4,067 matches
-
cu voce puțin ridicată, despre Sodoma și Gomora. Despre pedeapsă. Poți să-mi spui tu, Thomas, că va lăsa Domnul nepedepsită toată curvăsăreala asta? Îl Întreba. Și, mai ales, Împreunarea bărbatului cu bărbat și a femeii cu femeie? Asta o rodea cel mai tare. Convinsă fiind că toate celelalte rele ale lumii din plăcerile trupești veneau. Thomas stătea la fereastra barului FEDE, nu departe de blocul În care locuia Juan, și privea, atît cît se putea din locul acela, În susul și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și i-au făcut verificări mai ample decât își amintea el că a avut după accidentul din urmă cu trei ani, când își pierduse vederea. De teamă că nu obține externarea, Iustin era docil. Nu a pus întrebări, deși îl rodea curiozitatea și era contrariat de necesitatea examenului la care era supus. Își amintea că Marian Malciu discutase ceva în acest sens cu doctorul Tomescu, dar nu prevăzuse un asemenea examen. „Dacă atunci, după numai câteva săptămâni, nu s-a putut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
emoțiile. Se pierduse puțin doar când a observat surpriza, mirarea și curiozitatea, deopotrivă, în privirile lui Eugen și ale Iulianei, provocate de precizarea ei cu privire la legătura ei cu Iustin. Nici prin gând nu i-ar fi trecut ce întrebări îi rodea pe cei doi în acele clipe. Eugen se întorsese la anii studenției: „Să-l fi cunoscut pe Iustin în perioada aceea... în Tainicele cărări ale iubirii care o curtam eu și ea m-a refuzat? Asta să fi fost cauza
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o reprezentam pentru el. 10. „Astăzi a murit mama.” Chiar credeți că o aserțiune atît de simplă poate ieși din mintea unui scriitor ? Vă asigur că nu. Scriitorii sunt, în general, oameni complicați, sfîrtecați pe dinăuntru, contorsionați, plini de contradicții, roși de ambiții, foarte puțin generoși ca persoane sociale, deși ard pentru ideea de umanitate. Nu, vă asigur că Albert Camus nu și-ar fi început niciodată romanul străinul cu această frază dacă nu i-am fi furnizat-o noi. De
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de sudoare. noroc, totuși, că în dulapul de la birou are întotdeauna o cămașă de schimb. 17. Dragul meu Guy, îți spun de la bun început că omul pe care mi l-ai trimis nu-mi place întrucît își curăță și își roade unghiile la nesfîrșit. Și tu știi că am o alergie la acest tip de activitate compulsivă. Ei bine, domnul M este campion absolut la acest tip de îndeletnicire. N-am mai văzut încă un om care să fie atît de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din cînd în cînd mîinile, și le examinează chiar în mod serios, cu o expresie de continuă nemulțumire pe față. Chiar și atunci cînd se așază la masa de corespondență și îți răspunde la scrisori, după fiecare frază scrisă își roade puțin unghiile sau își smulge pielița de la baza unghiilor. Această ultimă operațiune este a doua sa specialitate. Are probabil impresia că degetele sale produc un fel de textură solzoasă care avansează în mod amenințător și-i acoperă unghiile. Și are
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pîntece protector se bălăceau tot felul de figuri și de personaje, scriitori de toate vîrstele și de toate calibrele, adevărați poeți și falși artiști, iluminați ai cuvîntului și mercenari literari ai sistemului, tineri avizi de glorie literară și condeieri bătrîni roși de alcoolism, oameni de spirit și adevărate brute cu creierul deja evaporat din cauza cantităților de vodcă îngurgitate. Ceea ce m-a frapat de la bun început în acest stabiliment a fost caracterul său de arcă a lui noe, unde se puteau regăsi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
asculți de instinctul tău, poate că în acest moment te intersectezi cu norocul fără să știi... Dacă tot ai ajuns aici înseamnă că te-ai lăsat adus de o pasiune reprimată în mod nedrept, și nu e bine, frustrările vor roade tot ce este puternic în tine, mai bine să pleci mîine mahmur și cu toate economiile risipite decît să refuzi, acum, în această secundă, întîlnirea cu Șansa, cu Supraomul din tine, cu forțele cosmice, cu orgasmul suprem al cîștigului... Am
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
