3,881 matches
-
sine, când și-a atins cu tenacitate scopul oricât de mărunt: fie că a ieșit cu prietenii la joacă în parc sau c-a primit jucăria mult dorită ori că i se-ngăduie un cățeluș în aș ternut. E veselia revederii părinților sau bunicilor, călătoriile în familie care pot însemna doar drumeții în natură. Dar copilăria nu e doar o bucurie eternă, e o perioadă presărată și cu tristeți poate mărunte, poate semnificative... E toamna, anotimpul culorilor arămii și al cerului
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
răsună glas de clopot la miez de noapte. Cei doi s-au îmbrățișat, apoi Eminescu a spus: E târziu și noi trebuie sa ne continuăm drumul. Peste câteva ore vom pleca, dar promit să ne reîntâlnim cât mai curând. La revedere, draga prietene! Sunteți bineveniți oricând aici, în satul copilăriei mele. A doua zi, Ioniță Scipione Bădescu nota în jurnalul lui: „Când i-am văzut plecând, mi se părea că pleacă spre lumină, dar nu, cred că doar mi se pare
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
la un dezastru care, în final, avea să-i afecteze pe toți oamenii. Da, draga mea, sunt de acord, a declarat pe neașteptate maică-sa în gară unde, după o lungă și extenuantă călătorie cu autobuzul, și-au luat la revedere. Numai că mă întreb dacă asta e metoda cea mai nimerită să salvezi planeta: să bei apă din foste recipiente de iaurt. Dar, a zâmbit ea, trăgându-și fiica într-o îmbrățișare drăgăstoasă, hai să nu mai vorbim despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în stare de disperare. Nu mai am timp. Rosa o să se trezească din minut în minut. —Nu-ți face griji. N-o să se irosească. Laura luase chifla mânjită cu ketchup și și-o îndesa în gură. —Mmmm. Delicios. — Atunci, la revedere. Ochii lui Hugo îi transmiteau mesaje lui Alice, dar se părea că nici unul nu era recepționat. Privirile ei erau goale. —Ce-i asta? a țipat Laura dintr-odată, arătând mânerele căruciorului Rosei. Și, mai exact, indicând geanta albă care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mâncare pentru copii. Alice i-a pus o mână pe braț. Stai liniștit. L-am văzut deja. Nu contează. Umilit, Hugo i-a întins meniul în tăcere și s-a repezit pe scări în sus, ca să-și liniștească fiul. La revedere, i-a spus Alice fluturând o mână în timp ce el se pregătea să-i închidă portiera. Mulțumesc pentru cină. Hugo a privit-o îndurerat. Cina! După tot ce făcuse ea în seara aia, una dintre cele mai groaznice seri din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Alice nevenindu-i să creadă. Felul în care îl privea se traducea prin faptul că avea dubii că până și el putea să fie atât de cretin. —Ei, îmi pare rău pentru ce-ai pățit. Dar eu plec acum. La revedere. Dar ne vedem sămbătă, a îngăimat Hugo. Pentru cină, ții minte? — De fapt, n-o să pot să ajung. —N-o să...? Hugo căuta cu disperare cuvintele care s-o convingă să se răzgândească. În fond, ceea ce se întâmplase nu fusese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vorbit despre divorț, i-a amintit Hugo cu amabilitate. Și despre faptul că vrei să-l iei pe Theo, a completat el, lipindu-și nasul de capul călduț al copilului pe care, în timp ce Amanda era ocupată să-și ia la revedere de la musafiri, îl luase din nou în brațe. Și ce s-a schimbat? l-a întrebat ea calmă. Lui Hugo i-a venit să urle din cauza șocului. Deci Amanda îl trăsese pe sfoară. Nu avea nici cea mai mică intenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
afecțiune. —Ratatule! Normal că eu am să ți-o plătesc ție. Pentru creșterea lui Theo. Amanda s-a uitat la ceas. — Fir-ar al dracului! Atâta e ceasul? Trebuie să fug. Am o lansare de ruj la Grosvenor House. La revedere, dragul meu, a zis ea absentă, fluturând o mână în direcția lui Theo, înainte să dispară pe ușă cățărată pe tocurile ei înalte. —Aiiiiiiiiiii, a spus copilul triumfător, înfigând ultimul inel de lemn în țeapă. Capitolul 29tc " Capitolul 29" Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în adidași și pus pe discuții interminabile. Ocoli prin stânga o baltă mai mare și fu claxonat de o mașină care venea din spatele său. Îl depăși în viteză, era un Pontiac de culoare albă, îi făcu semn cu mâna, la revedere, oriunde vei merge pe vremea asta, ai grijă, omule, poate îți cauți și tu liniștea, toți o căutăm, iar eu mai mult decât toți, asta am căutat mereu și nu am găsit, liniștea, am avut parte numai de gălăgie, dar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
