3,930 matches
-
povestea În mod elocvent. Am parcat Hanomagul și m-am Îndreptat spre poarta grădinii, unde mi-am fluturat legitimația În fața vajnicului apărător, un tinerel de vreo 20 de ani cu fața pătată. Se uită la ea cu atenție, naiv, și remarcă, redundant: — Detectiv particular, hm? — Exact, am fost angajat de compania de asigurări să fac niște investigații În legătură cu incendiul. Mi-am aprins o țigară și m-am uitat sugestiv la chibrit În timp ce flacăra ardea, apropiindu-se de vârful degetelor mele. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
locuia la etaj s-a strecurat Încetișor În cameră. Întâi de toate, Goebbels Îi puse la zid pe jurnaliștii străini pentru observațiile lor critice, comentând dur la adresa modului părtinitor În care relatau despre viața În noua Germanie. Unele dintre aceste remarci erau destul de inteligente Încât să stârnească râsul și apoi aplauzele În rândul audienței sale lingușitoare. Rudel afișă o umbră de zâmbet dar nu scoase nici un cuvânt, și m-am Întrebat dacă pricepea vreo iotă din ceea ce spunea vecinul ei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să recunosc că se scăpase pe el un pic. Ea tresări ușor: — E greu de crezut că a fost om odată. Părea atât de... vegetal, ca un sac de cartofi putreziți. Am rezistat tentației de a mai face Încă o remarcă lipsită de bun gust. În schimb, m-am Îndreptat către biroul meu, am scos bucățile de hârtie găsite În soba de la pensiunea Tillessen și m-am uitat la ele. Majoritatea erau facturi, dar era una, aproape neatinsă de foc, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
au o mare valoare din punct de vedere militar și nu există nici una la vest de Rin, spre Franța. Oricum, pe o bucată lungă și dreaptă de șosea, un convoi militar reprezintă o țintă ușoară pentru un atac aerian. Această remarcă Îmi atrase din partea companioanei mele un râs scurt, batjocoritor: — Exact de asta pun ei la punct Luftwaffe - ca să apere convoaiele. Am Înălțat din umeri: — Poate. Dar dacă Într-adevăr cauți motivul real pentru care Hitler construiește aceste șosele, atunci e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ai Încercat să rezolvi unul singur, când de fapt erau două. Mi-a luat o clipă sau două să rumeg asta, ajutat fiind În final de palma pe care mi-am tras-o singur peste frunte: — Rahat! Bineînțeles că da! Remarca ei forțase conștientizarea acestui fapt. Nu era vorba de o singură crimă cu care mă confruntam În fața mea, pe care Încercam să o Înțeleg. Mă aflam În fața a două infracțiuni. Am parcat pe Nollendorfplatz la umbra metroului. Deasupra, un tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
m. Dacă-mi dați voie să mă exprim așa, nu cred că sportivul germanul are vreo șansă Împotriva negrului american, Owens. L-am văzut alergând ieri și era ca o gazelă. Era cât pe-aci să mă lansez Într-o remarcă semipatriotică despre așa-numita rasă superioară, când Marlene Sahm se așeză lângă mine, salvându-mă astfel, probabil, de pericolul potențial pe care-l reprezenta gura mea trădătoare. — Vă mulțumesc că ați venit, Herr Gunther. Și Îmi pare rău pentru ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să o și urască, În același timp. Am ridicat din umeri: — Păi, pot fi tot felul de motive. Însă poate că Îi plăcea să umble din floare În floare și atât. Ea rămase tăcută preț de câteva minute după această remarcă a mea, iar pe pistă se dădu startul rundei următoare de calificări pentru garduri. Spre Încântarea mulțimii, alergătorul german, Nottbruch, câștigă cursa. Matroana se entuziasmă foarte tare, ridicându-se de pe scaun și fluturând programul. Marlene scotoci din nou În poșetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o săptămână. Oi mirosi eu, dar nu chiar așa de rău. El pufni amuzat: — Capacitatea de a vorbi la fel de dur precum echivalentul dumitale din literatură e una, Herr Gunther, să și fii la fel e cu totul altceva, Îmi spuse. Remarcile dumitale demonstrează fie o uluitoare lipsă de apreciere a gravității situației În care te afli, fie un adevărat curaj. Își Înălță sprâncenele subțiri, aurii, și Începu să se joace cu insigna „Cavaleristul German“ de pe buzunarul stâng al hainei, continuând: — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