într-o suită de vibrații corespunzînd tensiunii emoționale captată de senzorii mei. Va ști oare cineva să traducă aceste înșiruiri de linii, de zigzaguri, de pete și de amprente ? Greu de spus... în plus, un nenorocit de șobolan mi-a ros acum 24 de ore cordonul electric. în prezent nu mai funcționez decît pe bază de baterie, iar aceasta slăbește, slăbește, slăbește... s.o.s. sunt convins că și alți scriitori care s-au dotat cu acest tip de computer patch
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lucru. Nu găsea nimic hotărât și accepta cu bunăvoință ipotezele Aglaei și ale lui Stănică. Simion se dezbrăcă și se urcă în pat, unde șezu și ziua, și noaptea, observîndu-se cu anxietate. Nu mai mânca, nu mai broda și era ros de melancolii. El, atât de tăcut înainte, vorbea Aglaei, până ce aceasta se plictisea, mărturisindu-i că se simte pe moarte, spionînd-o îngrijorat dacă avea să-l țină minte multă vreme, dîndu-i dispozițiuni testamentare. Simion pusese ochii pe Felix și îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
uzi, pătați de un fel de bube roșcate. Casa era trainică, într-adevăr, însă dușumeaua era așezată pe grinzi de lemn, care, oricât de tari, erau slăbite de vechime. Greutatea neașteptată așezată în mijlocul odăii îndoi grinzile sau le făcu să roadă pragurile de moloz pe care ședeau, încît după câteva zile dușumeaua devenise concavă și elastică, asemeni unei șele, și aderența zidului cu tavanul se stricase, lăsând un interstițiu curbat. Moș Costache se înfurie, declară pe meșteri "pu-pungași". Se iviră și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ce purta numele de Relu Înmiresmatul. Arăta destul de înmiresmat. Pe piept îi clănțăneau un soi de odăjdii, iar în dreapta strângea o trestie sugerând o cârjă de prelat. Pentru cine îl implora, știa să intoneze rugăciuni. Și-ai ajuns să-ți rozi tu unghiile de oftică. Și te smiorcăi ca ultimul dintre căcăcioși. Doar din pricina unei generații de tineri poeți sâcâitori și necredincioși, Fiorosule? - Cum să vă explic? coborî complice vocea Fiorosul, ca și cum s-ar fi pregătit să le împărtășească
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zid. Iar când, în sfârșit, se vîrî în pat, pregătindu-se să se înalțe ca o pară de foc, pentru câteva ore, pe cerul orașului, Ho diábolos ascultă întîi liniștea din jur, zimțată de joagărul greierilor, clefăiturile dulăilor ce-și rodeau înnebuniți cîte-un mădular, schelălăiturile paturilor în care bunicuțe lubrice își atrăgeau din zbor cîte-un nepot. Își aruncă apoi cu veselie capul pe spate. Și izbucni într-un răcnet, ce înmuie până și lipiciul sticlelor de pe mesele din cartier. Cântând c-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
este Iehova! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-și întinde rădăcinile către râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme, și nu încetează să aducă roadă..." - Unu! rosti cu o voce educată, de doctor, Ho diábolos. - Pe panglica mea o cheamă Ursula, turuia fata. Te-ai încumeta să ghicești și cum o cheamă pe șuvița mea? Dar băiatul nu mai percuta. N-o auzea și zâmbea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după ce vei urca, de fiecare dată, târâș, verticala acestui perete, vei putea cunoaște ceva din scârboasa senzație a câștigării sutei de lei." În vremea aceea erau extrem de săraci și Floyd își petrecea aproape tot timpul în fața unui telefon indolent. Își rodea unghiile, trăgea de cafeaua pe care și-o prepara dimineața și reușea să ghicească, după nivelul lichidului rămas, ora zilei. La picioarele lui se lăfăia o geantă. Era o geantă cumsecade, încăpătoare, albastră, burdușită cu toate ustensilele meseriei. O bretea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
domnule Floyd, trebuie să se fi scurs mai bine de șaizeci de ani de când unchiul Ulrich, pur și simplu, mi-a parașutat, cu fundă, prin coșul șemineului, de ziua mea, primul meu gramofon. - Nu e vorba de gramofon. Sfredelul gramofonului roade vinilul ca șoarecele. N-aveți pick-up? - Englezul nu îi spune cumva "tape-recorder"?!... N-aș vrea ca nimeni să-și facă insomnii din chestiunea aceasta, dar noi deja aruncasem vreo trei, încă de pe vremea când dumneavoastră, ca să mă exprim așa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
buze cărnoase, dinții rari, bărbiile întoarse, gata în tot ceasul la tot felul de pizme, trufii și bătăi foarte rele. Prin ogrăzile și pădurile Bucureștiului săpa moartea în vitele cele mari și se prăseau dobitoacele sălbatice. Frunzișul, cerealele și pometul rodeau, în rostul lor, fără odihnă. Erau semne că, în toamnă, vin va fi puțin. Nevoi mari și foamete grea între oameni. Alte semne arătau că se furișa, către noi, un an neguros, cu tulburare grozavă în țară, moarte de oameni
