2,803 matches
-
marijuana (2000) și 96-00 (2002), T. propune un personaj unic. Deși vârstele și preocupările diferă de la caz la caz, trăsăturile esențiale ale acestuia rămân neschimbate. De cele mai multe ori el este naratorul unor istorii absurde, se prezintă cititorului ca un ins ridicol, perfect conștient de ciudățeniile lui, pe care le pune însă pe seama unui destin tragic. Este semidoctul prin excelență, care nu își acceptă condiția și, drept urmare, încearcă să iasă din desele situații nefavorabile făcând apel la bruma de cultură și la
TEODOROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290145_a_291474]
-
Un alt „tip“ era „Chimiță“. Chimiță nu era numele lui. Chimiță era numai o poreclă pe care i-o pusese[ră] bucureștenii din cauză că omul, fiind un maniac, și chiar foarte ușor dement, circula pe străzi îmbrăcat cu o eleganță extravagantă, ridicolă și cu aere de grandoare. Porecla Chimiță a rămas în limba bucureștenilor foarte multă vreme. Orice om care se îmbrăca pretențios și lua aere afectate era un Chimiță. Astăzi vorba nu se mai întrebuințează și nu mai are înțeles. „Sânge-rece
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Și porecla „Sânge-rece“ a fost multă vreme întrebuințată și se aplica celor cari, în discuțiune, se aprindeau peste măsură. „Bărbucică“ era altul. Acesta era un ramolit, slab de minte în toată viața, pe care bătrânețea îl clasificase drept un personagiu ridicol. Când au fost descoperite apele feruginoase de la Văcărești 299, glumeții i-au spus că dacă se va spăla cu apa aceasta se va întări ca fierul. Rezultatul a fost că barba lui Bărbucică s-a înroșit, pentru marea veselie a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de fiecare dată, malițiilor, îndeosebi celor care îl vizau pe Eugen Barbu. Aflat odinioară printre colaboratorii acestuia, la „Luceafărul” și la „Săptămîna”, Al. Piru se distra acum pe seama fostului comiliton, dîndu-i la iveală, spre hazul galeriei, inadvertențele de limbaj, aprecierile ridicole, suficiențele de autodidact. „Ian mai terminați, bă, odată, cu labagiul ăla de Kierkegaard!”, i-ar fi admonestat autorul romanului Groapa pe unii care se entuziasmau de opera filosofului danez. Altădată, transcriind din Psaltirea scheiană, ar fi exclamat „Ce nume (propriu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dintre verii români ai Ciociarei, pentru care valoarea unei biblioteci se măsoară cu metrul. Grav e însă faptul că, nefiind analfabeți pur și simplu, ci sfertodocți, se încăpățînează să facă aprecieri literare. Sub acest aspect, îndărătnicia lor e nu numai ridicolă, dar și mai periculoasă decît a personajului lui Moravia. * Iau de bune vorbele lui Aderca (bune ca tampon pentru ulcerații) și reflectez (fără a mai nota rezultatul) la ceea ce sugerează partea a doua a frazei sale: „Sub insultele unei femei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
show-urile unor demagogi...” „Să știi - mi-a replicat - că și eu îmi fac datoria, dar fără convingere, căci am ajuns la concluzia că aproape nici unul dintre copiii acestei generații - o generație scăpată din mînă - nu merită. Mă simt inutilă, ridicolă”. Știu. Are (uneori apăsător, ca azi) senzația de ratare, de scufundare inexorabilă în marasm: „Să poți (și a rostit fiecare cuvînt rar, cu glasul în lacrimi) să faci mult și să nu faci nimic e o drama”. „E adevărat”, am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să gîndesc și așa: „Dezvăluie-ți inima în viața de zi cu zi, acoperă ți inima în scris!” La fel ca un personaj de-al lui Camil, „eu nu pot vorbi onest decît la persoana întîi”. Nu mi se pare „ridicolă”, cum credea Rebreanu. În schimb, pluralul noi îmi sună pedant, afectat și-mi lasă, aproape de fiecare dată, impresia că acela care-l folosește se consideră „buricul pămîntului”. * Deși e septembrie, subiectul principal al „Magazinului științific” al BBC a fost „Efectul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
22” Nr. 21, pag. 16. Este refugiat la Paris din 1977, și se vede cultura și bunul simț, moștenit 698 de la tatăl său. Citez pasajul: „În Occidentul corect, e pe semne greu să mai crezi În iubire, În căință. Devine ridicol și suspect să vorbești despre prietenie. Genealogia moralei va trebui să consemneze topirea lentă a sentimentului prieteniei la cumpăna de veac ce o trăim. Această carte (franceză, despre Ionesco, Cioran și Eliade) e, printre altele, un semn că lumea de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
subjugarea întregii agriculturi, peste capul ministrului și al altor specialiști, opiniilor sale. În acest fel, el își asumă, poate inconștient, întreaga răspundere pentru tot ceea ce se întreprinde în țară, bun sau prost, mai degrabă foarte prost. Când se publică acele ridicole comunicate ale ședințelor diverse, până la nivelul celor de la Consiliul de Stat, în care se specifică expres că totul s-a făcut la inițiativa și sub supravegherea sa, Ceaușescu nu înțelege, desigur, uriașa încărcătură morală pe care și-o asumă în fața