spuse Kelvin. Dumnezeule, ce frumoasă e! —Superbă, aprobă Gerry, destul de impresionat încât să vorbească. Și ați observat că, deși ochii îi rămân nemișcați, sfârcurile ei te urmăresc prin cameră? remarcă Kelvin. Gerry și Jack păreau surprinși în mod neplăcut de remarca asta. Și Mercedes e destul de drăguță, spuse Kelvin. Nu prea are multe de spus, totuși, zise Gerry, vorbind din punctul de vedere al cuiva care era în aceeași situație. Kelvin rânji către Gerry. —Pe mine nu calitățile ei conversaționale mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îl făcea să se simtă ciudat - un soi de rușine sau poate pur și simplu îl enerva. Tocmai ce ziceam, se întoarse Jack la gânduri mai vesele, nu e tare că nu sunt femei aici? Așa că, dacă eu fac o remarcă de genul că este o seară minunată, nimeni nu se trezește să spună: „Du-te de aici, boule, mai bine nu te cunoșteam! Cu un oftat de rigoare, Kelvin cedă: — Deci iar e gata cu Mai? Jack dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Trebuia să fii dezgustător de insistent și să ai pielea la fel de groasă ca un fund de rinocer. Dintr-odată, nu îi mai păsa dacă face sau nu rubrica. Ce mai conta? Era doar o revistă de femei stupidă. În afară de câteva remarci despre cât de mult îi plăcea mâncarea picantă, a lăsat conversația în seama lui. Ciudat, cu cât era ea mai reținută, cu atât Marcus era mai deschis. Și, undeva la jumătatea mesei, a devenit și ea conștientă de acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
avut un dublul efect de a-i face lui plăcere și de a-i permite ei să nu mai vadă erecția ieșind din smocul de păr. Cearșafurile erau proaspete, lumânările - un detaliu surprinzător, el era atent și nu făcuse nici o remarcă la adresa absenței taliei ei, dar trebuia să recunoască faptul că nu, nu era complet detașată. În mod sigur nu era cea mai proastă experiență sexuală pe care o avusese. Și cele mai bune partide erau mereu puțin ireale, având loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o scară de la unu la zece? Unu, căscă Ashling. A fost o porcărie. Hai să ne culcăm la loc acum. 43tc "43" Vizita lui Oliver zguduise echilibrul fragil al Lisei. La muncă, nu se putea concentra și cota ei de remarci acide era foarte scăzută. Ceea ce agrava lucrurile era faptul că el nu o suna. Ea spera să o facă, măcar pentru a-i lăsa un mesaj de genul „Mersi pentru partidă“. Mai ales acum, că avea numărul ei. Dar zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o senzație ciudată de căldură. O mașină a parcat în fața casei, un bărbat dinăuntru a deschis ușa pentru ea și, simțindu-se puțin ca o prostituată care era agățată de un client, Lisa a urcat. Încercând să ignore urletele și remarcile de „Oaaaaauuuu!“ și „Seeeexyyy!“ și „Liiiisaaaa areee prieteeen!“ de la Francine și de la ceilalți copii de pe stradă, ea și Jack s-au îndepărtat cu mașina. Hei, chiar ai venit, rânji Jack. Așa se pare. Ea își aruncă privirea pe fereastră, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din Jersey cu raportul gata întocmit. Dacă Jack sau Ellis or să afle de chestia asta, îl vor trimite pe Fritzie, iar până mâine dimineață Fritzie îl aduce pe soldatul ăla pe scaunul electric, indiferent dacă-i vinovat sau nu. Remarca legată de Fritzie mă irită. — Nu-i așa de rău. Și cred că Loew a renunțat la ideea înscenării. — Atunci se cheamă că ești un isteț impresionabil. Fritzie e cât se poate de rău, iar Ellis... Dar maiorul revenise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de înțepături adânci, unghii cu oja decojită și ochi amețiți de droguri. Nu tu Betty Short, nu tu Lorna Martilkova, nu tu fundal egiptean din Sclavele infernului sau vreo legătură cu Duke Wellington, o mină de aur - bice ca în remarca legistului „urme ușoare de bici“, ca ceea ce era îndeajuns ca să-l salt pe Johnny Vogel drept suspectul numărul unu în cazul Dalia. Am închis sertarele, am stins lumina, m-am dus înfiorat în camera de zi și am aprins lampa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
șopti Sally. Brusc arăta mai mult decât trecută - bătrână de-a binelea. — Ce poveste? Femeia spuse, cu vocea încărcată de emoție: — Cum a primit un șut în fund de la slujba lui mare și tare de la Moravuri. Mi-am amintit de remarca lui Bill Koenig - că Fritzie a luat sifilis de la curve pe vremea când lucra la Moravuri și că a fost pus pe liber și trimis să se trateze cu mercur. — A dat de naiba, nu-i așa? Sally își drese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
