3,106 matches
-
transformațional al structurii. Anarhia este înțeleasă ca fiind atrasă recursiv într-un proces continuu de dezvoltare culturală în interiorul sistemului internațional. În al doilea rând, datorită concentrării asupra dinamicii socializării, este legitim să afirmăm că liberalismul postulează concepția statului ca actor reflexiv, și nu ca actor rațional. Precum neorealismul, liberalismul oferă o teorie a construirii identității și socializării statului în sistemul internațional legată de felul în care concepe consecințele generative ale anarhiei. În timp ce dinamica socializării se supune variației interne, sistemul internațional definește
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
democratice. După ce am schițat cele trei modele, în Tabelul 2.1 sunt rezumate atributele lor centrale. Tabel 2.1 Cadrul teoretic (rezumat) Variabila cheie Statul-ca-actor Statutul anarhiei Neorealism Structura materială Ambiguu Reproductiv Instituționalism Structura instituțională Rațional Reproductiv Liberalism Structura culturală Reflexiv Transformativ Către o sinteză generală După ce am analizat cele trei modele, putem aborda relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism, precum și perspectivele unei sinteze generale între intuițiile lor. Discuția este organizată în jurul unei comparații între conceptualizarea "liniară" și cea "triunghiulară" a
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
lui Keohane. Neorealismul poate fi înțeles ca oferind o teorie incipientă a construirii identității și socializării statului, legată de concepția sa asupra consecințelor generative ale anarhiei, în loc să fie înțeles ca prezumând raționalitatea actorilor. Din această perspectivă, neorealismul adoptă o logică reflexivă și este mai apropiat de liberalism decât de cadrul alegerii raționale avansat de instituționalism. În loc să ne imaginăm relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism în termenii unei axe liniare, putem conceptualiza relația printr-un triunghi. Într-o astfel de conceptualizare, dezbaterile
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în lumina evoluțiilor din politica mondială din perioada post-Război Rece. Totuși, ne putem îndoi de validitatea unei astfel de agende de cercetare, punând sub semnul întrebării interpretarea neorealismului drept teorie raționalistă.S-ar putea susține că neorealismul a adoptat logica reflexivă ce se concentrează asupra selecției și socializării ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. Aceasta implică o conceptualizare triunghiulară a relației dintre cele trei teorii, în care dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști reprezintă partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Goodman afirmă că în această perioadă: [...] instituțiile ... au restructurat și remodelat interesele germane astfel încât, în ochii elitelor politice germane, apartenența la instituții nu era pur și simplu un instrument politic, ci un cadru normativ pentru formularea politicilor. Dezvoltarea unui sprijin reflexiv pentru instituții ... a jucat un rol important în modelarea intereselor germane după unificare. (Anderson și Goodman, 1993, p. 24) Pornind de la analiza lui Anderson și Goodman, Keohane ș.a. caracterizează preferințele în politica externă germană dintre 1989 și 1991 ca fiind
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
jucat un rol important în modelarea intereselor germane după unificare. (Anderson și Goodman, 1993, p. 24) Pornind de la analiza lui Anderson și Goodman, Keohane ș.a. caracterizează preferințele în politica externă germană dintre 1989 și 1991 ca fiind "instituționaliste în mod reflexiv: legăturile sale instituționale erau considerate intrinseci în percepția despre sine a germanilor" (Keohane ș.a., 1993, p. 10; subliniere adăugată; vezi și Katzenstein, 1993, p. 75). Politica externă a Germaniei după 1991 manifestă un tipar de dezvoltare despre care se poate
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de Anderson și Goodman preferințelor Germaniei din timpul perioadei unificării. Totuși, această evaluare depinde foarte mult de validitatea tezei potrivit căreia Germania a dobândit o putere constitutivă considerabilă în raport cu structura guvernanței europene. Prin urmare, se poate că prețul urmăririi multilateralismului reflexiv de către Germania este suficient de ridicat pentru a o plasa sub presiuni semnificative de a-și abandona orientarea distinctă. Așadar, în secțiunea de final a acestui capitol vom aborda opțiunile strategice ale Germaniei la încheierea primului deceniu al perioadei post-Război