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ideologii partidului i-au respins spectacolul pus de el la punct, noile victime ale terorii mute comuniste reprezintă un record. Cine se poate mândri cu el? Cine va răspunde pentru ele? Și-acum, câteva din bombele acestui august trist și ridicol. Luna a început cu publicarea, dar nu în presa zilnică, a noii legi sanitare. Cu enormitățile despre care vom avea, poate, ocazia să mai vorbim. Deocamdată să spunem că ea reprezintă un prim pas spre generalizarea desființării tratamentelor gratuite. Pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dezinteresatelor intenții ale statului socialist multilateral dezvoltat. Dar nu este chiar așa. Ci altfel. Pentru a înțelege mai repede și mai exact este trebuință să ne întoarcem cu câțiva ani (nu mulți) înapoi și să ne reamintim de acel decret ridicol prin răutate și lipsă de logică, prin care cei care dețineau o așa-numită o a doua casă erau obligați să și-o dărâme ori să se stabilească definitiv în ea, renunțând la buletinele de București ori din alte mari
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și Robescu, și Radu Petrescu, și atâția alții dintre „ai noștri”, dar În nici un alt caz parcă sfârșitul nu manifesta „o putere mai mare”. Nu bănuiam că sfârșitul, cu totul imprevizibil atunci, al lumii „Închise”, sufocată de Autoritatea hidoasă și ridicolă, se apropia, totuși, nepăsător de Încă o jertfă. În lumea pe care persistasem a o „deschide” prin fiecare lectură și pagină scrisă, prin fiecare bucurie a dialogului și afectivității, căderea lui Sorin părea, dimpotrivă, un semn al atotputerniciei și perpetuării
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
România după 1946, anul apariției acelui text juvenil al lui Paul Georgescu, solicita, firește, asiduu judecata și opțiunile sale ulterioare. Simpla Încrâncenare a „fidelității” făcea, după patru decenii comuniste, cuvinte ca surâs, ironie și spirit critic irelevante, dacă nu și ridicole, absurde, grotești. Autorul lumina cu acuitate și umor contradicțiile, dar nu putea admite, totuși, că „polivalența necesară” aparține, helas!, doar imperfectei democrații. Nevoie de a sfida zădărnicia printr-una mai vastă și devastatoare? Înlănțuire de un rug? Un „bordel În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
CONSPIRAȚIA care transformase, peste noapte, un dubitativ anonim Într-o vedetă dubitativă. Mă tot Întrebasem, În anii de când ajunsesem În Vest, care dintre defectele mele și care dintre defectele culturii occidentale se aliaseră În constelația brusc favorabilă. Acum, chestiunea părea ridicolă, cum fusese mereu, dar și ipocrită. Deci? Să recunosc, public, că fusese, de fapt, o acțiune premeditată, persistentă, din start până la podiumul festiv? În plin asediu, impostorul nu Îndrăznea să apară gol În fața mulțimii. Aștepta o ambianță mai calmă. Între
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cazul meu. Alții le-ar putea considera firești și știu foarte bine că asemenea lucruri se întâmplă în mod frecvent în lumea normală. Ceea ce vreau să spun este că într-o realitate cu totul excepțională - cum e cazul acestui lift ridicol - ceea ce se consideră a fi obișnuit devine în mod paradoxal cu totul ieșit din comun. Oare să fi existat o minte atât de excentrică încât să fi conceput un lift care să uite ce are de făcut în momentul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai mult decât ați declarat. Rebarbativă minciună domnii mei! În economia utopicei dvs acțiuni,(mai propriu,6 = o facțiune ANTICRISTICĂ) eșafodajul forte s-a aneantizat, tot așa cum, în neant s-a pulverizat și fantoma zilei de “14 decembrie 1989”. Sunteți ridicoli și penali, domnilor căuzași! Vom merge cu analiza până la capăt. Au fost imprimate CÂTEVA SUTE de exemplare format CARTE POSTALĂ. Pag. 125 - “... menționăm pe inginerul Georgel Moraru pe a cărui ramură s-au difuzat cca 1400 de manifeste ...” (Câteva sute
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
aveau probele grafologice ? Să o luăm băbește : In data de 14 decembrie 1989 ora 16 , cum - necum “pe un ecran halucinant s-a ținut fictiv, marea revoluție anticeaușistă , anticomunistă , antisocialistă din Piața Unirii Iași”, încununată de un eșec lamentabil și ridicol , mai precis nu s-a mișcat nimic , dar ABSOLUT NIMIC! Data de 14 decembrie, în municipiul Iași, a trecut ca orice zi, banală: cu barabule, takamury, bere Zimbru, vată termofilă ... N.n. Histrionii au imaginat prin anii ’90 - ’91 scenariul căuzașului
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