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Fudulu Caliopi, fosta lui dirigintă din clasa a VIII-a la care ținea și ea îl simpatiza fiindu-i printre primii elevi din carieră. I-a mai avut profesori de fizică și pe Leonte care era un distrat. Avea cămășile roase de ’’șoricei’’ la gât și Iordache, profesori foarte buni însă nu îl mai pasiona materia. Schimburi de căldură, multă teorie, ciclul lui Carnot, motorul în nu știu câți timpi, optică, reflexie, fizică cuantică, Einstein, probleme simple cu enunțuri lungi, prea puține necunoscute
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
frunze uscate prin care cădea soarele, la cerul învăluit într-o lumină de toamnă și parcă nu s-ar mai fi ridicat. Lângă el negustorii înfulecau pe nerăsuflate. Se auzeau trosnind fălcile puternice și măselele lor fărâmițau oasele moi, le rodeau până nu mai rămânea o bucățică de carne și le aruncau dinilor. Aceștia se hărtăneau întărîtați. Tocmașii râgâiau apoi mulțumiți, scoteau resturile de prin măsele cu unghiile lungi și galbene de tutun, scuipau cu plăcere și își clăteau gura cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai numeri, tot galbeni și duși, cu coliva-n piept. Le căra mere într-un sufertaș. Nu prea încăpeau multe. Le arăta cârciumarului, râzând moale: - Uite vecine, pentru mînji! Scotea pe rând fructele cocârjite, verzi, ținute iarna în paie până rodeau iar pomii. Își rupea de la gură să le cumpere. Abia avea de țuica lui. Nu bea mult. După ce dădea bună seara, cerea un dorobanț. Cu ce drag privea rachiul! îl sorbea rar, pe îndelete. Îi plăcea mirosul iute și curat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
țipetele lungi și ascuțite ale cocoșilor. Simțea cum se aștern gunoaiele și cum se lasă zidurile de cărămidă, prinse în muchiile de beton. Casa se scufunda încet, o dată cu malurile acelea sterpe, găunoase, într-un drum lung spre fundurile sălbatice. Câinii rodeau scândurile cotețelor, urlau repezindu-se spre gard, apoi iar se făcea liniște. Lina a născut aproape de Crăciun. Aglaia a chemat-o și pe-a lui Matei, că erau de-o vârstă și se pricepea la moșit. Au întins așternuturile, au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un pahar de vin, îi mergea gura ca o melită. Când ostenise, scosese din buzunar o coajă de portocală, uscată pe mașina de gătit, să-și îndulcească sufletul. Mirosul plăcut gâdilase nările copiilor. Ene lăsase dambilușca. Ce-ar mai fi ros și el o cojită! Alături, bărbații se dădeau mai la soare. Ieșiseră în haine, să sperie iarna. Se uitau în sus, bine era, da mugurul. Și cerul se spălase tot ca un geam. Unuia i se păru că vede rândunelele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dezlegară. Babele se încălziseră cu țuică și aveau sămânță de vorbă. Uitaseră de mort. Alături sfirîiau luminările și de afară pătrundea răcoarea nopții de toamnă. Mița povestea cum s-a certat cu Măndica a lui Banculea, pentru că porcul acesteia îi rosese o ulucă: - Și dacă i-am spus să și-l ia dracului la ea-n curte, ce crezi c-a făcut? - Ce? întrebă Marghioala, numai urechi. - Nu, că să mă ia Ala! Baba Lixandra își pusese mâna pâlnie la ureche
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cumpărat morcovi, scutise doi poli cel puțin, prețul nisipului, putea să guste cum o da primăvara un morcov proaspăt, dospit o iarnă întreagă. Și-acum, la câtva timp de la întîmplarea aceasta, după ce le lăsa să dumice liniștite, ce apucau să roadă cu gingiile lor tocite, văduva nu le ierta. - Cum e, Chirițo, morcovul? - Bun, cum să fie, coană Marghioalo. - Bun, ai? mârâia văduva supărată numai de față. - Ce zice? Ce zice? întreba Lixandra. - Zice că dacă-i bun morcovul? - Bun, cum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
drumul rampei. Erau sfârșiți. De pretutindeni se arătară oameni. Îi văzuseră. Sergenții strigară după ei să se oprească, pe urmă au început să tragă de departe. Ajunseseră lângă baltă. Ochii brotanilor licăreau în apa moartă. În trestii se mișcau șobolanii, rodeau tulpinile tari și se fugăreau. Pe malurile sălbatice se iviră 360 copoii. Pungașii văzură uniformele și lucirea stinsă a armelor. Gloanțele șuierau alături. Se înfigeau, fâșâind, în mflul moale. Altele plescăiau în apă, ca niște muște negre. Focurile se încrucișau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]