proiectare, regresie, retragere autistă), matur (altruism, anticipare, ascetism, umor, sublimare), narcisic ( negare, distorsiune, proiecție), și nevrotic ( verificare, deplasare, disociație, externalizare, inhibiție, somatizare, intelectualizare, izolare, raționalizare, formație reactivă, reprimare, sexualizare). Majoritatea autorilor consideră că anxietatea Își are determinarea În evenimente precipitante declanșatoare.
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
altcineva. Și cere: "Ai curajul de a te servi de propria ta inteligență! Acesta este cuvîntul de ordine al iluminismului" (Răspunsuri la întrebarea " Ce este iluminismul!?"). Prin "modernitate" Virgil Nemoianu înțelege "un fenomen în care s-au întrepătruns următoarele caracteristici: raționalizarea, alienarea, urbanizarea și viteza (atît istorică, cît și fizică); accentul pe comunicare și informație, pe prezența imediată, pe individualism și autoinventare, pe egalizare și omogenizare; relațiile umane contractuale sau tranzacționale; presiunea utopică spre progres și altele". Între gînditorii asupra cărora
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
un salt semnificativ. Cîți dintre cei care se uită la programele TV sau deschid frigiderul cunosc principiile lor de funcționare - extrem de puțini; știu doar să îl folosească, să apeleze la aceste mijloace pentru nevoile lor, multe artificial create. "Intelectualizarea și raționalizarea crescîndă nu înseamnă deci o sporire generală a cunoașterii condițiilor de viață în care trăim. Ele înseamnă altceva, și anume cunoașterea sau credința că am putea afla oricînd cu condiția să vrem că, în principiu, nu există forțe misterioase imprevizibile
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
este de a trăi într-o epocă lipsită de Dumnezeu și de profeți sau dacă-i ascundem această situație fundamentală prin acele surogate reprezentate de toate profețiile făcute de la înălțimea unei catedre universitare". Este discutată și teologia, definită ca o raționalizare intelectuală a inspirației religioase. Oricum nu prin teologie accedem la credință sau sfințenie, și cu atît mai puțin printr-o altă știință. Credinciosul urmează spunerea lui Tertulian credo non quod, sed quia absurdum est (cred nu că este absurd ci
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
un caracter natural, implacabil (Durkheim, 2001); Karl Marx ce vorbește despre cele cinci stadii comuna primitivă, orânduirea sclavagistă, feudală, capitalistă și socialistă; Max Weber autorul unei teorii de asemenea clasice, dar care respinge evoluționismul pune la baza schimbării sociale fenomenul raționalizării (Ungureanu, 1990, Ungureanu, Constantinescu, 1985, Nisbet, 1967). Tot de sorginte evoluționistă sunt și teoriile antropologice ale schimbării sociale, două din ele fiind mai cunoscute: cea a lui Henry Morgan, ce consideră că evoluția înseamnă trecerea de la sălbatic, la barbar și
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]