3,066 matches
-
George când locuia în casa Florencei. Deocamdată, din prudență inteligentă, nu facem foc; dar de la 1 noembrie instituțiile și deci școlile vor putea face foc în zilele friguroase. Ce bine mă simt când primesc scrisori de la tine; seara, înainte de culcare recitesc pe cele dintâi, pe cele din urmă, pe cele din mijloc, căutându-te în fiecare flexiune a cuvintelor, în tremurul literelor, în iscălitura strânsă și apăsată de rândurile dese și grele de viață, bucurie și singurătate. Mai ales nu vreau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la 3¼ Sabine pentru lectura unor fragmente din scrisorile tale. De vineri, de când am primit 3 scrisori, cea din 30 octombrie, din 12 și din 16 noembrie, pândesc momentele când sunt singură și mai ales seara când mă culc și recitesc mereu scrisorile tale și, cum sunt proaspăt eșită din Musset, scrisorilor tale li se pot aplica versurile: „Les plus désespérés sont les chants les plus beaux / Et j’en sais d’immortels qui sont de purs sanglots“. Scrisorile tale sunt
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
decât prin telefon, dar... n-a mai apărut deloc de la ultima ședință „Sb[urătorul]“. Toți oamenii au devenit gloată și sunt înne buniți. Ți-aduci aminte de fabula lui La Fontaine, Animale bolnave..., ei bine, ca să înțelegi atmosfera de aici, recitește-o până la versul: „Leul a ținut sfat și a zis... “ Primesc rareori vizite și asta mă supără mai mult sau mai puțin. Dar gata cu văicărelile; avem lucruri serioase de discutat, Monica. Fiecare scrisoare mi se pare a fi ultima
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
16 august 1982” desc=”[Carte poștală ilustrată cu patru imagini din București: Sala Palatului, Opera Română, Monumentul Eroilor, Palatul Sporturilor și Culturii] ”> Scumpe confrate, Sîntem „en cartes”: ați citit de mai multe ori Amintirile mele și eu am citit și recitit prea frumosul d-tale „Jurnal de lectură” , încîntat nu numai de prea binevoitoarele aprecieri, dar și de nuanțatul „demers”, cum spune noua critică, al expunerii. Primiți, odată cu mulțumirile mele călduroase, viguroasa, încă, strîngere de mînă a octogenarului (eheu fugaces!) Șerban
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mă bucur de aceea pentru d-ta. Salut cordial, al d-tale, Al. Dima P.S. Scuză-mi întîrzierea, am fost și sînt suferind. </citation> Mihai Drăgan „Sînt iar pe picior de război...” O revelație inclusiv pentru mine care le-am recitit acum în continuitatea lor, scrisorile lui Mihai Drăgan (6 decembrie 1937, Viișoara Tg. Trotuș, județul Bacău - 1 noiembrie 1993, Iași) pot fi definite, datorită frecventelor relatări de natură polemică, un „jurnal de front” (literar). însă, în primul rînd, ele sînt
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
apoi că singurul care știe că nota e a ta sînt eu (căci știam pseudonimul) și asta n-am spus-o nimănui din redacție. Ce rost ar avea? Voi publica, negreșit, poezia Elisabetei Isanos „Schit”, și poezia dumitale pe care, recitind-o, o găsesc foarte frumoasă. Spun asta nu din complezență, ci fiindcă așa este . Aștept recenzia la cartea mult regretatului Eusebiu Camilar și propuneri pentru articole. Cred că în curînd, după încheierea cursurilor, voi trece pe la Bacău să ne vedem
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
asigură prietenul Piru că a scris o istorie a valorilor artistice din perioada veche, a scris în realitate tot o istorie a întregii noastre culturi feudale. Eu nu mă sperii de acest p[unct] d[e] v[edere] căci am recitit de cîte ori miau reproșat unii și alții că fac istorie culturală cele 64 de pagini ale lui Călinescu în care prezintă literatura noastră veche în scheme artistice. N-aș înțelege nimic din acele pagini dacă n-aș ști istorie
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Ai să vezi ce se alege din gloria și posibilitățile D-tale de azi peste 10 ani, cînd alții vor dispune de puterile generației D-tale. 2. Să nu-ți faci vreo problemă din reflexiile cuprinse în ultimile 7 rînduri. Recitindu-le, mi se par că te-ar pune pe gînduri. Departe de mine, toate acestea. știu că m-ai ajutat nu numai cît ai putut, dar și peste puterile D-tale. știu și sînt convins că acolo te lupți cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
se țin lecții cu caracter oficial. într-o altă scrisoare voi avea subiect de discuție... Cu multă prietenie pentru toți al D-tale, I. D. Lăudat </citation> (29) <citation author=”I.D. Lăudat” loc="[Iași]" data =”6.XII.1983”> Dragă domnule Călin, Recitind scrisoarea de ieri - fiindcă îmi dau seama de importanța întrebării d-tale - mă simt dator să reiau problema „noului” în metodologie. Voi afla la Catedra de pedagogie cine este mai informat în problemele noi ale domeniului, apoi [îi voi întreba
