5,495 matches
-
În paralel cu alte lucrări despre același subiect, dar nu neapărat de aceeași factură. Autorul se arată convins că dispariția „personajului” său era inevitabilă, ceea ce pare să Îl degreveze de eventuale incertitudini. Lăsînd povestirea să curgă, nu i se pot reproșa teoriile luate În considerare și nici faptul că a evitat anumite direcții de analiză. Pur și simplu, a Încercat să spună tot despre toate. Amatorul onest și autodidact s-a dovedit, În acest caz, poate mai dezinhibat și mai apt
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Unite. Însă cea mai mare parte a Întrevederilor avea să fie ocupată de problema poloneză, pentru România și Bulgaria rămânînd foarte puțin timp. La Ialta, cu Îndreptățire crede autorul, anglo-americanii nu i-au trădat pe estici. Americanilor li se poate reproșa cel mult că nu au acordat problemelor din Europa de Est o importanță mai mare. Afirmația curentă că la Ialta s-au cedat teritorii este amendată cu tărie de autor. În fapt, chiar delegația americană a Încercat să facă posibilă o pace
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cedat teritorii este amendată cu tărie de autor. În fapt, chiar delegația americană a Încercat să facă posibilă o pace de lungă durată după războiul mondial. În 1945, România se afla la sfîrșitul listei de priorități a SUA. Tocmai aceasta reproșează Îndeosebi românii. Autorul amintește semnificația Ialtei În opinia românească, reactualizată după 1989 și vehiculată intens În presă (spre exemplu, În 1997, cu prilejul discuțiilor despre (non)admiterea României În NATO. Numeroase lucrări vehiculează idei care falsifică În mod grosolan realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
franceză, romanul Dumnezeu s-a născut în exil, care va apărea în 1960, obținând un mare succes (după ce fusese respins de editurile Plon și Seuil) și fiind distins cu Premiul Goncourt. Mediile literare de extremă stânga de la Paris reacționează violent, reproșând juriului că a premiat un fost membru al unui partid fascist. Campania a luat proporții, fiind susținută și de unii scriitori reprezentativi din exil, bunăoară de Constantin Virgil Gheorghiu, care în ziarul „Paris-Presse- L’Intransigeant” (24 noiembrie 1960) l-a
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
a revistei. În seria următoare se impune contribuția lui Ovidiu Papadima, adept al criticii pozitiviste, profesionale și realiste și care va semna majoritatea articolelor și recenziilor. În cronica la Istoria literaturii române contemporane de E. Lovinescu (4-5/1927), el îi reproșează criticului lipsa de obiectivitate: „dus de valul actualității, dl. Lovinescu a neglijat de multe ori criteriile obiectivității [...]. Capitolul despre dl. Ralea, de exemplu, e un articol de pură polemică personală, fără nici un punct comun cu un fragment de istorie literară
INDEMNUL – L’IMPULSION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
pagină a cărții e consacrată „instanțelor narative”, care sunt A. Ochiul cu vedere fragmentara, X. Necunoscută în timpul liber, K. Tri(s)or la porțile hazardului, O. O voce albă etc. Nu voința de a face român experimental i s-a reproșat autoarei, ci stilul aluziv în exces, pulverizarea personajelor. Cutia de chibrituri este, ca și alt român semnat de I., Două-trei minute (1984), ilustrarea unei vocații intelectuale. Un sertar întredeschis (1995), care a fost editat postum, e mai puțin un pariu
INDRIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287550_a_288879]
-
Ca regulă, cea mai defavorabilă imagine și-o formulează unii despre alții vecinii. De o manieră primitivă, omul medieval din secolele la care ne referim supunea examenului, alături de limbă, armele, părul, mirosul sau mărimea corpului, înfățișarea, manierele (străinului îi era reproșată deseori înfumurarea), privirea, îmbrăcămintea și mâncarea, datinile, conduita în timpul luptelor (cruzimea sau lașitatea), calitățile personale (lăcomia sau duritatea). Întotdeauna se relevă o opinie foarte bună despre propria comunitate, popoarelor din jur rezervându-li-se, dimpotrivă, o condiție modestă 17. Să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ei un perfect observator al celor descrise“27. Cu toate acestea, semnificativ pentru reflectarea chestiunii românești - metamorfozată în problemă politică europeană - în opinia publică americană la acea dată este faptul că „The North American Review“ din Boston, prezentând aceeași carte, reproșa pe un ton academic autorului lipsa ori insuficiența unor detalii referitoare la chestiunea centrală a zilei, care era unirea celor două Principate. I se pretindeau informații mai noi pe temele politice curente în zonă, față de cele oferite de Ubicini și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Offenberg), cabinetele de la Viena și Petersburg nutrind o reîntoarcere la situația anterioară anului 1859. Împărțirea Puterilor garante în două tabere a produs o suspectare reciprocă, Cuza fiind mereu acuzat că servește interesele taberei adverse. La începutul lunii noiembrie 1865, Offenberg reproșa domnitorului român „politica sa latină și rolul pe care l-ar fi acceptat de aghiotant al împăratului Napoleon“60. Insistând în această direcție, consulul rus sublinia dispozițiile binevoitoare ale guvernului de la St. Petersburg față de Cuza, cu „condiția, bineînțeles, ca această