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cadrele multilaterale în interiorul cărora funcționează. Astfel devine oportună o analiză bazată pe un model liberal al sistemului internațional. Smith afirmă explicit că dezvoltarea poziției Germaniei cu privire la recursul la forță în activități în afara regiunii poate fi interpretată ca reflectându-i multilateralismul reflexiv. Germania și-a schimbat abordarea numai atunci când a considerat că "multilateralismul în general și, în particular, sprijinul Germaniei pentru acesta puteau fi în pericol" (Smith, 1996, p. 50). Mai mult, pentru a-și atinge scopul, Germania a trecut peste tiparul
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
orientate mai pronunțat către utilitate (Baumann și Hellmann, 2001, pp. 62-66 și 79). Un tipar similar al schimbării instituționale poate fi identificat în cazul strategiilor de integrare europeană ale Germaniei. Anderson, care inițial a caracterizat orientarea Germaniei către multilateralism drept reflexivă, a identificat tensiuni în politicile europene ale Germaniei în trei domenii: politicile în domeniul concurență, PAC și fondurile structurale (Anderson, 1997; Anderson, 1999). Autorul afirmă că, între 1990 și 1992, guvernul german a urmat procedurile existente, în ciuda costurilor uriașe impuse
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
actor nu este pus în totalitate greșit. Cu toate acestea, el trebuie să fie elaborat și rafinat. Angajamentul Germaniei față de multilateralism nu este un reflex politic pasiv moștenit din perioada postbelică. În schimb, Germania a jucat un rol activ și reflexiv în ajustarea regulilor și procedurilor prin care a participat în instituții internaționale importante, cu scopul de a le menține și extinde cadrul normativ fundamental. Așa cum afirmă Harnisch și Maull, "identitățile nu sunt ordini fixe ale preferințelor, ci structuri cognitive dense
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și mai activă decât în trecut (Wallace, 1995, p. 63). Astfel, modificările abordării Germaniei față de multilateralism în anii 1990 nu îi disipează cu necesitate participarea la cooperarea internațională, și nici nu reflectă neapărat natura în esență trecătoare a orientării ei reflexive către multilateralism. În schimb, se poate aprecia că abordarea activă a Germaniei față de adaptarea tiparelor cooperării internaționale dezvăluie gradul ridicat la care Germania a internalizat norme multilaterale. Există două căi generice prin care Germania a urmărit să dobândească un rol
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
într-un mediu competitiv. Privit astfel, neorealismul trebuie să fie înțeles ca o teorie ce se concentrează asupra proceselor de construcție identitară și socializare ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. În acest sens, neorealismul se bazează pe o logică reflexivă și este, așadar, mai apropiat de liberalism în termenii concepției asupra alcătuirii și dinamicii sistemului decât de instituționalism. Bineînțeles că explicația socializării statului oferită de modelul neorealist este trunchiată. Asumpțiile neorealiste despre natura anarhiei fac ca teoria să se ocupe
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
neorealist este trunchiată. Asumpțiile neorealiste despre natura anarhiei fac ca teoria să se ocupe de reproducerea unui mediu competitiv organizat în jurul balanței de putere. Din acest motiv, putem privi neorealismul dintr-o perspectivă raționalistă. Totuși, nu trebuie să ignorăm calitatea reflexivă a neorealismului, și nici preferința lui Waltz față de dependența de retroacțiunea cu efect de socializare din interiorul sistemului internațional. În baza acestei interpretări a neorealismului, putem respinge o înțelegere liniară a relației dintre neorealism, instituționalism și liberalism, în care instituționalismul
