3,057 matches
-
simțit o durere sfâșietoare În piept, nu-și Închipuia că tristețea poate să doară. Abia În surâsul acela șters Își recunoscuse tatăl, cel pe care-l păstra În minte. Iar când el a Închis iarăși ochii, s-a bucurat, pentru că redevenise un bătrân, un străin a cărui durere Îi era de asemenea străină. În fotografii era ca În amintirea ei, subțire, bine bronzat, desculț, În sarong, adesea În spatele celorlalți ca să-și lase soția În centrul atenției. Margaret nu-și mai văzuse
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acolo unde fuseseră, ca resturile unor epave purtate de curent și azvârlite la mal. Că, desigur, Bill fusese atât de tulburat, Încât nu mai rostea decât câte-o vorbuliță, dar că avea să-i treacă destul de repede și că o să redevină același lăudăros arogant. Ar fi vrut să-i spună lui Mick: știi ceva, am trecut peste asta și, la urma urmelor, nici n-a fost chiar atât de rău. Așa c-o să fim În stare s-o facem și pe-astălaltă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zdravăn, cu toate turnurile și frontoanele lui. Cum am învățat să mă tem Oare în timpul călătoriei la Berlin mi se va fi redeșteptat, cât de cât, amintirea primului meu drum în această direcție, întorcându-mă astfel în timp până la a redeveni copil? A fost în ‘36, anul Jocurilor Olimpice, sau în anul care a urmat? Încă pe când eram elev la școala primară, un transport în cadrul așa-numitei „mutări a copiilor la țară“ m-a purtat în Renania, până aproape de granița cu Olanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și difuză căutare de sens, din care băiatul de la cuple se salva în timpul mai multor pauze forțate stând deoparte în timp ce ortacii se certau și tocind, la lumina lămpii sale de carbid, legile și vocabulele imuabile ale unei limbi moarte și redevenind astfel, totuși, elev. Situația asta absurdă s-a păstrat cu atâta claritate, încât și astăzi mă mai aud conjugând verbe. Nu încape nici o îndoială: băiatul acela de la cuple care, la nouă 950 de metri sub scoarța pământului, încearcă, harnic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cicatrice, stinse, uscate, fețe ce nu mai erau decât pielea și osul. Cu țepi pe față sau cu barbă, cu ochii licărind sau umezi și urduroși, bătrânețea se uita la mine. De îndată ce desfășor înapoi mosorul timpului, iar băncile de sub castani redevin imaginabile în lumina limpede - primăvăratică, văratică, tomnatică - mă văd desenând chipuri pe jumătate treze care, pe colile mele, anticipează moartea. Deoarece prada nefumătorului s-a pierdut, rămâne incert dacă i-am folosit și pe tovarășii de cameră ca modele. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cele mai mari, preponderau. Drepturile naturei își pierdeau însemnătatea când se ivea activitatea măruntă a traiului. Vecinătatea numai a omului trezea pământul la rosturile vieței omenești: omul singur sau cu puțini, scos din incinta orașului, simte legătura lui cu natura, redevine parcela din ea, își reia față de ea dimensiunile miniaturale, i se estompează conturul, i se anesteziază sufletul. E atunci mult mai mic și mult mai mare totodată, și se odihnește în natură ca și cum ar fi redat matricei, pentru a germina
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
des. Am remarcat, într-o zi, că reîncepuse să poarte taioare. Mi-a zâmbit într un fel pe care nu-l mai văzusem din copilărie. Un zâmbet trist, cenușiu, cald. Pentru prima dată, de mulți ani încoace, am simțit-o redevenind mama mea. Silueta fragilă pe care mă puteam sprijini fără probleme. Omul mare. Adultul. În mod ciudat, n-a fost recon fortant. M-am trezit teribil de însingurat, în statutul meu de părinte de abia trecut de adolescență, care nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
proiectul „reparații“ atârna greu în buzunarele tuturor. Trecea un timp până când cineva (Lea, de obicei) se încumeta să decreteze că acum nu avem timp, bani, nervi, spațiu, condiții... Răsuflam ușurat. Nici un intrus la orizont. Nemărturisit, simțeam bucuria difuză de a redeveni incontestabil. Regatul meu redevenea al meu, iar eu îmi reluam aura de unic specialist în compromisuri tehnice. Revizitam mirosurile de umezeală familiare. Îmi reinventariam avutul. Reevaluam picurul neîntrerupt de apă. Schimbam farfuriile de sub țevi. Pe urmă, totul reintra în normal
