2,637 matches
-
o frază, o clipire. Era tânără și atât de frumoasă, că părea ireală. Faulques observase acest lucru În muzeu, privind-o fără patimă; dar, până n-au pășit pe sub frescele lui Rivera din Palatul Național și n-a privit-o rezemată de balustradă, fotografiind efectele luminii și umbrei În galerie, printre niște copii de școală care treceau ținându-se de mână, nu observase că era de o frumusețe unică, zveltă, mlădie, de căprioară cu mișcări subtile, a cărei privire, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mental fotografia pe care intenționezi s-o faci, Înainte de a Încerca s-o faci. Îmi place să-ți văd blugii roși la genunchi și cămășile suflecate pe trupul tău slab și tare, să te văd cum schimbi obiectivul ori rollfilmul, rezemat de un perete subțire, pe când se trage În noi, cu aceleași gesturi concentrate cu care un ostaș Își schimbă Încărcătorul armei. Îmi place să te văd În camere de hotel, cu un ochi lipit de contorul pentru fotograme expuse, marcând
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o gură de coniac din pahar. A pus sticla pe masă, printre flacoane și peneluri, apoi, după ce a șovăit o clipă, a luat-o iar și a băut a doua dușcă, direct din ea. A ieșit pe ușă, ca să se rezeme de zid și să simtă răceala brizei de noapte, pe când aștepta ca medicamentul să-și facă efectul. A privit stelele și lumina farului din depărtare, decupat pe faleză. La un moment dat, printre punctele luminoase ale licuricilor care foșgăiau sub
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
bine că Între a face o fotografie - un balet mecanic pe un eșichier, care apropia vânătorul de pradă ori prada de vânător - și a ucide un om existau minime diferențe tehnice. Dar și-a lăsat gândul să moară. A rămas rezemat cu indolență de copac, cu spatele murdar de rășină. Își strica ultima cămașă curată, a gândit În chip absurd. - Există vreo concluzie, domnule Faulques? În filme există mereu unul care rezumă totul Înaintea deznodământului. Pictorul de război a privit jarul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
exprima un gând cu glas tare. Farul și-a arătat iar conturul, În racursiu. Croatul se ridicase un pic. - Când am venit să te caut, domnule Faulques, Îmi spuneam că o să omor un bărbat viu. Pictorul de război și-a rezemat capul de copac și a adăstat liniștit, cu ochii mari deschiși În beznă. Își amintea de sine, În zorii altor zile, pregătind dis-de-dimineață bagajele, cu o rutină precisă, oprindu-se În prag Înainte de a Încuia ușa, aruncând o ultimă privire
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
determinarea grosimii izolației termice aceasta se standardizează și se verifică rezistențele termice ale stratului protector și filmului limită exterior. 3.1.4. ALEGEREA ȘI DIMENSIONAEREA SUPORTURILOR Suporturi pentru recipiente verticale Recipientele verticale se montează suspendate sau rezemate. Recipientele suspendate se reazemă fie pe un inel de rezemare continuu, fie pe un număr determinat de suporturi laterale. În mod obișnuit pe un nivel de sprijin se utilizează 2÷4 suporturi laterale. Numărul suporturilor aplicate depinde de înălțimea aparatului, sarcina totală de încărcare
Reactoare în industria chimică organică. Îndrumar de proiectare by Eugen Horoba, Sofronia Bouariu, Gheorghe Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/91785_a_93066]
-
cu verișoara ei, Mia. În drumul lor s-au întâlnit cu doamna învățătoare. I.5. RESPECTUL PENTRU PROPRIA PERSOANĂ Mia știe că atunci când ești curat faci o bună impresie celor din jur. Ea este prietenă cu oglinda, care stă cuminte, rezemată de peretele din hol și îi arată în fiecare zi cât de îngrijită este. Uneori are o problemă și nu prea știe cum s-o rezolve. La școală sau la locul de joacă întâlnește persoane neîngrijite, „certate cu apa și
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
piele de Cordova, policandre de Veneția; tinerii în straie orientale joacă vals și ecossaise; de pe un pat familia domnului privește hieratică: "În sala de bal, vodă, îmbrăcat cu giubea albă, hanger de brilianturi la brâu, ședea în mijlocul sofalei între ferestre, rezemat pe perne, cu gugiumanul de samur, cu funda albă cam pe frunte și cu mâinile încleștate la ceafă. Pe marginea patului, la dreapta și la stânga, ședeau cele șase beizadele șir". În sălile epocii Cuza, apare tânărul prefect de formație pașoptistă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
