KorAP: Find »[drukola/base=revela & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...102 103 104 ...139 >

3,455 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

după traducerea lui L. Renou). Soma deșteaptă gândirea, reînsuflețește inima și curajul războinicului, sporește vigoarea sexuală, vindecă bolile. Băută de preoți și de zei laolaltă, soma apropie Cerul de Pământ, întărește și prelungește viața, garantează fecunditatea, într-adevăr, experiența extatică revelează în același timp plenitudinea vitală, sensul unei libertăți nelimitate, posesia unor forțe fizice și spirituale abia bănuite. De aici sentimentul comuniunii cu zeii, ba chiar a apartenenței la lumea divină, certitudinea "ne-morții", adică, înainte de orice, a unei vieți plenare

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
de, ordin metafizic, deoarece se referă la realitatea ultimă și nu la realitățile empirice ale experienței cotidiene. În sensul acesta, de "ignoranță de ordin metafizic", s-a impus termenul ăvidyă în vocabularul filosofic indian. Ăvidyă ascundea realitatea ultimă: "înțelepciunea" (gnosa) revela adevărul, De la epoca de piatră la Misterele din Eleusis deci realul. Dintr-un anumit punct de vedere, această "neștiință" era "creatoare": ea crea structurile și dinamismul existenței umane. Datorită ăvidya, oamenii duceau o existență iresponsabilă, ignorând urmările faptelor (karman) lor

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
care pământul nu-1 cunoaște, al cărui trup este pământul și care veghează asupra pământului dinăuntrul pământului' și îl identifică cu "ăâman, supraveghetorul dinăuntru, fără de moarte" (Brhadăranyaka Up., III, 7, 3). Ca și Purușa din Rig Veda, X, 90, Brahman se revelă ca imanent ("această lume") și transcendent în același timp; distinct de Cosmos și totuși omniprezent în realitățile cosmice, în plus, ca ăâman, el locuiește în inima omului, ceea ce implică identitatea dintre " Șinele" adevărat și Ființa universală, într-adevăr, la moarte

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
trăi în timp, poate avea o dimensiune religioasă. Ea nu este întotdeauna evidentă, pentru că sacralitatea este, întrucâtva, "camuflată" în imediat, în "natural" și în cotidian. "Bucuria de a trăi" descoperită de greci nu este o plăcere de tip profan: ea revelează beatitudinea de a exista, de a participa - chiar la modul fugar - la spontaneitatea vieții și maiestatea lumii. Ca atâția alții de dinaintea lor și de după ei, grecii au învățat că cel mai sigur mijloc de a te sustrage timpului este acela

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
prin a se numi "apolliniene": seninătate, respect pentru legea, ordinea și armonia divină. De nenumărate ori, zeul se lasă mânat de răzbunare, invidie, chiar ranchiună. Dar aceste slăbiciuni își vor pierde repede caracterul lor antropomorf și vor sfârși prin a revela una din multiplele dimensiuni ale divinității, așa cum a fost ea înțeleasă de către greci. Cel care, după Zeus, ilustrează cel mai radical distanța infinită care separă pe om de zei, a cunoscut soarta ultimului dintre muritori: i s-a refuzat chiar

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
cu laur, apa pe care o bea din izvorul Cassotis nu au nici o proprietate îmbătătoare și nu explică transa. După tradiție, trepiedul său oracular era situat deasupra unui hău (chasmă), de unde emanau vapori cu proprietăți supranaturale. Săpăturile, totuși, n-au revelat nici o fisură 14 Obiceiul cerea ca făptașul, chiar involuntar, al unui omor să fie răpus de familie; era singura măsură posibilă pentru a împăca sufletul victimei și a îndepărta murdăria (miasma) produsă de crimă. Codul lui Dracon introduce autoritatea de

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
se aplică lui Rama, lui Buddha și altor eroi și personaje fabuloase. Dar geniul grec a revalorizat în chip strălucit această temă arhaică, după cum a transfigurat tehnicile și simbolica șamanică. Grație lui Apollon, simbolismul arcului și al tragerii cu arcul revelă alte situații spirituale: stăpânirea 19 Primele mărturii privind văgăuna datează din secolul I î. Hr. 20 Vezi referințele în cartea noastră De Zalmoxis ă Gengis-Khan, p. 44, n. 42-43 [trad. Românească, p. 51 - nota trad.]. 21 W. Otto, The Homeric Gods

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
sunt asumate și integrate într-o nouă configurație, mai largă și mai complexă. Reconcilierea sa cu Dionysos face parte din același proces de integrare care îl promovase la rangul de patron al purificărilor ca urmare a uciderii lui Python. Apollon revelează oamenilor calea care duce de la "viziunea" divinatorie spre gândire. Elementul demonic, implicat în orice cunoaștere ocultă, este exorcizat. Lecția apolliniana este exprimată, prin excelență, în celebra formulă de la Delfi: "Cunoaște-te pe tine însuți!" Inteligența, știința, înțelepciunea sunt considerate drept