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în buzunarele tuturor. Trecea un timp până când cineva (Lea, de obicei) se încumeta să decreteze că acum nu avem timp, bani, nervi, spațiu, condiții... Răsuflam ușurat. Nici un intrus la orizont. Nemărturisit, simțeam bucuria difuză de a redeveni incontestabil. Regatul meu redevenea al meu, iar eu îmi reluam aura de unic specialist în compromisuri tehnice. Revizitam mirosurile de umezeală familiare. Îmi reinventariam avutul. Reevaluam picurul neîntrerupt de apă. Schimbam farfuriile de sub țevi. Pe urmă, totul reintra în normal. Era frumoasă. Așezat pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
acum/atunci, ce mai contează un banal punct de referință, important este că, în timp ce tu, cititorule, ușor năzuros la toată această desfășurare de convenții ale idilei, te pierzi în pagină, singur, la lumina becului tău de 100 de wați, Alexandre redevine Alexandre, cutreieră orașul ca un îndrăgostit sadea la braț cu o femeie frumoasă căreia, da, a început să i se ghicească un ușor accent estic, mănâncă somon cu sos de ciuperci și mărar într-un pub zgomotos și înecat de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gust, încă și mai îmbietor decât ultimul, gătește ropa vieja, dar și mofongo, fritto misto, dar și lau lau, are propriile rețete de Pavlova, Saag Paneer și somon glazurat cu sirop de arțar. Ce se mai vede? Ada și David redevenind Ada și David, kilometrii dintre ei transformându-se în centimetri, milimetri și apoi nimic, ridurile mamei și firele albe din sprâncene și vocea care nu mai e, desenate din vorbe care nu sunt nici ale ei și nici ale mele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
îndoială ― se bâlbâi el. Ceilalți pot urma cursurile respective, natural, au dreptul, dar... Deodată fu cuprins de o dorință imperioasă, de o nevoie bruscă să se afle în fața dr-ului Enright. Câte n-ar putea afla de la un asemenea om! Apoi, redevenind prudent, se întrebă de ce fata îi pusese această problemă în loc să-și exprime opinia despre ansamblul celor povestite de el. O privi cercetător în umbră. Dar chipul, expresia feței erau disimulate de întunericul nopții. Fata reluă: ― Vrei să spui că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a acționat astfel numai pentru că oamenii lui erau, în realitate, pe punctul de a-ți descoperi al treilea corp. De altfel nici nu știu unde l-au descoperit. Ce-i important acum e faptul că, odată cu distrugerea acestui al treilea corp, ai redevenit un om hăituit. ― Ce spuneai că s-a-ntîmplat cu corpul meu nr. 3? Pentru prima dată de la trezirea lui, fata păru surprinsă: ― Vrei să spui deci că nu știi? suspină ea. N-ai idee de ce s-a întâmplat? (brusc își schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu capul de peretele metalic al cabinei, zdrobindu-i-l. Fulgerător îi smulse revolverul suflant din tocul de la șold, lăsă corpul să se năruie și apăsă pe tubul ce se afla cel mai aproape. O clipă totul se încețoșă, apoi redeveni normal. Deja revolverul său își sufla jetul incandescent și, pe podea, patru trupuri se contorsionau în spasmele agoniei. Primul act, disperat și teribil, fusese un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat. Se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
s-a părui că omul NEARISTOTELIAN ar fi putut fi acel ceva... desigur, secretul imortalității nu putea fi încredințat unor neintegrați de teapa lui Thorson, care l-ar fi privit ca pe un mijloc de acaparare a puterii supreme..." Ideea redeveni confuză și în minutele care urmară fu clar că celulele își pierdeau unitatea și personalitatea. Ici, colo, probabil mai rezistau mici grupuri de celule care funcționau haotic, mase de neuroni, care formulau imaginea proprie a morții iminente. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Elenei, cît pierderea ei m-a molipsit. Am început să gîndesc ca ea, să fiu sensibil la miriadele de transformări minuscule ale naturii din jur, la bunătăți prețioase și să comit copilării premeditate. Am devenit strigoiul ei. Așa că dorind să redevin eu, capăt instantaneu o dorință nemăsurată de a o ucide și imaginez scenarii care de care mai violente. Faptele devin aproape reale și, de fiecare dată, cruzimea mea se infectează de tandrețe. Împlîntarea pumnalului se cere dublată de o mîngîiere
