3,509 matches
-
să i se înfățișeze ca făptaș sau ca victimă. și nici unul n-a rămas nevătămat când a fost destituit din istorie. Tatăl meu își îneca în beție amintirea perioadeicât fusese soldat în SS. Mama se lupta cu fata hămesită și rasă în cap ce fusese ea însăși în timpul deportării, bunica venera geamantanul acordeonului, bunicul nu renunța în ruptul capului la chitanțierele lui. În capul fiecăruia se ciocneau lucruri ce n-ar trebui niciodată să se nimerească laolaltă. N-am înțeles cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu mai sunt accesibile decât în infernul (fondul secret) al marilor biblioteci din Occident. Două afișe lipite sauvage pe stâlpii din vecinătatea Universității din Geneva. Luni, 10 ianuarie, Love Zoo. Dance Hall, Ragga, Decale Coupe, Messenjah Sound System, Nello B, Ras Mali. Începând cu ora 23 până la 04 dimineață. Afișul este tipărit în culorile Jamaica (roșu, verde, galben) și miroase deja a marijuana. Al doilea afiș: Manif contre la Fourrure. Samedi, de 15 heures à 17.15. Devant la boutique Escada
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
produse corozive, abur fierbinte venit de niciunde. Mult fum de țigară. Un miros perfid care impregnează hainele, pielea, părul capului, tot! Nu este de mirare că mulți dintre cei care lucrează în bucătării au părul tuns foarte scurt sau sunt rași în cap, pentru a facilita igiena de după ieșirea din burta monștrilor gastronomici: frumoși pe dinafară, rău mirositori pe dinăuntru. Am mai avut ocazia să scriu despre această ultimă haltă civilizației occidentale, depozitul second-hand Emmaus, ca și alte magazine de vechituri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
am depus-o pentru a o vizita pe draga de Anna la Liverpool. Nu sunt suficient de sigur în ochii lor pentru a întreprinde o asemenea călătorie riscantă. Un supus funcționar al Majestății Sale, cu un ten rozaliu de șobolan ras cu ciobul de sticlă, îmi cere o hârtie suplimentară de la bancă, extras de cont curent etc. Întors acasă plin de nervi, simt nevoia să-mi afirm furios alteritatea: ascult în buclă muzica celor trei soleils (staruri) algerieni din Franța, Rachid
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
occidentale și încearcă să le aplice cazului românesc. Cea mai distractivă fază a zilei s-a petrecut atunci când unul dintre ei, de la McGill University din Montréal, universitate prestigioasă de altfel, smulgea lacrimi de emoție asistenței povestind cum buldozerele lui Ceaușescu rădeau sate întregi de pe hartă, în timp ce femei și copii tremurau în fața monstrului de metal fumegând; un fel de scenariu de fâșia Gaza avant la lettre. Evident, nu am mai suportat și am protestat împotriva minciunii, invocând statutul meu de martor, cuvânt
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu ideea iluzorie că pot "civiliza" masele. De data aceasta, rolul vedetei era juca de rapperul K-Maro, un tânăr originar din Liban, țară pe care a părăsit-o la vârsta de trei ani, după cum singur mărturisește. Figură de rapper clasică: ras în capul ca un morcov, urechi clăpăuge ca ale regelui Ferdinand Întregitorul, blugi largi, tricou lălâu. Se chinuia să scoată două vorbe pe gură, sub masca bine asumată a disprețului de lume un dispreț de cartier. Până aici, nimic deosebit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
are cum să înverzească, n-are cum să îngălbenească, „nu are moarte!” - după cum urlă triumfal prospectul. Dar dacă n-are moarte, atunci ce, Doamne iartă-mă, are? Dacă n-are moarte, de ce-i mai zice iarbă? Mă duc să mă rad. Tot privind iarba etern verde, mi-a crescut barbă urâtă și aspră ca un glaspapir. N-aș îndrăzni să sărut o femeie. 3: Televiziunea franceză prezintă o ediție a telejurnalului de noapte veche de o sută de ani - „Actualitatea la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pod fiindcă nu prea știm cine are prioritate, cum Mircea strigă nervos animalu’ dracului după un șofer care ne claxonează și mai apucă să-i dea un șpiț în cauciuc, cum îl înjur și eu pe altul care aproape mă rade cu portiera, cum ne oprim după pod și mâncăm doi langoși sleiți pe care îi port de trei ore în geantă, cum o virăm la stânga, pe sens interzis, cum deșertăm totul în curte, cum o luăm în trap înapoi pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu ierta nici un bărbat. „În fiecare seară are vreo doi sau trei clienți. Tot ISPGC-ul