momentului cu ovații nemeritate . Revenim la amănunte din cartea “Iași 14 decenbrie ’89 începutul revoluției române ? Pag. 290 - “... Planul de acțiune era relativ simplu . Cuvântul de ordine era :“Primăvara cade joi”, (consemnul “se vând portocale” se răsuflase) . Două enormități iraționale, ridicole , de prost gust, întâlnite în practici ilariante la spitalul de nebuni Socola . (N.n). “Membrii organizației trebuiau să sprijine discursurile cu lozinci : jos comunismul, jos dictatura, vrem democrație. Ștefan Prutianu a ezitat să preia conducerea acțiunii, temându-se de o
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
cu un timbru individualizat. Ca posibilă întrupare a arivismului este ales un „slujnicar politic”, Mitică Râmătorian. Pornit pe calea ascensiunii cu orice preț, insul, vulgar, incult, dar ținând să treacă drept sensibil și citit, practică poltroneria sentimentală și o demagogie ridicolă. Este un cabotin de ilară ingeniozitate, anticipând uneori stilistica unor personaje din teatrul lui I. L. Caragiale. Bunăoară, declarația de amor a slujnicarului rezonează deplin în grotesca mărturisire cu temei similar rostită de Rică Venturiano. Dar F. nu-și poate lăsa
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
ștafetă ar fi preluat-o directoarea revistei de artă contemporană Art Press, Împreună cu partenerul ei. Cartea aceasta este interesantă probabil În primul rînd pentru că În prezența ei orice glosă filozofantă cu coregrafie sintactică minuțioasă și retorică sofistă Îndelung exersată devine ridicolă. Cartea lui Catherine Millet intervine În literatura franceză pentru a separa - acum, dacă nu e deja prea tîrziu, și tind să cred că e - apele: ne lăsăm legănați de cîntecul de sirenă al nietzscheanismului iconoclast și autodevorant - aripa dandy a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
amplă mobilizare de forțe în vederea promovării bacalaureatului. Contrastul dintre nepăsarea și insolența elevului convins de inutilitatea absolută a învățăturii și comportamentul febril, cam prostesc, al părinților și rudelor, dar și comportamentul profesorilor din comisie, ale căror întrebări și manifestări sunt ridicole, întrețin interesul amuzat al cititorului. O variantă pentru scenă, comedia cu același nume, a fost pusă în repetiție la Teatrul Național din București în toamna anului 1939, fără a fi însă reprezentată. Dintr-o perioadă anterioară datează romanul Dragoste cu
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
scenică s-a bucurat și Mărgeluș (1921), probabil piesa cea mai matură, mai echilibrată și mai meritorie atât ca text literar, cât și ca mod de a produce comicul sau ca mesaj. Într-o ambianță mondenă, percepută drept falsă și ridicolă, o tânără dactilografă, mamă a unui copil din flori, reușește să se impună grație calităților ei sufletești și să convingă familia iubitului ei să o accepte. Dialogurile sunt ceva mai substanțiale, cu replici istețe și acide, menite să satirizeze ignoranța
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
fricoși ca Suflețel, ariviști ca Gonzalv Ionescu, paranoici ca Hagienuș, impostori ca Pomponescu, poltroni ca Gulimănescu, naționaliști „rumâni” ca Hangerloaica, aristocrați care ajung aventurieri de două parale ca Hangerliu. E, în mare, o clasificație caracterologică, dar autorul accentuează latura grotescă, ridicolă, caricaturală, ocultând calitățile, complexitatea, ca unul care renunțase la observația detașată, obiectivă. Atitudinea aceasta revine, încă și mai accentuată, în Scrinul negru, unde vechile clase, ținând de elita socială dinainte de august 1944, sunt înfățișate exclusiv într-o lumină sarcastică, mistificatoare
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
om dacă stabilim cu claritate că acesta are aceleași spasme de foame în stomac pe care le resimte și animalul. A atașa fantezii psihanalitice pentru a explicita motivele și trebuințele umane elementare este nu doar inutil, ci și neștiințific și ridicol. Specificitatea motivației umane apare la alt nivel. Ea se ivește atunci când încercăm să explicăm cum poate fi condus comportamentul spre anumite ținte, spre anumite rezultate preconizate deliberat. Aici nu se mai pot spera reduceri de la uman la infrauman. Animalele reacționează
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
au dăruit și, până prețul îi voi plăti, de la mine sfântă parolă au luat. Deci altul mai bun, mai plăcut și mai primit preț decât Inorogul, altul să fie nu pociu socoti, și așé ieste"11. În toată chinuitoarea și ridicola deambulare, pe care ticăloasele sale planuri i-o impun, Hameleonul nu uită niciodată să treacă și pe la Crocodil, să-l asigure de credința sa. Sau să-i raporteze cum merg lucrurile. Întotdeauna, Crocodilul își păstrează răbdarea, dar nu uită să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]