29,034 matches
-
Lăsau să treacă săptămînile, ba chiar și lunile, nemișcați ca niște statui vii, pînă cînd, consumîndu-și tot stratul de grăsime, se aruncau pe neașteptate În prăpastie, Într-un salt sinucigaș. Dacă supraviețuiau, Își potoleau foamea, se Îngrășau rapid și Își reluau mersul lent pînă pe culme, În așteptarea morții sau a unui nou salt. Într-o dimineață, În zori - aproape Întotdeauna se Întîmpla În zori - Își lăsau capul În piept și Își primeau, liniștiți, moartea. O lună mai tîrziu, Oberlus venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În piatră, nu mai exista nici o șansă să Întoarcă timpul Înapoi, iar opțiunile lui se limitau la a sfîrși cu fiara sau a se lăsa anihilat de ea. Își acordă, așadar, un răgaz de o jumătate de oră și Își reluă munca, deși brațele Îl dureau teribil și simplul fapt de a ridica o piatră de două kilograme i se părea un efort supraomenesc... O lăsa să cadă o dată și Încă o dată, cu o insistență obsesivă, aproape ca un automat, mușcîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mîinii, iar pilotul portughez făcu un pas În spate, ridicînd securea, pregătit să o azvîrle spre adversar cu toată puterea. Iguana făcu și el un pas În spate, ghemuindu-se, gata să pareze lovitura, dar aceasta nu sosi și Își reluară pozițiile inițiale, mișcîndu-se În cerc și așteptînd o ocazie mai potrivită. Atunci Joăo Bautista de Gamboa y Costa păru să Înțeleagă că acea distanță nu Îl avantaja, dată fiind lungimea armei adversarului său, și brusc, În mod cu totul neașteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de Gamboa y Costa, rămase luni Întregi expus În soare și În vînt, pînă cînd hoitul lui se desprinse În bucăți. Iguana Oberlus se Întoarse pe stînca lui, să citească și să supravegheze, În timp ce supușii Își părăseau Închisoarea și Își reluau munca, aruncînd din cînd În cînd cîte o privire furișă către catargul de care atîrna ceea ce părea să se fi prechimbat În steagul se simboliza Insula Hood din Arhipelagul Galápagos sau al Insulelor Vrăjite, din Oceanul Pacific, exact pe linia Ecuatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acea femeie, nici pînă la ce punct depindea de Oberlus. Carmen de Ibarra - erau atît de Îndepărtate vremurile În care fusese Niña Carmen pentru cineva - păru să priceapă că deocamdată nu avea să obțină nimic de la interlocutorul ei și Își reluă lunga plimbare pe insulă, care se transformase Într-un fel de rutină ce Îi producea totuși o satisfacție ieșită din comun. Încă nu avea o idee prea clară despre cum avea să fie viitorul ei și pînă la ce punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu se afla în așteptările nimănui. Ale nimănui, cu excepția celor ca el, deși bătrîni, cu miros fin, chiar dacă li-e capul plin de abureala vinului. După cele cinci pahare băute, îndoiala sa cu privire la vin se spulberase, numele și renumele își reluaseră vechiul loc, în schimb se deșteptase o îndoială mult mai puternică, mai sîcîitoare decît oricare alta nu cumva Bîlbîie ăsta era pe cale să intre între cei "puțini aleși", cum erau porecliți cu răutate și invidie oamenii lui Mihai Mihail, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Bîlbîie a încercat să prindă în glasul prințului nuanța adevărată, îl admira cinstit ori nu era decît o ironie foarte bine ascunsă? La ascunzișuri din astea nu-l întrecea nimeni pe Șerban Pangratty. Și, cum nu reușea să se dumirească, reluă cu o naivitate paralizantă: Spuneați de alt cuvînt, prințe, alt cuvînt?!" Pangratty îl prinse pe după umeri și ușurel îi împinse către grupul tinerilor ofițeri, care, deși stăteau ca înmărmuriți, părea că zumzăie, că freamătă de entuziasm, de nerăbdarea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-și lua seama, mintea îi alunecase prea mult, din pricina prostiilor lui Bîlbîie ajunsese să fie de acord cu lucruri pe care altădată nici n-ar fi vrut să le asculte, "cît de ușor devine omul propriul său dușman", mormăi și reluă lectura raportului. Bîlbîie își dădea cu părerea, e drept, într-un mod disciplinat, la finalul redactării, subliniind că rândurile în cauză trebuiesc detașate de rest, ele constituind opinia personală a sa (de parcă ar fi avut cineva nevoie de ea!) despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din contra, restul fuseseră fleacuri. Și, dintr-o dată, intrarea în viața tîrgului a celor doi militari, instalați într-o aripă a vilei Katerina, îl dăduse peste cap. Apariția lor îl determinase să ia două hotărîri, prima fusese aceea de a relua vizitele la vilă, cinci ani, de la plecarea prințului, nu pusese piciorul acolo, de a relua vizitele și de a întreține conversație cu K.F., ceea ce nu era chiar o glumă, iar cea de-a doua hotărîre fusese aceea de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