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
alegerea lui Ferdinand de Hohenzollern restituirea unor comitate [de] dincolo de Tisa. Revolta asupra acestei pretenții în cercurile române este atât de mare, încât se vorbește de abdicarea regelui Ferdinand și reintegrarea fostului principe moștenitor în drepturile sale. Regelui i se reproșează că n-a avut dreptul de a purta tratative asupra acestor condițiuni. Procedeul lui este privit ca trădare față de chestiunea națională și, nefiind o persoană foarte populară, se poate observa un curent puternic pentru înlăturarea lui. Tratativele secrete cu Ungaria
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
marginal. Deci, nimic de făcut. Cuvântul „evreu“ nu indica neapărat o particularitate rasială sau religioasă ci, mai mult, un fel de a fi special, abscons, de spus în șoaptă. Cândva i se imputa diferența, acum predispoziția la asimilare. I se reproșa evreului că, deși străin de cetate, e cel dintâi profitor de pe urma ei. Ubicuitatea lui îl desemna ca principiu dominator și negativ al Pământului. În burghez se ura individualismul, în evreu universalismul. Oricât de mult te revolta burghezul egoist trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
va recunoaște lui Eminescu talentul, explicând evoluția lui „nefericită” prin influența Junimii. Între cei împotriva cărora L. a dus campanii polemice este și V. Alecsandri. Iritat de „domnia” literară a acestuia, Macedonski îi supune opera unei analize critice tăioase, pătimașe, reproșându-i superficialitatea (din cauza inexistenței unei experiențe a durerii), sărăcia ideilor, excesul diminutival. Răspunsul Junimii va fi ignorarea disprețuitoare a L. și a directorului său. Dar capitolul campaniilor revistei este mult mai amplu. Articolul Les Petits maîtres, semnat Polit, îi atacă
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
da „o justificare estetică Universului”, urmărește totuși îndeaproape experimentele literare ale anilor ’20. Se apropie de dadaiști, apoi de suprarealiști, continuând totodată să ofere texte revistelor de avangardă românești „unu”, „Chemarea”, „Integral”. Dezamăgit de André Breton și de suprarealiști, le reproșează încercarea de a „explora în mod rațional subconștientul”, ca și adeziunea unora dintre ei la comunism. Urme ale polemicii cu Breton se regăsesc în lucrări precum Rimbaud le voyou (1933), în care F. refuză imaginea devenită dogmă a poetului-vizionar, sau
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
introduc pe ici, pe colo niște indicii narative care să sugereze un destin al protagonistului, În genul „Înălțarea și căderea lui Anir”. Impresia mea este că nu prea mi-a reușit. Nemulțumit de această situație, culpabilizat de cei care Îmi reproșau nebulozitatea, senzația de coșmar continuu a cărții, receptiv la propriile-mi aprehensiuni legate de necesitatea unui sens global, În Hidra am lucrat deliberat pe un scenariu arhetipal. Desigur, acesta poate fi definit În multe feluri, descensus ad inferos, regressus ad
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
aduse de textualism și de atitudinea pur deconstructivă a lui Derrida, spre exemplu, sunt de ceva vreme parte a unei tradiții discursive și nu mai sunt propriu-zis, În sensul tare și creativ, probleme. Mihaela Ursa: Dacă Înțeleg exact, ceea ce Îmi reproșezi tu, Horea, este lipsa de originalitate. Or, eu văd puțin diferit aspirația aceasta către originalitate cu orice preț, o aspirație profund modernă și - mi se pare mie - nerealistă În epoca aceasta În care, oricât mi-ar displăcea lucrul acesta, numai
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Să fie limpede. Consider Însă că termenul rezistență este cel tare, În timp ce termenul supraviețuire este termenul slab; cred că intelectualul român a supraviețuit și nu a rezistat prin cultură (sau literatură). Această nuanțare este necesară, dar nu are, așa cum Îmi reproșați, vreo conotație degradantă, ofensatoare etc. Sanda Cordoș: Dacă am Înțeles bine, după părerea ta, Ruxandra, rezistența implică o confruntare dorită, asumată, cu regimul. Într-o asemenea accepțiune, sigur că majoritatea formelor investigate de mine nu sunt forme de rezistență; dar
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
intervină. Ceea ce nu se ridică la o structurare rezistentă care să fie validată În afara granițelor noastre. Timothy Gordon Ash nu vorbește nimic de rezistența românească, Katherine Verdery pomenește pe ici, pe colo, dar cu mari reticențe. Sigur, s-ar putea reproșa că occidentalii nu prea știu, nu prea citesc, e poate adevărat, dar totuși unde contăm cu această rezistență? Eu aș lega această rezistență prin literatură de problema modernității În România, de modul mereu auroral-agonic al societății noastre civile. Societatea civilă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