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
simt în stare. Iar dacă aș fi știut din timp, probabil l-aș fi refăcut complet: cu trecerea timpului și ideile se limpezesc și exigențele sînt sporite. Așa, rămîne, dacă socotiți de cuviință, în forma actuală, rugînduvă doar să-l recitiți în șpalt. Dificultăți „presei” nu pune, după cîtemi amintesc. Nu știu dacă C.J.C.E.S. Bacău mi-a trimis invitația la ediția a III-a a Festivalului: pînă acum nu am primit-o, dar timpul nu-i încă tîrziu. și rîndurile d-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
clinicile din Cluj. Între timp am primit fotografia (îndoită firește, de vreme ce ați specificat pe plic ce conține) și apoi cartea. De fapt cartea o luasem îndată după apariție, citindu-i „Posfața”, pentru care vă felicit: clară, pătrunzătoare, la obiect. Am recitit și unele „discursuri” care sînt o încîntare. Mi se pare anul acesta e și aniversarea și comemorarea lui Delavrancea. S-a tipărit tocmai la timp. Colecția „Arcade” face un bun serviciu de răspîndire a clasicilor noștri. Între timp - și voiam
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
caracter publicistic, fragmente... memorialistice (pagini cu... „memorii” am chiar multe, dar nu știu să le fragmentez pentru revista Dvs.), cîteva comentariii „caragialiene” actualizate, în fine un articol cam... convențional, intitulat cam „lemnos” Cultura și literatura românească în lume. Le-am recitit, cam grăbit ce-i dreptul, și le-am găsit destul de potrivite pentru ce-mi cereți. Dacă nu... merg, păstrați-le totuși. Cine știe... Le pot recupera, vin destul de des la Bacău. Dvs. sînteți un om păstrător... Nu? Cu stimă, Ion
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
jumătate de pagină. Din ele se deduce un dublu portret: al său și al destinatarului. Al său - de om cu stil concis, mereu sobru, răbdător; al destinatarului - de ins care lungește o treabă, deloc insistent, fără relații în „sferele înalte”. Recitindu-le, îmi zic însă că dacă n-aș fi trenat lucrul meu, n-aș fi avut această corespondență. Pe lîngă povestea unor amînări în predarea unei ediții de „restituiri”, în ea se găsesc scurte mărturisiri și reflecții inexistente în alte
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de a suferi intervenții, ne sînt prezentate de ziua, la sediu. Avem, astfel, posibilitatea să le citim cu atenție, să facem intervenții bine fundamentate, documentate, avem timpul necesar să luăm legătura cu organele locale de partid. Se Înțelege că seara recitim materialele În pagină, Însă multele greșeli de corectură nu ne mai pot distrage atenția de la conținut”. Trebuie spus că, pe atunci, „Vremea nouă” Încă mai era cotidian și era compus din patru pagini mari și late, În care intra
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
spiritului ateist, militant, În presă În perioada 1 ianuarie 1974 - 25 mai 1975 (<<Vremea nouă>>, Vaslui)”. Chiar de la Început, Împuternicitul și-a descărcat cerneala din stilou astfel: „Am răsfoit paginile ziarului <<Vremea nouă>> pe o lungă perioadă de timp, am recitit programul pe care și l-a Întocmit Comitetul județean de partid pentru Îndeplinirea măsurilor aprobate de Secretariatul CC al PCR privind intensificarea muncii de educație ateistă, materialist științifică a maselor și, confruntîndu-le, am constatat cele ce urmează”. Punct a pus
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
vremea cînd încă nu-mi trecea prin cap că la un moment dat aș putea scoate și eu una. Cum să nu-mi placă ? Dacă Pauline Kael nu și-ar fi cules articolele, eu n-aș fi fost eu. Apoi, recitindu-mi articolele, am constatat că unele dintre ele au calități modeste de divertismente literare, independente de contextul lor inițial ; iar la altele m-am pomenit surprins și stimulat la noi meditații de vechea mea argumentație. îi dedic această carte doamnei
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fiind, îmi lipsește înțelegerea necesară pentru a pătrunde într-o lume ficțională care se învîrtește în jurul unui inel de nuntă. Mi-o fi lipsind, dar în cazul acesta cum se face că nu las să treacă nici un an fără să recitesc unul dintre cele șase romane ale domnișoarei Austen ? Atunci pot fi acuzat că sînt incapabil să apreciez farmecul superficialității : cum să vibreze un mîhnit ca mine la felul în care e filmat apartamentul viselor lui Carrie Bradshaw (Sarah Jessica Parker