stație a obezului ei soț Napoleon, ea fuge pe drezină cu un vechi pretendent spre marea viață modernă reprezentată prin gara București. Virtuozitatea lui I. A. Bassarabescu e în metoda "naturii moarte". O muscă bâzâind într-un pahar, o oglindă rezemată de un pom, o scrisoare deschisă pe o masă plină cu resturi de mâncare, o bancă goală într-o curte de școală zugrăvesc mai bine sufletul decât prezența însăși a omului. În schița Acasă n-avem înainte decât un tablou
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Plâng unele cu larmă și altele-n surdină, Răspund și dau de știre că turmele-n curând Vor coborî la șesuri... Iosif evoca chiar o cetate moartă în spiritul rodenbachian, cu delicate efecte acustice: La Nürnberg, în vechiul castel, Steteam rezemat de-o fereastră, Privind cum se-mbracă sub el Orașul în negură-albastră. Și cum rămăsesem visând, Un clopot începe să sune Așa de duios și de blând De parcă o rugă ar spune... Și purpur plutea în fâșii Prin negura vînătă-a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
având ca fond senzația directă a lumii, percepția ploaiei, a apelor, a căror cadență olarul o presimte în învîrtirea urciorului. Poezia reprezentativă este Șerpii, traducând sub imaginea reptilelor orgoliul femeii fascinatoare de a vedea ființele masculine tîrîndu-i-se pe dinainte: Mă reazăm de-un copac ș-acolo aștept tot neamul vostru-nvins Să mi se-adune la picioare cu trupuri àcere de spadă, Să nalț, încolăcind pe brațu-mi întins, sălbateca mea pradă Și-n cingători însuflețite să las să-mi fie brîu-ncins
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Han caligrafiază delicat: Când ninge pe cheiul pustiu Aș vrea să știu să pictez, Să fiu un artist chinez Și cu cerneală de aur să scriu Un poem despre zăpadă. De la Igena Floru a rămas o singură piesă remarcabilă, Fără reazăm, dramă a unei femei în căutarea fericirii, jignită de infidelitățile soțului și ale amantului, prin care a crezut că poate compensa ariditatea casnică. Nota specifică piesei este interioritatea dramei, constând într-o vulnerare sufletească iremediabilă. Lucreția Petrescu a stârnit entuziasmul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
8; Fap 3,6). De fapt, nu-i este permis niciunui frate din acest Ordin să posede ceva. Nu au mănăstiri sau biserici, nici terenuri, vii sau animale, case sau alte feluri de proprietăți, și nici loc unde să-și rezeme capul (Lc 9,58). Ei nu folosesc haine făcute din piei sau din in, ci doar tunici de lână cu glugă. Ei nu folosesc pelerină, mantie, nici pălării sau alt tip de vestimentație. 8. Dacă cineva îi invită la prânz
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Satan, Încinge o horă lingă turnul creștinesc. Din morminte ies sufletele blestemate: „Acum, iată, pe mormînturi, Clătinați, bătuți de vînturi, Toți strigoii s-au lăsat. Așezați Într-un rond mare, Adînciți În Întristare, Pe secriu-și fiecare Oasele-și a rezemat.” Strigoii sînt foștii despoți, vînzători de țară, demnitari lacomi... Glasul ceresc intervine și pune capăt adunării sinistre, iar focul dumnezeiesc trece și purifică păcătoasele locuri. Fantasticul lui Alecsandri nu e pur. El exprimă, de regulă, o morală. Strigoii sînt produse
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o proiecție pur imaginară, ecou al temperamentului său moldovenesc, înclinat spre paseism și idealizare ("un târg împletit din cele mai subțiri fibre ale firii lui moldovenești și din cele mai imaculate mătăsuri ale dragostei lui romantice"). Într-un peisaj selenar, rezemat cu coatele pe bârnele podului de la Râpa Galbenă, în locul "de unde obișnuia odinioară să privească spre dealurile din față al Socolei, al Cetățuiei, până departe spre Repedea și Bârnova", Eminescu se afundă tot mai mult în trecut, luând aminte la "toate
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
metri. La partea exterioară erau plasați simetric 8 dragoni, fiecare având în gură câte o bilă de metal. Pe un postament, în dreptul fiecărui dragon se afla o broască din metal cu gura deschisă. în interiorul vasului se afla o bară metalică rezemată pe pârghii ce mergeau spre gurile dragonilor. în timpul cutremurului, bara se răsturna și apăsa pârghia ce deschidea gura dragonului, lăsând bila să cadă în gura broaștei de dedesubt. Zgomotul produs de căderea bilei avertiza asupra producerii cutremurului, iar bila sau
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