militari, instalați într-o aripă a vilei Katerina, îl dăduse peste cap. Apariția lor îl determinase să ia două hotărîri, prima fusese aceea de a relua vizitele la vilă, cinci ani, de la plecarea prințului, nu pusese piciorul acolo, de a relua vizitele și de a întreține conversație cu K.F., ceea ce nu era chiar o glumă, iar cea de-a doua hotărîre fusese aceea de a-l căuta pe Leonard Bîlbîie la București, pentru a obține măcar o brumă de informații despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în afară de K.F. nu făcea dulceață din ei, doar vin și iarăși vin. Subsolurile Cramei și ale tuturor pivnițelor, casele însele pluteau în vin. Nu era rău. Cînd termină tuși ușurel, nu știa că dulcele pînă la urmă ustură, tuși apoi reluă " Cred că vă dați seama că e absolut de competența mea să mă interesez de cei doi musafiri ai dumneavoastră. Aș putea spune că e de datoria mea și de aceea mi-am permis, nu?" K.F. aruncă o privire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la un caz de imaginație. Mihai Mihail l-a oprit făcîndu-i un semn scurt cu degetele noduroase, plimbîndu-și prin fața ochilor unghiile îngălbenite. "Cum ați spus de imaginație? Un caz de imaginație?" Directorul Serviciului era fie nedumerit, fie neîncrezător. Șerban Pangratty reluă pe un ton înțepat : "Nu eu am spus, ci Bîlbîie a spus. Exact așa s-a exprimat excelență, sînt vîrît pînă peste cap într-un caz de imaginație. Este ceva neclar în asta?" Mihail mormăi ceva numai pentru el. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu ar fi fost vîndut, trădat de Iuda? Toate au un rost și o iertare. "Deci ai fost și la Șosea?" întrebă prefăcut mirat ori sincer mirat, cine să știe ce simte și ce gîndește cu adevărat directorul Serviciului? Pangratty reluă grăbit "și în Cișmigiu am fost, și la Șosea. Se adună cam pe la nouă și jumătate, trebuie să se întunece cît de cît și, mai ales, să se mai risipească toropeala, căldura. Încep cu beri, domnule Mihail, vă seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-l învingă, nici în lupta corp la corp, nici în cursele de pirogi. După ce ambarcațiunile dispărură din vedere dincolo de Punta Rofau, iar soarele își trimise către lume rază să verde de rămasbun, Tapú Tetuanúi ieși din apă și își relua drumul, pe cărarea cea largă care ducea către casă frumoasei Maiana. Preferă să ajungă după lăsarea întunericului, ca Maiana să nu-i poată vedea primul tatuaj, fiindcă o fată că ea, obișnuită să facă dragoste cu zeci de barbati ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aș încerca să compar sclipirea unei stele cu lumina soarelui. Toți cei care îl ascultau păstrară tăcerea, încercând să-și imagineze cum ar fi acel frig care poate omorî un om și, după câteva momente, Miti Matái hotărî să-și reia firul povestirii de acolo de unde îl lașase. Cum vă spuneam, după ce valurile uriașe au încetat, a-nceput să sufle dinspre nord-vest un violent Pafa’ité, care, după cum știți, este un vânt care bate în direcția inversă față de Mara’amú, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înseamna frigul adevărat să rezolve probleme geografice complexe, mai ales dacă ținem cont că nici unui polinezian nu i-ar fi putut trece prin minte că pământul ar putea fi rotund și, astfel, puțin după aceea, Miti Matái hotărî să-și reia firul istorisirii, care era singurul lucru care îi interesa cu adevarat. —Tovărășii mei au început să moară de foame și de frig și când spre dimineață a apărut în fața noastră o uriașă insula albă, am inceput sa strigam de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a fi nu odihnă sau reparațiile, ci faptul că observară imediat urme care arătau că locul era vizitat destul de frecvent, ceea ce însemna că trebuia să existe o insulă locuită, undeva în apropiere. Trei zile mai târziu, Miti Matái hotărî să reia drumul spre nord și, în mai puțin de douăzeci și patru de ore, zăriră o insulă adevărată, cu un munte adevărat și cu locuitori adevărați, dar care nu se arătară câtuși de puțin încântați să vadă apărând pe coastele lor o navă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