e abonat la ea. Și când îi termină pe ăia, știi ce face? Își pune halatul și iese în stradă. Să mor! I-a ras pe toți, până și pe Radu, ăla dintr-a noua, și pe Stelică, și pe tata lu’ Simona. Ba cică și pe sectorist; Radu zice că și pe milițian, ăla din borcanu’ de la intersecție. Fii atentă aici: vii sâmbătă să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cumva să iei ceva de acolo. Oricum, eu nu aveam astfel de gânduri, eu voiam să fac ceva în viață. În situația în care am fost timp de 8 ani, dacă aș fi fost ,,agățat” cu ceva, aș fi fost ,,ras”! N-a fost cazul, nu le-am oferit această ,,satisfacție”. În schimb, se fura într-o veselie. ,,Șmecheria “ era să te ai bine fie cu Conducerea întreprinderii, fie să fi dat cu subsemnatul la ,,colonelul Frunză”. Chiar dacă călcai pe bec
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
urilor) și, în cele din urmă, somați să ne tundem la piele și să venim cu părinții la școală. Părinții mei n-au venit, dar au vorbit cu dirigu’ la telefon. De tuns, m-am tuns, ba chiar m-am ras în cap. (M-am gîndit să profit de ocazie și să-mi mai îndesesc părul.) După aceea am avut în repetate rînduri vise că am părul lung și că-mi suflă vîntul prin plete. Colegii ziceau, desigur, că am față de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
killer. Nu știau, de fapt, ce tip sensibil sînt. Eram un tip sensibil și, în ciuda aparențelor, nu eram deloc un golan. Asta a reieșit și dintr-o chestie care mi s-a întîmplat la numai cîteva zile după ce m-am ras în cap. Purtam o șapcă străină, de care eram foarte mîndru, dar pe care, la un moment dat, era s-o pierd. Într-o zi, pe cînd mă îndreptam, împreună cu alții, spre locul dintre blocuri unde obișnuiam să tragem una
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și delfinul și ura din tot sufletul lumea aceea care se îngrămădea în jurul îne catului. Dănuț se distra foarte bine la mare. Construia castele, cu gărdulețe din bețe de chibrit sau din mucuri găsite pe plajă, ai lui îi cumpă raseră un pistol cu apă și el îi stropea cînd ei stăteau la soare, uneori mama îl mai ducea la mașinuțe sau îi lua vată de zahăr și floricele. Cel mai mult însă lui Dănuț îi plăcea să stea în apă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în al nouălea cer. Ei încep săși frece mâinile încă de la anunțarea codului galben și trâmbițează euforici că va veni prăpădul. Când, în fine, se abate și prăpădul (în cazul nostru, nu un tsunami devastator, nu un cutremur care să radă orașele, nu un asteroid care să devieze Terra de pe orbită, ci o ninsoare ceva mai consistentă), intră cu toții în frenezia pe care leo dă dezastrul. Transmisiuni alarmiste dintre troiene, disecarea ca zurilor tuturor mașinilor înzăpezite, enumerarea de mai multe ori
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
scrie; subiectul îl știi... Lăsați acum. Vă certați acasă, intervine secretarul literar, știind că eu sînt bun prieten cu referentul, care, în drumul lui spre casă, seara, urcă uneori pînă la mine în garsonieră, anunțîndu-mă din ușă: "Am venit să rad o vodcă și să plec". Unde-i textul? Nu l-am scris, răspund senin. Am venit să vă iau la o vodcă. M-am lăsat de scris teatru. Mi s-a acrit. Vom răsufla ușurați, mormăie Lazăr, aplecîndu-se să caute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
chiar „național indiferent” <endnote id="(299, p. 228)"/>. Dar „in-diferența etnică” este greu de conceput În comunitățile rurale sau este percepută ca o excepție. Într-o snoavă românească, „un țigan se duce pentru prima oară la un bărbier să Își radă barba ; apoi se duce la cârciumă ca să se facă văzut, dar nimeni nu-i dă atenție. Atunci, ușurat, exclamă : «Domnul fie lăudat ! Iată-mă că-s om acum !»” <endnote id="(108, p. 226)"/>. Abia in- diferența „majo- ritarilor” față de „minoritar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
alte țări, au capul pătrat la partea de sus, țuguiat Înspre partea de jos și zbârlit prin cușma de blană neagră ce o poartă, de unde atârnă pe obraz două șuvițe Împletite de păr de-alungul, pe când partea dinapoi a capului e rasă, iar o mică bărbuță În vârful bărbiei le prelungește fața și le dă Înfățișarea de capră de Angora” <endnote id="(124, p. 323, și 316, p. 412)"/>. Referindu-se la evreii tradiționaliști din nordul Moldovei - de pe la jumătatea secolului al XIX