este vorba, predând acest lucruri, de o memorie revanșardă, ci de o memorie recuperatoare, chiar cu valoare terapeutică. Cursul despre Gulagul românesc este totdeauna secondat de participarea unor foști deținuți politici care să discute cu studenții. Foștii deținuți politici Îmi reproșează uneori: „De ce să vin să vorbesc În fața studenților? Nu au decât să citească din cartea mea și de acolo află tot”. Iar eu Încerc să-i conving spunându-le: „Veniți și vă spuneți povestea. Simplu, nu sofisticat, nu le țineți
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
numit el), D.-G. a impus un nou concept de critică. O primă expunere a ideilor sale este făcută în Asupra criticei (în „Contemporanul”, 1887, apare cu titlul Critica criticei). El respinge de la bun început critica literară curentă, căreia îi reproșează superficialitatea, caracterul parazitar, tendința spre apologie sau denigrare, spiritul de gașcă literară sau politică, exclusivismul și, mai ales, absența unui crez literar și artistic. Orientării reprezentate de Maiorescu, numită aici „critica judecătorească”, i se recunosc mari merite istorice, în promovarea
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
agonie și extaz. Critica de întâmpinare a relevat caracterul elegiac, melancolic al acestei poezii izvorâte din durere, dintr-o tristețe organică, nedeterminată, sinceritatea și autenticitatea emoției, sensibilitatea, delicatețea trăirilor, precum și simplitatea clasică a formei, plasticitatea, virtuozitatea prozodică. I s-au reproșat însă exprimarea prea directă, chiar naivă, prea psihologică și mai puțin estetică, lipsa originalității viziunii și a limbajului poetic, o anume artificialitate și un ușor convenționalism în construirea imaginilor, unele asamblări de elemente incongruente. Peste ani, rămâne ardoarea cu care
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
oricât de umil și a feminității abia înmugurite. Însă nu introspecția ori monologul lăuntric predomină în Interior, ci dialogurile, în care se strecoară câteodată o notă de absurd. Folosirea unor cuvinte improprii, neglijarea pe alocuri a sintaxei, o anume prețiozitate, reproșate de unii critici, ar fi fost introduse de autor întru sporirea autenticității. Meritul principal rămâne acela de a fi experimentat o formulă nouă, ce stă și la baza celui de-al doilea roman, intitulat Mâinile, din care au rămas în
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
adesea neșlefuită, stângace poartă accentele unui umanism generos și ale trăirii autentice, oricâte ecouri poetice s-ar face simțite. Studiilor critice în limba engleză, The Development of the Romanian Novel și The Development of the Romanian Poetry, li s-a reproșat că sunt lipsite de „perspectivă critică și de un simț modern al diferențierii valorice”; astfel, romanul românesc ar fi apreciat doar ca ,,probă creatoare și de afirmare națională”, comentariul rămânând grevat de un tradiționalism cu dimensiune moral-didactică (Aurel Sasu). Perspectiva
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
unor tineri poeți afirmați în spațiul transilvan: Mihai Beniuc, Ion Th. Ilea, Aurel Marin. În articolul Generația vrea, totuși, ceva, Mihu Dragomir va declara: „Vrem dreptul de a visa”. Cu o pană acidă, tânărul polemizează cu C. Noica, căruia îi reproșează că în numărul unic al revistei „Adsum” „propovăduiește întoarcerea în aburii otrăviți ai misticismului bizantin” ( Și noi suntem de față, 2/1940), iar în articolul Eu cred în Ion Barbu (3/1940), susține că întâlnirea autorului Jocului secund cu mișcarea
FLAMURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287017_a_288346]
-
a unui reprezentant al noii elite. Dar, așa cum autorul are luciditatea de a recunoaște că decăderea boierimii este cauzată în primul rând de propriile defecte, are și loialitatea de a nu fi excesiv de critic cu „ciocoii noi”, cărora nu le reproșează decât ingratitudinea față de cei care i-au ajutat și nu faptul de a-i fi uzurpat. Câteva personaje destul de consistente, descrierea în culori sentimentale a unui mod specific de viață, patriarhal, izolat, cu un farmec desuet, dau parțial viață unor
MICLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
trupa lui Costache Caragiali. A jucat la București și la Craiova, luând parte și la turneele ce se întreprindeau în Moldova și Transilvania. Interpret de vodeviluri, dar și de drame și comedii, M. nu impresiona deloc prin naturalețe, cronicarii vremii reproșându-i „ifosul”. Actorul se confundă cu autorul dramatic, ale cărui compuneri sunt de un retorism strident. Urmărind să redeștepte „amorul de patrie și virtutea”, dramele istorice și „naționale” ale lui M. sunt, de fapt, niște prolixe melodrame. Tonul e mereu
MIHAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288127_a_289456]