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pretindeau că ea nici nu există.” Doctorul rîde: „-Vor fi fost, probabil niște tipi sănătoși într-o perioadă cu războaie multe. Oricum, în cabinetul meu n-a intrat nici unul. Și-or fi lăsat puterea asta la ușă.” Apoi privirea sa redevine brusc serioasă. Și-a amintit de cei mulți care i-au murit alături. „-De-ai ști tu cîtă disperare te cuprinde cînd armele cu care înfrunți moartea ți se termină!... Cînd, indiferent de voința bolnavului din pat ai cărui ochi se
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în cei din jur. Oricît ai fi de nul, oricît de fără de sens, în mijlocul vieții pietrificate, într-o bună zi te vei mișca, vei scutura atomizarea asta ca praful de pe porțelanuri. Și vei dori, măcar pentru o singură respirație, să redevii eu. Astfel, purtînd un zeu înăuntrul tău, nu vei avea nevoie să ți-l impună nimeni. Așa privită, credința e capacitatea de a uita granița dintre universul sufletului și lumea obiectelor, de a da declinului și visului tău numele de
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de dragoste. E prea multă liniște, deodată. Probabil că o să spună ceva. Ridică-te o secundă că mi-a amor țit mâna. Sophia începe să râdă și-și saltă fundul ca să elibereze mâna torturată. Și gata. Uite. Cei doi au redevenit pământeni, cu toate că în aerul din mașină încă plutesc scame din hainele lor și mii de particule invizibile din pielea lor, iar geamurile mașinii s-au aburit complet și ei doi sunt uzi leoarcă. Dar nici unul din ei nu se văicărește
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ăla pe care ceilalți nu-l cunosc, și să afișezi o singură față. Preferabil, fața care nu-i șochează pe ceilalți. Aia care nu exprimă nimic. Da. E timpul. Timpul există din nou. Și e timpul ca ei doi să redevină adulți. Oameni maturi. Responsabili. E timpul să-și ia din nou în primire rolurile pierdute acum o oră și să se amestece cu gloata de trăitori din care fac și ei parte. Vine. E aproape. E aici. Clipa despărțirii. Da
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
că femeia asta a existat vreodată în viața lui. Apa a spălat tot. A luat cu ea și bucata aia sinistră de plastic ud și replicile ei imbecile și timpul pierdut care n-o să se mai întoarcă. Acum secundele au redevenit prețioase. Și n-are de gând să mai piardă prea multe dintre ele, în compania unei femei incomplete din prea multe puncte de vedere. Dar n-o să fie mitocan. N-o să i spună ce gândește. Nici n-o s-o flateze
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
în apartament, în timp ce nebuna se retrage ușor. Apoi nebuna îmi închide ușa în nas și o încuie. Mă fac mic-mic ca o monedă de un cent și subțire ca o foiță de țigară și intru pe gaura cheii. Turistul a redevenit actor. Vede patul și se trântește pe el. Își freacă ochii. Fruntea. Nasul. Apoi mâinile lui se relaxează încet și el rămâne nemișcat, privind drept înainte. Nu vede obiectele din cameră. Se uită prin ele. Rostește încet și clar am
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
fuseseră adăpostite cu grijă în altă parte. Probabil evidența contabilă e în continuare ținută și chiar argintăria e lustruită, pentru că clubul poate continua să existe cu ușurință fără noi, chiar pe timpul iernii, chiar atunci cînd clădirea a dispărut; clubul poate redeveni de îndată cel de odinioară, cu oameni noi. Nu știu dacă ar trebui să mă înfurii sau să mă împac cu gîndul acesta. Clubul este asemenea rîului, mă gîndesc pentru o clipă, pentru că și el merge mai departe mereu și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
posesie așa, dintr-un foc. Știi, erau anii ’60. Credeam că reinventăm relațiile sexuale. Așa că noaptea următoare m-am eclipsat și Ellie s-a culcat cu Șam. Ulterior n-am mai discutat niciodată cu Șam pe tema asta și am redevenit trioul cast și platonic dinainte. Firește însă că lucrurile n-au mai fost chiar așa că înainte. Mâncaserăm fructul oprit sau cel puțin mușcaserăm zdravăn din el. Până la urmă Ellie a avut de ales între noi doi. — În român față continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de-ai putut să-i povestești toate chestiile alea despre mine, despre viața mea intimă?! — Ce vrei să zici? întreba el, dar pe fața lui se citea mai curând întrebarea De unde știi? Eleanor apasă încă o dată pe Play. „...și am redevenit trioul cast și platonic dinainte. Firește însă că lucrurile n-au mai fost chiar așa că înainte. Mâncaserăm fructul oprit sau cel puțin mușcaserăm zdravăn din el. Până la urmă Ellie a avut de ales între noi doi.“ — Futu-i... îi scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]