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fi înțeles ca reflectând un "decalaj de internalizare", de tipul celui prezis de teoria liberală. Preferințele exprimate de statele analizate sunt rezumate în Tabelul 6.2. Tabel 6.2 Strategii de stat 1989-1999 Stat Preferințe strategice Analist (analiști) Germania Instituționaliste reflexive Anderson și Goodman Japonia Realiste mercantile Heginbotham și Samuels China Realiste identitare Johnston Preferințele exprimate de Germania unificată sunt caracterizate de Anderson și Goodman drept reflexiv-instituționaliste. Pe măsură ce se adaptau la tranziția de la Războiul Rece, "instituțiile [...] au restructurat și au remodelat
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Macmillan, Londra, pp. 55-75. Smith, G., W.E. Paterson și S. Padgett (1996) "Introduction" în G. Smith ș.a.. (coord.) Developments in German Politics, Macmillan, Londra, pp. 1-13. Smith, M.E. (1996) "Sending the Bundeswehr to the Balkans: The Domestic Politics of Reflexive Multilateralism", German Politics and Society, pp. 14, 49-67. Snow, P. (1994) "China and Africa: Consensus and Camouflage" în T.W. Robinson și D. Shambaugh (coord.) Chinese Foreign Policy: Theory and Practice, Clarendon Press, Oxford, pp. 283-321. Snyder, J. (1991) Myths
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
58, 114 Inada, J. / 108 India: ARF / 106-107 China / 107, 125 teste nucleare / 102, 129 Inoguchi, T. / 100, 102, 105, 107, 112, 114-115 Instituții internaționale: definiții / 29, 34, 94, 105-106, 127, 162 Instituționalizare / 39, 45, 105, 127, 148 definiții / 39 reflexivă / 148 Insulele Diaoyo / 124 Insulele Kurile / 102, 117 Insulele Paracel și Spratly / 124 Insulele Senkaku / 102, 124 Interese naționale / 29, 33-34, 50, 55-56, 63, 78, 83, 85, 87, 105, 127, 147 Internalizare / 37, 39-40, 42, 44, 48, 52-53, 65, 131
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
35, 51, 68, 78, 111, 115, 121-127, 136, 159-161 colapsul URSS / 27, 48, 72, 77, 150, 161 definiții / 30 Germania / 31, 51, 68, 78, 80, 82 Japonia / 31, 35, 51, 68, 78, 111, 127 logica anarhiei / 55, 59, 147 logica reflexivă / 55-56, 64, 69, 74, 147 modelul raționalist / 55, 62, 68-69, 74 polaritate / 57, 72 relația "liniară" cu instituționalismul și liberalismul / 55-56, 67-68, 147 relația "triunghiulară" cu instituționalismul și liberalismul / 56, 67, 70, 74-75 schimbarea internațională / 68 sfârșitul Războiului Rece / 31
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ale actorilor, În special gusturile, nevoile, propensiunile și aptitudinile. În timp ce teoreticienii alegerii raționale asumă suveranitatea individului ale cărui preferințe sunt date, exogene și nu fac obiectul preocupărilor teoretice, variante ale neoinstituționalismului sociologic și antropologic consideră că instituțiile modelează procesele noastre reflexive, modelează felul În care raționalitatea este percepută și exercitată. Alford și Friedland (1991) afirmă că a pune transformările instituționale pe seama indivizilor creați de acestea Înseamnă să ne Întoarcem la o concepție presociologică a individului. Instituțiile au creat, sacralizat și furnizat
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Boudon, R., Texte sociologice alese, București, Editura Humanitas, 1990. Bourdieu, P., Outline of a Theory of Practice, Cambridge, Cambridge University Press, 1977. Bourdieu, P., Les structures sociales de l’économie, Paris, Seuil, 2000. Bourdieu, P., Wacquant, L.J.D., An Invitation to Reflexive Sociology, Chicago, University of Chicago Press, 1992. Brinton, M.C., Nee, V., (eds.), The New Institutionalism in Sociology, Stanford, Stanford University Press, 1998. Burt, R.S., Social Contagion and Innovation: Cohesion versus Structural Equivalence, American Journal of Sociology, Vol. 92, 1987: 1287-1335
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Paideia, 1993. Vlăsceanu, M., Instituții și organizații, În Neculau, A., Psihologie socială. Aspecte contemporane, Iași, Polirom, 1996. Vlăsceanu, M., Organizațiile și cultura organizării, București, Editura Trei, 1999. Vlăsceanu, M., Organizații și comportament organizațional, Iași, Polirom, 2003. Wacquant, L.J.D., Towards a Reflexive Sociology: A Workshop with Pierre Bourdieu, Sociological Theory, Vol. 7, 1989: 26-63. Wasserman, S., Faust, K., Social Network Analysis. Methods and Applications, Cambridge, Cambridge University Press, 1994. Weber, M., Social and economic organization, New York, The Free Press, 1964. Weick, K.E.