târziu Încă așteptau. Insch Își Îndesă În gură un alt pătrățel multicolor și mestecă cu zgomot. — O face dinadins. Jigodia asta slinoasă Întârzie doar ca să ne scoată din sărite. Ușa se deschise, exact la timp cât să poată fi auzită remarca inspectorului. — Poftim? se auzi o voce din ușă, pe un ton vădit dezaprobator. Reprezentantul legal al lui Norman Chalmers ajunsese. Logan aruncă o singură privire către avocat și Își Înăbuși un oftat adânc. Era un bărbat Înalt și slab, purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din Le Mannequin. Jocul intertextual e, firește, deliberat, cum va fi și În final, unde naratorul e cu ochii, mereu ațintiți asupra personajului ș...ț. Marin Mincu a contat foarte mult pe cruzimea autoscopică a jurnalului lui M., care conține remarci ale autorului despre sine de o mare directețe. M. pare a se fi livrat trup și suflet. N-avem În literatura română multe asemenea dovezi de sinceritate, dacă exceptăm proza intimistă a anilor ’30. Dar pe alocuri tocmai sinceritatea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de multe ori că a pierdut orice talent pe care poate l-a avut la un moment dat. În momentele în care simțea că nu mai are rost să continue, avea parte de un zâmbet vag din partea maestrului și de remarca „Ăsta chiar a fost un truc reușit”. În astfel de momente, Kara simțea cum plutește în al nouălea cer. Celelalte aspecte ale vieții sale se duceau pe apa sâmbetei, căci ajunsese să petreacă cea mai mare parte a timpului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ești în Ceruri, Sfințească-se numele Tău... Grăbi pasul când trecu pe lângă ea și simți un nod în gât, anticipând o propunere indecentă. Dar ea, sau poate că era un el, se mulțumi să zâmbească galeș și să facă următoarea remarcă: - Ce vreme frumoasă. Nu-i așa, părinte? Clipi ușor descumpănit și răspunse: - Da, așa este, abținându-se de la tendința firească de a spune „fiica mea”. Se mulțumi să adauge: La revedere! Se opri apoi pe trotuarul din fața hotelului unde privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Lumea s-ar uita la tine și ar sesiza doar că ești handicapat... Acesta e termenul? - Termenul corect din punct de vedere politic este dezavantajat din punct de vedere fizic. Personal, aș spune că sunt terminat. Kara râse la această remarcă. Apoi continuă: - Ar vedea că nu te poți mișca și ar crede probabil că ai și niște probleme mentale sau că ești retardat. Corect? Era adevărat. Persoanele cu care interacționa în mod fortuit sau care nu prea îl cunoșteau vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
am întrebat ce faci, cum o duci. Nu am zis „Îmi pare rău”... M-am gândit doar la cât de bine ai putea practica iluzionismul. A fost cam aiurea, recunosc, și cred că nu ți-a picat prea bine. Această remarcă îl amuză peste măsură. Se grăbi să o liniștească: - Crede-mă, ceea ce mă deranjează cu adevărat este tocmai empatia și ipocrizia oamenilor. Astea mai degrabă sunt chestii aiurea pentru mine. - Pe bune? - Da. Își ridică în aer cana cu cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ea. Până acum, nu aveam nicio idee cu privire la culoarea ochilor săi. - E posibil ca ideea pe care o avem acum să fie incorectă, mai ales dacă purta lentile de contact, spuse el, simțind că a câștigat un punct cu această remarcă. Probabil mi-aș aduce aminte mai bine totul dacă aș beneficia de puțin ajutor. Privi sugestiv spre Thom. - Puțin ajutor? - În bucătărie, se află o sticlă de Macallan care a supraviețuit incendiului. - Mai târziu, i-o tăie Sachs. Aș prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și alții de față, și are dreptate: mă închid. Sunt de departe mai fericit în cercul de cunoscuți, în afara cazului în care sunt îmbrăcat cu armura mea - robă și perucă - și bine pregătit pentru ceea ce, la tribunal, par a fi remarci spontane. Prin urmare, am strâns oarecum cureaua apropiindu-mă de casa de marcat. Am abandonat orice tentativă de a spune vreo anecdotă sau vreuna din glumele mai „spălate“ ale copiilor, hotărând să mă alătur ei pe propriu-i teren, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]