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
32. Tot ea este cea care, prin prezența ei, îl oprește pe Ahile să ridice spada ca răspuns la insultele lui Agamemnon (Iliada, I, 194 sq.). Dar într-o epopee compusă pentru un auditoriu care exalta isprăvile războinice, Atena se revelă altfel decât zeiță marțială. Motivul pentru care ea participă la război este faptul că acesta este o ocupație prin excelență masculină. Căci, după cum spune ea însăși: "inima mea în toate înclină de partea bărbatului, cu excepția căsătoriei" (Eschil, Eumenidele, 736). Imnul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ține-ți mâna deasupra cuptorului nostru!"34 Ea, îmblânzitoarea de cai, a inventat zăbala calului și i-a învățat pe oameni cum să se folosească de car. Când e vorba de navigație, domeniu guvernat de drept de către Poseidon, Atena își revelează complexitatea și totodată unitatea acelei metis care îi e proprie. Inițial, ca intervine în multiplele operații tehnice proprii construcției unei nave. Dar ea îl și ajută pe cârmaci să-și "conducă drept" corabia 35. Rareori se întâlnește un exemplu de

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ajută pe cârmaci să-și "conducă drept" corabia 35. Rareori se întâlnește un exemplu de ceea ce s-ar putea numi sacralitatea invenției tehnice și mitologia inteligenței. Alte divinități ilustrează nenumărate forme ale sacralității vieții, fertilității, morții, instituțiilor sociale etc. Atena revelă caracterul "sacru", sau originea "divină", a anumitor meserii și vocații implicând inteligență, abilitate tehnică, invenție practică, dar și autostăpânire de sine, seninătate în încercări, încredere în coerența și deci inteligibilitatea lumii. Se înțelege de ce patroana acestei metis va deveni, în

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
civilizatori din societățile arhaice. Ca și strămoșii mitici australieni, ei modifică peisajul, sunt considerați "autohtoni" (Le. Primii locuitori ai anumitor regiuni) și strămoși ai raselor, popoarelor sau familiilor (Argienii descind din Argos, Arcadienii din Arkos etc:). Ei inventează - adică "întemeiază", "revelează" - numeroase instituții umane: legile cetății, și regulile vieții urbane, monogamia, metalurgia, cântecul, scrisul, tactica etc., și sunt primii în practicarea anumitor meserii. Ei sunt prin excelență fondatori de cetăți și personajele istorice care întemeiază colonii devin, după moarte, eroi41. În

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
de obicei, în flăcări, a scos un țipăt. "Oameni neștiutori și smintiți, care nu vă cunoașteți nici norocul, nici nefericirea!" (v. 256, după traducerea lui J. Hubert) strigă atunci Demeter. Demophon nu va mai putea obține nemurirea. Atunci zeița se revelă în toată splendoarea sa, într-o lumină orbitoare. Ea cere să i se ridice "un mare templu cu un altar dedesubt", în care ea însăși îi va învăța riturile pe oameni (v. 271 sq.). Apoi părăsește palatul. O dată clădit sanctuarul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
fie un șarpe, fie prăjituri în formă de organe genitale. Nici o ipoteză nu este convingătoare. Se prea poate ca recipientele să fi conținut obiecte-relicve din timpuri arhaice, solidare cu un simbolism sexual caracteristic culturilor agricole. Dar, la Eleusis, Demeter își revela o altă dimensiune religioasă decât cele manifestate în cultul ei public. Pe de altă parte, este greu de admis ca un asemenea ritual să fi fost îndeplinit și de copiii pe cale de a fi înfiați. De altfel, dacă se interpretează

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
știm nici de ce o asemenea viziune putea schimba radical situația post-mortem a inițiaților. Dar nu ne putem îndoi de faptul că epoptul percepea un "secret divin", care îl "familiariza" cu zeițele; el era, întrucâtva, adoptat de către divinitățile eleusiniene 10. Inițierea revela atât apropierea de lumea divină cât și continuitatea dintre viață și moarte. Idei, desigur, împărtășite de către toate religiile arhaice de tip agricol, dar respinse de religia olympică. "Revelarea" continuității misterioase dintre viață și moarte îl reconcilia pe epopt cu ineluctabilitatea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
vegetale și a hranei a modelat, cel puțin în parte, scenariul inițiatic. În acest caz, trebuie presupus că era vorba de sacramente pe jumătate uitate, care își pierduseră semnificația primordială. Dacă inițierea eleusiniană făcea posibile astfel de experiențe "primordiale", care revelau misterul și sacralitatea hranei, a activității sexuale, a procreației, a morții rituale - Eleusis merita, pe bună dreptate, renumele său de "loc sfânt" și de sursă de "miracole". Totuși, este greu de crezut că inițierea supremă se limita la o anamneză