uita că această capacitate de viitor este posibilă doar prin realizarea reformelor necesare și prin modificarea stilului de viață, cerut de condiția istorică actuală. Aceste câteva reflecții pe care le-am dezvoltat cu grijă au vrut să indice posibilitatea unei revederi a raportului dintre spiritualitate și viața concretă, și o reconsiderare, pe fundamente antropologice și cristologice, a întâlnirii și a dialogului firesc dintre Dumnezeu și om, atât la nivel vertical-transcendental, cât și orizontal. Pe parcursul elaborării reflecției noastre a reieșit faptul că
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
nu este cazul să facă anticorpi. S-au bucurat amândoi și când au sosit acasă la Frusina s-au iubit mult, împliniți de atâtea realizari. George a stat până a venit Gheorghe de la câmp. A vrut să-și ia la revedere și de la el fiindcă a doua zi de dimineață pleca în București, la facultate. Frusina avea altă mină acum, după ce știa că rezultatele sunt bune. Îl iubea pe George mai mult și avea încredere în el fiincă îi demonstrase prin
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
în gândurile mele, aproape tot timpul! Voi veni la primărie să te văd, o să îmi fac drum pentru tine, special. Frusina puse peștele într-un vas mai mare, îi înapoie juvelnicul și îl conduse la poartă. Și-au luat la revedere printr-un sărut lung. Luni, de dimineață, primarul îi puse pe masă o lucrare Frusinei și îi spuse că o să plece cu treburi. - Nu este așa de urgentă. Îmi trebuie în trei zile. - Domnule primar, când vă întoarceți, vreau să
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
poziția avută până În acel moment, dar a renunțat, văzând că am replicat foarte tranșant. În aceste condiții, i-am spus, prefer să mă Întorc În Zarca.” (paginile 153-154) Sunt atât de emoționante și cât se poate de citabile paginile despre revederile autorului, după 15 ani, cu sora Silvia din Buhuși, cu soră-sa Alexandrina din Piatra-Neamț, cu părinții săi (din cauza lucrărilor de la lacul de acumulare Bicaz, aceștia s-au mutat, Între timp, din Poiana Teiului În Târgu-Neamț), cu fosta-i prietenă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Că eu am să vă vizitez, În fiecare zi, cât veți rămâne În spital. Și, cu plata spitalizării, dacă va fi vorba, de vreo plată, vom vedea. Vom găsi, pentru orice problemă, soluția cea mai convenabilă tuturor. Da? Da! La revedere. La revedere. După mai mulți ani, Cocuz Cocuz rămăsese În pană, pe un drum, dintre Bârlad și o comună Învecinată cu municipiul respectiv. Repara. Numai, ce, pe neveste, aude: SĂRUT MÂNA! Întoarce capul. Tu ești, mă? Eu sunt. Da. Eu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
am să vă vizitez, În fiecare zi, cât veți rămâne În spital. Și, cu plata spitalizării, dacă va fi vorba, de vreo plată, vom vedea. Vom găsi, pentru orice problemă, soluția cea mai convenabilă tuturor. Da? Da! La revedere. La revedere. După mai mulți ani, Cocuz Cocuz rămăsese În pană, pe un drum, dintre Bârlad și o comună Învecinată cu municipiul respectiv. Repara. Numai, ce, pe neveste, aude: SĂRUT MÂNA! Întoarce capul. Tu ești, mă? Eu sunt. Da. Eu. Era unul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
aici și nici pe aiurea, pe alte meleaguri! Pare firesc? Pare nefiresc? Eu zic, mai de grabă, nu, că pare, ci, că, chiar, este nefiresc de firesc! Iar acum, la o cu totul Întâmplătoare reîntâlnire, la o cu totul neașteptată revedere, În aceeași odaie, În poziții similare, ea, exclamă, răvășită de gânduri: o, cât de pe nesimțite, a putut să treacă, o jumătate de viață, dimpreună, cu o jumătate de veac! El o aprobă, din priviri, cu o oarecare tristețe. După care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