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Cam tot atunci, În 1840, descriindu-l pe evreul din Iași, scriitorul român Alecu Russo vorbește și el despre „cei doi zulufi indispensabili, coborând În lungul tâmplelor și Încurcându-se de obicei Într-o barbă, pe care niciodată n-o rade” <endnote id="(366)"/>. La rândul său, Ion Ghica descrie un „ovrei muscălit”, cu „obrazul numai mustăți și favorite dese, albe și zbârlite” <endnote id="(824, p. 158)"/>. De fapt, În epocă, imaginea evreului era cam aceeași peste tot În Europa
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
toate acestea, la sfârșitul secolului al XIX-lea, imaginea evreului ortodox bucovinean - așa cum a fost descrisă În 1899 de etnograful român Dimitrie Dan - nu diferă substanțial de cele prezentate mai sus : „Părul brun al capului se tunde scurt sau se rade chiar cu briciul. Câteodată are părul o coloare blondă, ba chiar și roșie. Lângă urechi nu se tunde părul capului, ci se lasă niște cosițe lungi, care Întotdeauna se Încrețesc și se cheamă «peisă, lature sau margin» sau «perciuni». Perciunii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tunde părul capului, ci se lasă niște cosițe lungi, care Întotdeauna se Încrețesc și se cheamă «peisă, lature sau margin» sau «perciuni». Perciunii sunt atunci de lungimea prescrisă, dacă se ajung capetele lor sub barbă. Barba și mustățile nu se rad nici tund, ci se poartă În lungimea naturală” <endnote id="(126, pp. 7-8)"/>. În colindele populare românești apar unele remarci privind acest mod „păgân” de a purta părul și barba : „Șede, șede-on jid bătrân,/ Cu barba de păr păgân” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a spăla ei putina, Îi Împroșcă pe toți cu zeamă și, pre cari i-a ajuns zeama, i-a Împestrițat [= i-a umplut de pistrui] și le-a umplut tot capul de râie. Și de atunci jidovii Își tund și rad capul, pe unde i-a ajuns stropeala, și numai pe de Înainte, pe unde nu i-a ajuns zeama din pricina urechilor, lasă părul să crească și poartă așa-numiții perciuni” <endnote id="(113, II, pp. 131-132)"/>. Etnologii au stabilit faptul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
interetnică mai mult decât o fac doctrine religioase diferite. „Noi” ne uităm mai ales la ce și cum mănâncă „ei”, la cum vorbesc „ei”, la cum Își poartă „ei” părul. Opoziția dintre „pletoși/bărboși”, pe de o parte, și „tunși/rași”, pe de altă parte, se suprapune adesea opoziției identitare dintre „sălbatici” și „civilizați”. Dar nu este o regulă. „Fiecare dintre termeni poate să primească o valoare pozitivă sau negativă În distincția pe care o stabilește Între sine și ceilalți” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
doar pentru ca viciul să iasă mai bine În evidență. Femeile din cadrul „ovreimii aristocrate” - „pe care fără inconvenient am putea-o numi finanța noastră” - sunt, „de obicei, foarte frumușele”. Dar, „după o lege a Talmudului, femeile măritate sunt obligate să-și radă părul capului”. „Ovreicele sunt cunoscute În toată creștinătatea pentru frumusețea lor, numai trebuie să ai grijă să le speli, să le fereduiești și să le parfumezi ; altfel e zadarnică orice iluzie.” Totuși, „oricât de căzute ar fi În opinia lumii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
română, „pentru satisfacerea principiului umanitar Înscris În art. 44 al Tractatului [de la Berlin]”. Pe de altă parte, ar fi marea masă de „jidani propriu-ziși” - „cari cutreieră câmpiile Poloniei, pe ale Ungariei și pe ale României - citează Eminescu din publicistul francez -, rasă Într-adevăr puțin interesantă și care merită cu mult mai mult blestemele” (În ziarul Timpul, 12 august 1879 ; <endnote id="cf. 285, p. 112"/>). Și C.V. Tudor operează În 1999 cu acest tip de disociere. Pentru el, „evreii buni” sunt
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
realizată de Diavol, „prin intermediul obișnuitului său aliat, poporul evreu”. Se zice că evreii din Orléans („și sarazinii din Spania”, adaugă celălalt cronicar) l-ar fi convins pe „Prințul Babilonului” (probabil Califul din Bagdad) să distrugă templul. „Bazilica mormântului Domnului fu rasă până la pământ” de către sarazini, „dar când Încercară să dărâme cu târnăcoapele de fier mormântul, nu reușiră” <endnote id="(93, pp. 130- 133)"/>. Legenda a fost construită În jurul unui fapt istoric. Într- adevăr, În 1009, califul anticreștin și cam dezechilibrat al-Hakim
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]