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și filosofia, posedă, se știe, "secrete inițiatice", pe care diverșii autori le comparau cu aspectele eleusiniene 1}. În epoca neopitagoricienilor și neoplatonicienilor, unul din clișeele cele mai folosite era scrisul anume enigmatic al marilor filosofi, ideea că maeștrii nu-și revelau adevărata doctrină decât inițiaților. Acest curent de idei își va afla sprijinul cel mai de nădejde în "secretul" de la Eleusis. Majoritatea criticilor moderni nu acordă prea mare importanță interpretărilor alegorice sau hermetice propuse de mulți autori ai Antichității târzii. Totuși

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
celei de a treia nopți un vânt parfumat se iscă din sud și dăenă mortului apare "sub forma unei frumoase fecioare, iradiind, cu brațe albe, viguroasă, cu mândră înfățișare, dreaptă, mare, cu sânii săltați. Având cincisprezece ani" (Hădoxt Nask, 9). Revelându-i mortului adevărata sa identitate, dăenă adaugă: "Eram vrednică de iubit, tu m-ai făcut și mai plăcută prin gândurile tale bune, cuvintele tale bune, faptele tale bune, religia ta bună; frumoasă fiind, tu m-ai făcut și mai frumoasă

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
legământ veșnic după care nu mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine." (32: 39-40). Ceea ce echivalează cu o nouă creație a omului, idee care va avea urmări considerabile (printre altele, concepția creștină a unui Nou Legământ revelat prin Noul Testament)32. 120. Căderea Ierusalimului; misiunea Iui lezechiel " Nici n-ar fi putut să creadă, regii pământului și toți locuitorii lumii, că vrăjmașul și apăsătorul ar putea să intre pe porțile Ierusalimului" (Plângeri, 4: 12). Astfel strigă autorul anonim

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
în acest episod, în care e vorba de o urmărire de către un "om-lup" și de o scufundare în mare, amintirea unui vechi scenariu inițiatic 3. Totuși, în vremea când Homer îl evocă, sensul și intenția mitului sunt altele. El ne revelă una din trăsăturile specifice ale destinului lui Dionysos: "persecutarea" sa de către personaje antagonice. Dar mitul mărturisește, 1 Pindar, fr. 85; Herodot II, 146; Euripide, Bacchantele, 94 sq.; Apollodor, Bibliotheke, III, 4, 3 etc. 2 Iliada, XIV, 323 o numește pe

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
în cele din urmă, unitatea lor. Dar nu e vorba deloc de o observație "subiectivă" a acestui fenomen cosmic, a cărui banalitate nu putea să trezească nici o idee religioasă, nici să producă vreun mit. Prin epifaniile și ocultările sale, Dionysos revelă misterul, sacralitatea, conjugarea dintre viață și moarte. Revelație de natură religioasă, deoarece ea este efectuată prin prezența însăși a zeului. Căci aceste apariții și dispariții nu sunt întotdeauna în relație cu anotimpurile. Dionysos se arată în timpul iernii, și dispare la

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
această unire într-un sens simbolic, sau să se presupună că zeul era personificat de către arhonte. Dar W. Otto subliniază pe bună dreptate importanța mărturiei lui Aristotel 10. Basilinna primește zeul în casa soțului ei, moștenitorul regilor - și Dionysos se revelă ca rege. Probabil că această unire simbolizează căsătoria zeului cu toată cetatea, cu urmări faste imaginabile. Dar este un act caracteristic pentru Dionysos, divinitate a epifaniilor brutale, care cere să i se proclame public supremația. Nu se cunoaște nici un alt

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
agricole. Morții și puterile lumii de dincolo guvernează rodnicia și bogățiile și sunt cei care le distribuie. "De la morți, stă scris într-un tratat hippocratic, ne vin hrana, creșterea și semințele", în toate ceremoniile care îi sunt consacrate, Dionysos se revelă în același timp ca zeu al fertilității și al morții. Deja, Heraclit (fr. 15) spunea că "Hades și Dionysos [.] sunt unul și același". S-a amintit mai sus legătura lui Dionysos cu apele, umezeala, seva vegetală. Trebuie, de asemenea, să

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
pildă, a lui Bel la Babilon (pre/ența unei hierodule când zeul se găsea în templu), ori preoteasa care trebuia să doarmă în templul lui Apollon, la Pătară, pentru ca să primească direct de la zeu înțelepciunea pe care ea trebuia să o reveleze în oracol; cf. W. Otto, Dionysos, p. 84. 11 Soibcle, Thyestes (ir. 234), și alte surse citate de Otto, pp. 98-99. regelui Cadmos negau că sora lor, Semele, fusese iubită de către Zeus și că născuse un zeu. Dionysos le lovește

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
etic și social, acest lucru pare sigur; aceasta explică, în parte, adeziunea masivă a femeilor 14. Dar experiența dionysiacă atingea niveluri mai profunde JBacchantele care devorau carne crudă reintegrau un comportament refulat de zeci de mii de ani; /frenezii asemănătoare revelau o. comuniune cu forțele vitale și cosmice și ele puteau fi interpretate doar ca o posesiune divină. Era de așteptat ca această posesiune să fi fost confundată cu o "nebunie", mania. Dionysos însuși cunoscuse "nebunia", și bacchantul nu făcea decât

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]