care i-a consumat aproape o jumătate din zi. Când i-a auzit, mamei, glasul, Îndată a rupt-o de fugă spre dânsa. Cum a fost, a Întrebat, ea. Bine. Mâine dimineață veniți la ora opt fix. Vă mulțumesc. La revedere. Și zilele treceau, lent, cum trec, toate zilele omului. Copilul era o fire mai singuratică. Își găsea o jucărică, și, cu ea, până la prânz, apoi, până seara, se tot juca, singur, fără să deranjeze, fără să fie deranjat. Răbdarea, și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dragă Lo. Da, cum să nu mă angajez?! Așa vom proceda. Și-a notat adresa. Scrie și telefoanele: pe cel fix și pe cel mobil, a strigat ea, spre el, la câteva zeci de secunde după ce și-au luat la revedere. Așa. E bine. Astea sunt cele două numere de telefon. La revedere. Și, sănătate, familiei! Aștept. Bine, sărut mâna, voi veni. Sigur, o să vin! Colaboratorul Burtosului domn Ciocio Ventoniuc i s-a făcut milă. Cu adevăratelea i s-a făcut
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a notat adresa. Scrie și telefoanele: pe cel fix și pe cel mobil, a strigat ea, spre el, la câteva zeci de secunde după ce și-au luat la revedere. Așa. E bine. Astea sunt cele două numere de telefon. La revedere. Și, sănătate, familiei! Aștept. Bine, sărut mâna, voi veni. Sigur, o să vin! Colaboratorul Burtosului domn Ciocio Ventoniuc i s-a făcut milă. Cu adevăratelea i s-a făcut milă. Un tânăr de toată frumusețea, fizic, deocamdată, vorbind; capabil, de foarte
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fără să realizeze până în aceste momente... ... Și-au luat rămas bun, dându-și întâlnire peste două ore. Erau atât de încântați, fiecare în felul său și din motivele sale, încât nici nu șiau dat seama că nu au precizat locul revederii. Au mâncat în grabă, mai ales Iustin, care a avut o distanță mai mare de parcurs până la restaurantul hotelului în Tainicele cărări ale iubirii care era cazat. Colac peste pupăză, acolo era un întreg protocol la servitul mesei, potrivit celor
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să... - Cum ai spus? o privi Eugen contrariat, arborând și el acel tip de zâmbet observat la Ofelia. - Păi..., am zis... mulțumesc..., Eugen! răspunse Iuliana, întorcându-se brusc cu fața spre Iustin pentru a nu se vedea că roșește. La revedere, frate drag! Te las pe mâini bune, după cum m-am convins... Voi veni cu mama. Să fii cuminte, Iustin! La revedere, doamna... Tainicele cărări ale iubirii - Ofelia, doamnă, la revedere! Pe curând și fără grijă... Iuliana mergea cu pași mici
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mulțumesc..., Eugen! răspunse Iuliana, întorcându-se brusc cu fața spre Iustin pentru a nu se vedea că roșește. La revedere, frate drag! Te las pe mâini bune, după cum m-am convins... Voi veni cu mama. Să fii cuminte, Iustin! La revedere, doamna... Tainicele cărări ale iubirii - Ofelia, doamnă, la revedere! Pe curând și fără grijă... Iuliana mergea cu pași mici și repezi, certânduse cu asprime. „Cum pot să fiu atât de imatură și să nu mă pot stăpâni? Nu mă înțeleg
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
spre Iustin pentru a nu se vedea că roșește. La revedere, frate drag! Te las pe mâini bune, după cum m-am convins... Voi veni cu mama. Să fii cuminte, Iustin! La revedere, doamna... Tainicele cărări ale iubirii - Ofelia, doamnă, la revedere! Pe curând și fără grijă... Iuliana mergea cu pași mici și repezi, certânduse cu asprime. „Cum pot să fiu atât de imatură și să nu mă pot stăpâni? Nu mă înțeleg deloc... Am stat de vorbă cu atâția oameni mari
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
eu nu puteam acum... Nici până după amiază, dar seara, abia după ora șapte cred că aș putea... După șapte... , da! Eu termin la șase, așa că...Așa că..., te pot suna eu! Stabilim atunci, te rog! - Da, sigur că da... La revedere! - Mulțumesc! La revedere! Satisfăcut de datele și tonul convorbirii, Eugen se întoarse liniștit spre Cezar pentru a se consulta în detaliu cu privire la starea lui Iustin. Colaborau de câțiva ani buni și se înțelegeau extrem de bine. Întotdeauna au găsit cele mai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
acum... Nici până după amiază, dar seara, abia după ora șapte cred că aș putea... După șapte... , da! Eu termin la șase, așa că...Așa că..., te pot suna eu! Stabilim atunci, te rog! - Da, sigur că da... La revedere! - Mulțumesc! La revedere! Satisfăcut de datele și tonul convorbirii, Eugen se întoarse liniștit spre Cezar pentru a se consulta în detaliu cu privire la starea lui Iustin. Colaborau de câțiva ani buni și se înțelegeau extrem de bine. Întotdeauna au găsit cele mai Marian Malciu indicate
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]