știți cu toții cât ne-au făcut să suferim, pentru ca, dacă vreunul din monștrii aia o să vă mai iasă vreodată în cale,să n-aveți nici o reținere și să-i zdrobiți țeasta. Vocea i se franșe. După câteva clipe, reuși să reia firul povestirii: Odată ce ne-a violat pe toate, Octar ne-a dat oamenilor lui și, cu toate ca dupăce trecusem prin mâinile lui orice lucru părea ușor de suportat, au fost atât de mulți și atât de brutali, încât prefer să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
clipă în care Miti Matái o lașase să se ridice de pe punte și se ascunsese într-un colțișor de unde nu mai ieșea nici ca să bea apă, ca și cum ar fi hotărât, dintr-odată, să dispară de pe fața pământului. — Într-o zi, relua o altă față, pe când ne găseam pe o insulița nelocuita, i-a venit și ei primul ciclu, iar Octar a simțit imediat, căci a început să adulmece că un câine în călduri, iar apoi a luat-o de mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de umplere a orelor goale. O văzu pe mătușa Anda stând cu cartea în mână. Ochii i se mișcau cu o regularitate de pendulă, când într-o parte, când în alta, câteodată zăboveau preț de o clipă înainte de a-și relua plimbarea. În unele momente râdea, alteori suspina emoționată. Fascinată de acest mic obiect foșnitor, al cărui mister nu era capabilă să-l dezlege, Luana o întrebă ce trebuie să facă pentru a învăța să citească. Să mergi la școală. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu gura căscată, nu se știe dacă din pricina faptului că, pe neașteptate, îl lovise dragostea pentru muzica lui Constantinescu ori din cauză că fata-l uimise apucându-se de cântat, din toată inima, în plină stradă -, în timp ce Luana, râzând, plecă să-și reia locul în rând. Obișnuia să șocheze cu vocea ei caldă, suavă, cu acordurile sensibile pornite din inimă. La serbarea de iarnă ridică sala în picioare. "E umbra ta asta pe care O semăn în sufletul meu. Cu milă și tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dorea, o excitau trupul bine făcut, gura copilăros desenată, ochii mari și calzi, mângâierea tandră și pricepută. Acum, rarele momente care-i aduceau împreună erau forțate, de complezență, se terminau imediat, el fiind prea obosit iar ea grăbită să-și reia lectura. Începu să facă drumuri cât mai dese la Sanda, Ștefan fiind nevoit să dea numeroase telefoane ca s-o facă să se întoarcă. Nu era prost. Simțea că o pierde. Sărutul ei pătimaș, care-l arunca odinioară în extaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se impune, pentru amândoi, o clipă de răgaz. Își neglijase îndatoririle de la cabinet și era restant cu somnul. Simțea o nevoie imperioasă de odihnă, de detașare. Va dormi și se va relaxa în vreme ce Luana, prea mult timp absentă, își va relua îndatoririle. Nu imediat și nu toate. Va trasa sarcini precise Sandei și Iulianei. În ziua următoare, în timp ce Luana îl aștepta ca pe Dumnezeu și el nu mai venea, vizită familia Darie. Ca de obicei, Victor nu era acasă și nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acest personaj. La micile întâlniri din pauza de masă, apariția directorului de creație dizolva atmosfera relaxată și colegială creată de ceilalți, provocând o reacție inconștientă de apărare. Conversația rămânea suspendată în aer și numai după plecarea lui ea reînvia, oamenii reluându-și pozițiile amicale inițiale. Doamna asistent manager se "bucura" de interesul lui într-o perioadă încâlcită, ce-o făcea mai irascibilă ca niciodată. Întârziase într-o seară nepermis de mult. Ajunsese în raza blocului când o haită de câini se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a pierdut În golul lăptos. Îmi pare rău, aici e locul unde se Îmbucă discul În lampă, a zis Karl și a ridicat lanterna magică s-o aranjeze. Pentru câteva clipe s-a făcut iarăși beznă, Însă visul a fost reluat de Îndată ce Karl a reașezat lanterna cum se cuvine. O prințesă cu plete blonde, Îmbrăcată Într-o rochie albastră, apăruse În foișorul castelului și Îl implora pe tânăr să urce la ea. — Pe el Îl cheamă Golo, a explicat Karl. Stătea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]