oferim". Și omul cel sfînt se străduia astfel, din toate puterile, să-i pună pe calea cea dreaptă și rezonabilă. De multe ori se întîmpla ca vara el să meargă să se așeze în pădurea de la Vincennes, după liturghie, se rezema de un stejar și ne punea să ne așezăm în jurul lui. Și toți cei care aveau probleme veneau să-i vorbească fără să fie împiedicați nici de vreun aprod, nici de alți oameni. Și atunci el îi întreba chiar cu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lor mai puțini marsuini, delfini, pești zburători și alți asemenea locuitori sprinteni decît oferă apele mai zbuciumate din largul lui Rio de la Plata sau din largul coastelor peruviene. îmi venise rîndul să stau de veghe în vîrful arborelui-trinchet; cu umerii rezemați de sarturile rîndunicii, mă legănam leneș în văzduhul parcă vrăjit. Nici un efort de voință nu se putea împotrivi; pierzîndu-mi cunoștința în această stare de reverie, am simțit că sufletul mi se desprinde de trup - deși trupul continua să se legene
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
deloc tipul, să știi, Stubb. Ai băgat vreodată de seamă că are un dinte canin sculptat ca un cap de șarpe? Ă Dă-l dracului! Nu mă uit niciodată la el. Dar dac-o să-l văd în vreo noapte întunecoasă, rezemat de parapet, fără nimeni pe-aproape, uite ce-o să-i fac, Flask! Și, făcînd un gest ciudat cu amîndouă mîinile îndreptate spre mare, adăugă: Ă Da, așa o să fac! Să știi, Flask, că Fedallah ăla e diavolul în carne și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un lucru și mai ciudat îpe care n-aveam să mi-l explic niciodată). Trezindu-mă dintr-un somn scurt, de-a-npicioarelea, am avut senzația oribilă a unei primejdii fatale. Echea din os de balenă mă izbea în coaste, căci stăteam rezemat de ea; urechile îmi țiuiau de fîșîitul velelor care tocmai începuseră să fremete în vînt; credeam că ochii mi-s deschiși, dar, ducîndu-mi în neștire degetele la pleoape, i-am deschis și mai mult. Cu toate astea, nu vedeam în fața
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
țărmurile regatului său de talazurile doldora de miracole și dornice de a-i aduce tribut. Printre aceste minuni se număra și un cașalot enorm care, după o furtună năprasnică și neobișnuit de îndelungată, fusese găsit mort pe plajă, cu capul rezemat de un cocotier, al cărui frunziș stufos ca un penet, părea jetul verzui al cașalotului. După ce uriașul cadavru a fost despuiat de învelișurile-i groase de-un stînjen, iar oasele i s-au zvîntat la soare, scheletul a fost transportat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
doar o umbră tremurătoare aruncată pe punte de trupul nevăzut al cuiva. Umbra aceea plana necontenit acolo; nici măcar noaptea nu-l vedeai coborînd în cală sau dormind. Stătea ore-n șir pe punte, fără să se așeze sau să se rezeme de ceva, iar ochii lui galbeni, dar uimitor de vioi, păreau a spune: „Noi doi sîntem veșnic de veghe“. La fel, marinarii nu mai puteau păși pe punte noaptea sau ziua, fără a-l întâlni acolo pe Ahab: stătea înfipt
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
celălalt bord, ca să privească și acolo; tresări, însă, cînd văzu doi ochi reflectîndu-se în apă. Fedallah stătea nemișcat, aplecat peste același parapet. Capitolul CXXXII VÎNĂTOAREA - PRIMA ZI în timpul cartului de la miezul nopții aceleia, bătrînul ieși din spiraiul pe care se rezema și merse la gaura lui de pivot, așa cum obișnuia să facă din cînd în cînd; deodată însă își înălță fața cu o tresărire sălbatică, adulmecînd aerul mării întocmai ca un cîine de bord, cînd simte pe-aproape țărmul vreunei insule
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se țină destul de bine pe apă; și arăta mai puțin vlăguit decît în ajun. Dar, cînd fu ajutat să se urce pe puntea corabiei, ochii tuturor se întoarseră către el, căci, în loc să se țină singur pe picioare, continua să se reazeme de umărul lui Starbuck - primul care sărise în ajutorul lui. Piciorul de fildeș i-era rupt, nu mai rămăsese din el decît un hîrb ascuțit. Ă Da, da, Starbuck, oricărui om, fie el cine-o fi, îi place să se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de umărul lui Starbuck - primul care sărise în ajutorul lui. Piciorul de fildeș i-era rupt, nu mai rămăsese din el decît un hîrb ascuțit. Ă Da, da, Starbuck, oricărui om, fie el cine-o fi, îi place să se reazeme cîteodată de-un altul. Bine-ar fi fost ca bătrînul Ahab să se fi rezemat mai des decît a făcut-o... Ă Catarama n-a rezistat, domnule căpitan, zise dulgherul apropiindu-se. Eu m-am străduit să vă fac un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]