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
sa un scepticism profund în ce privește natura umană, un pesimism activ care contribuie la profilul gândirii și sensibilității romantice. Iată-l reluat într-o mizascenă ironică care trasează, de fapt, scepticismul scriitorului în ce privește progresul. Se cuvinte ca acest episod să fie recitit în contextul tiradelor despre progres ale personajelor sale. Antisemitismul este un fenomen încă latent, difuz în Europa la data când scriitorul își concepe povestirea. Caragiale nu intenționează să ilustreze în mod special un astfel de caz, dar alegerea nu rămâne
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cei doi scriitori pun față în față două lumi, două mentalități codificate estetic și atitudinile lor față de „comediile d-lui Caragiale” reflectă într-un mod semnificativ programul cerchist. Radu Stanca publica în România Viitoare<footnote id=”4”> 4. Radu Stanca, „Recitind pe Caragiale” în România viitoare, an. IV, 1947, nr.142 (4 august). un articol, „Recitind pe Caragiale”, care relevă reflecțiile sale cu privire la opera dramaturgului, în fapt o reevaluare a operei dra- matice a acestuia. Termenul de a „reciti” are aici
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lor față de „comediile d-lui Caragiale” reflectă într-un mod semnificativ programul cerchist. Radu Stanca publica în România Viitoare<footnote id=”4”> 4. Radu Stanca, „Recitind pe Caragiale” în România viitoare, an. IV, 1947, nr.142 (4 august). un articol, „Recitind pe Caragiale”, care relevă reflecțiile sale cu privire la opera dramaturgului, în fapt o reevaluare a operei dra- matice a acestuia. Termenul de a „reciti” are aici sensul de a reevalua, pentru că nu despre o lectură de reîmpros- pătare a memoriei este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Radu Stanca, „Recitind pe Caragiale” în România viitoare, an. IV, 1947, nr.142 (4 august). un articol, „Recitind pe Caragiale”, care relevă reflecțiile sale cu privire la opera dramaturgului, în fapt o reevaluare a operei dra- matice a acestuia. Termenul de a „reciti” are aici sensul de a reevalua, pentru că nu despre o lectură de reîmpros- pătare a memoriei este vorba, ci despre o nouă interpretare. Articolul nu are mai mult de două pagini și jumătate, însă este dens, iar propunerea de lectură
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
modului ingenios în care și-a alcătuit recitalul „O zi din noaptea lui Puck” întrunind monoloage din Shakespeare, bărbați și femei, tragedie și comedie, toți sub semnul zănatecului Puck. Mi-a plăcut, cu atât mai mult cu cât anul acesta, recitind întreaga operă a lui Shakespeare, am avut un gând asemănător și chiar, lucrând cu studenții, mi-a trecut prin cap ideea, nemulțumită fiind de ei (de Hamlet, în special) să repar eu față de Marele Will impietatea și să mă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
suferinței nu poate fi clătinată decât atunci când ea însăși o cere. Ultimul drum a fost de fapt un soi de cățărare printre mormintele terasate ale cimitirului din Mănăștur. Înclin să cred că în acele momente Ada se amuza. Am recitit rândurile de mai sus și am decis să le păstrez și pentru acest volum, chiar dacă peste cuvinte încă mai tremură mătasea nițel indecentă a Imediatului... a tulbure a memoriei... Am avut, în câteva rânduri, impresia că o zăresc pe stradă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la moarte și desfigurare sună ca un ecou al impulsurilor demente, tipice lumii ubuești. „Gesturi și semne prin flăcări“, mesajul lui Artaud ne electriza, ne obliga pe mine și pe actori să ne angajăm În căutarea imposibilului. Citindu-l și recitindu-l, deși nu Înțelegeam mare lucru, căci Artaud rămâne și azi neclar În tot ce spune, găseam curajul să riscăm orice. Dacă Artaud ne spunea să mergem dincolo de limite, asta Încercam să facem: dacă ne cerea să simțim energia flăcării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Andrei Șerban va ști să facă din Electra mai mult decât un simplu eveniment, mai mult decât un fapt scenic divers, o legendă tragică, Îi va Împărtăși o viață nouă, Întinerind mitul, făcând respirația mai vizuală, mai eficace, mai liturgică. Recitind azi aceste rânduri, mă simt copleșit de generozitatea marelui dramaturg, care a văzut În munca noastră ceva mai profund decât ne-am imaginat noi Înșine. Electra la Sainte-Chapelle Electra a fost poate cea mai abstractă, mai simbolică și totuși mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]