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de Filologie Romanică al Universității „Adam Mickiewicz” din Poznan´, Polonia (1996-1997). În 1997 devine secretar științific al Cursurilor de vară „Constantin Brâncuși” ale Universității din Craiova. Încă din cartea de debut, Visele cuvintelor (1981), se conturează profilul unui liric elegiac, reflexiv, de o seninătate apolinică, cu o scriitură de factură blagiană, recurgând frecvent la metafore revelatorii. Discursul poetic apare tot mai interiorizat în Trăiri (1987), în care se remarcă o mai mare siguranță a experienței lirice și unde este valorificat, încă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287360_a_288689]
-
auzit de la oponentul său. După exercițiu discutați ce s-a întâmplat. Scopul este de a stabili dacă rezumarea i-a ajutat în vreun fel să înțeleagă oponentul si de ce este important ca într-un conflict să se facă rezumate. Ascultarea reflexivă sau parafrazarea Foarte aproape de rezumare este ascultarea reflexivă sau parafrazarea care constă în răspunsuri scurte la ceea ce mediatorul înțelege că este conținutul mesajului. Folosirea acestei tehnici comunică interesul si dorința mediatorului pentru exactitate; de asemenea ajută la înțelegerea situației de către
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3136]
-
s-a întâmplat. Scopul este de a stabili dacă rezumarea i-a ajutat în vreun fel să înțeleagă oponentul si de ce este important ca într-un conflict să se facă rezumate. Ascultarea reflexivă sau parafrazarea Foarte aproape de rezumare este ascultarea reflexivă sau parafrazarea care constă în răspunsuri scurte la ceea ce mediatorul înțelege că este conținutul mesajului. Folosirea acestei tehnici comunică interesul si dorința mediatorului pentru exactitate; de asemenea ajută la înțelegerea situației de către părți. Tehnica constă în repetarea esenței a ceea ce
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3136]
-
în relația de comunicare sunt departe de ce spune cel care vorbește. Să fim în măsură să ascultăm pe alții cu atenție desemnează o semnificativă abilitate socială de comunicare. Un mod particular de expresie a ascultării o reprezintă abilitatea numită atenție reflexivă. Spus simplu, noi arătăm că suntem atenți punând întrebări, în mod particular despre cuvinte, idei sau probleme despre care dorim să știm mai mult. De asemenea, faptul că dăm atenție oamenilor cu care comunicăm ne oferă posibilitatea să îi facem
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
expresii în cursul ascultării active ori când răspunde la problemele care apar în timpul discuției. Ele servesc să încurajeze subalternul ca partener activ în comunicarea interpersonală și să obțină informațiile necesare pentru dirijarea și controlul dialogului în sesiunea de consiliere. Afirmații reflexive Liderul parafrazează spusele interlocutorului ca să facă vizibile înțelesurile și simțămintele lui. Prin parafrazare, liderul arată că înțelege partenerul de dialog și că el încearcă să perceapă situația așa cum o vede acesta. Acest lucru ajută la prevenirea confuziei. Câteva formulări de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]