3,927 matches
-
în franceză 44. Toate limbile romanice occidentale au continuat însă din latină realizarea prin supletivism a comparativului și a superlativului la unele adjective și adverbe. Pronumele demonstrative latinești ille și ipse, care se află la originea multora dintre speciile aricolului romanic, sînt și la baza pronumelor personale de persoana a treia din idiomurile neolatine, reprezentînd evoluția uzurilor independente, de pronume propriu-zis. Acest fenomen a fost posibil (și necesar) deoarece, în latină, pronumele personale erau prin excelență substituți ai vorbitorilor și aveau
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
forme numai pentru persoanele întîi și a doua (ego, tu, nos, vos), încît, pentru persoana a treia, nu exista o formă specială, utilizîndu-se substantivul ca atare sau pronumele demonstrative (is, hic, ille etc.). Ceea ce este remarcabil în cazul pronumelui personal romanic, fie că provine din cel personal latinesc (la persoanele întîi și a doua), fie că provine din cel demonstrativ (la persoa-na a treia) este conservatorismul accentuat, manifestat prin păstrarea mai multor forme cazuale, iar, la cazurile oblice, a unor forme
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de exemplu, lat. ego > lat. pop. * eo > rom. eu [jeu], it. io [io], fr. je [(ö], prov. jo [(o], sp. yo [jo], pg. eu [eu]. De acest statut conservativ ține și faptul că, la persoana a treia, cazul acuzativ, unele limbi romanice, care au pierdut genul neutru la substantive, păstrează forme de neutru, it. lo, fr. le, sp. lo, provenite din lat. illum. Franceza prezintă, la fel ca limbile germanice, obligativitatea folosirii unui subiect pe lîngă formele verbale cu valoare predicativă, deseori
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
obligativitatea folosirii unui subiect pe lîngă formele verbale cu valoare predicativă, deseori acest subiect fiind exprimat prin pronumele personal, care devine astfel marcă pentru persoană și număr, fără valoarea emfatică pe care o primește o aseme-nea folosire în celelalte limbi romanice, care pot avea subiect inclus. De aceea, pentru a insista asupra persoanei, se folosesc în franceză formele de caz oblic ale pronumelui personal (moi, toi, lui), fenomen existent și în italiană, unde pronumele de nominativ nu s-a gramaticalizat însă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sigo nu a mai fost simțit ca se + cum). În italiană, spaniolă și portugheză, s-au creat compuse similare și pentru persoanele întîi și a doua, la singular și la plural. Unele forme ale pronumelor personale se folosesc în limbile romanice cu valoare de pronume de politețe, o specie necunoscută limbii latine clasice. Desigur, toate limbile pot avea structuri discursive reverențiale sau formule reverențiale, care pot evolua spre structuri sintagmatice șablonizate, încît pot exprima reverența și fără existența unor pronume specializate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
valoarea lui ego și a posesivului noster în locul lui meus, precum și verbul la plural, în cazul unei singure persoane, pentru a sublinia demnitatea celui care vorbea. De aici, întrebuințarea specială a lui nos și noster s-a transmis și limbilor romanice în actele administrative și în lucrările științifice. Începînd din secolul al III-lea, pronumele personal vos a început a fi întrebuințat în adresarea către împărat, care uza de nos și noster cînd se referea la propria persoană, astfel încît aproape
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
administrative și în lucrările științifice. Începînd din secolul al III-lea, pronumele personal vos a început a fi întrebuințat în adresarea către împărat, care uza de nos și noster cînd se referea la propria persoană, astfel încît aproape toate limbile romanice au preluat această formă și cu valoarea de politețe. În franceză, vous a cunoscut o foarte mare frecvență cu această valoare, ajungîndu-se la o bagatelizare a acestei folosiri, iar, în spaniolă, vos s-a întrebuințat astfel des în textele vechi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
reverențial, înlocuit apoi total cu un număr de formule fără relație cu pronumele personale, iar româna, deși nu atestă o asemenea întrebuințare a lui vos (> voi), folosește pentru a exprima politețea verbul la plural, ceea ce sugerează aceeași modalitate. Unele limbi romanice au astăzi forme pronominalizate ale unor structuri reverențiale, care s-au integrat sistemului pronominal propriu-zis. Astfel, spaniola a realizat asemenea pronume pornind de la formula vuestra merced, din care au rezultat usted, pentru singular, și ustedes, pentru plural, acesta realizînd în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
evitare a adresării directe, s-a trecut la folosirea formei de caz oblic lei, iar apoi și a corespondentului de plural loro, ca pronume de politețe, fenomen favorizat și de posibilitatea întrebuințării acestor forme la nominativ (cu funcție de subiect). Modelul romanic în atribuirea valorii reverențiale unor pronume personale a fost preluat și de majoritatea limbilor germanice. Limbile engleză și neerlandeză se folosesc cu această valoare formele pronumelui personal de persoana a doua, care sînt aceleași la singular și la plural, modelul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
caz. Germana dă o astfel de întrebuințare formei de persoana a treia feminin singular, cum s-a întîmplat într-o fază mai veche a limbii italiene, însă această formă este omonimă cu cea de plural pentru toate genurile. Pronumele posesiv romanic relevă o conservare accentuată a elementelor originare latinești și a relațiilor cu pronu-mele personal, cu ale cărui forme în genitiv (care exprimau un posesiv subiectiv) se apropia din punct de vedere semantic. De altfel, în spaniolă, română și italiană, pronumele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în franceză și în spaniolă, structura fonetică a pronumelui posesiv este deosebită de cea a adjectivului posesiv: fr. mon livre / c΄est le mien, sp. mi libro / es el mío ("cartea este a mea"/"este a mea"). În toate limbile romanice însă, formele pronominale sînt însoțite de articol (posesiv-genitival în română și hotărît în celelalte limbi). Pentru a realiza exprimarea emfatică a posesiei, în spaniolă, forma pronominală se poate folosi cu valoare adjectivală, dar urmînd substantivului determinat: es libro mío "este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
devenit mai puțin relevant și, pentru a fi evidențiat, a fost întărit cu ajutorul adverbului eccu(m) "iată". Ca atare, s-a creat compusul eccu ille (ecc΄ille) din care au luat naștere pronumele și adjectivele demonstrative de depărtare în limbile romanice: rom. acel(a), it. quello [΄kwuel-lo], fr. celui [sölü΄i], sp. aquel [a΄k(l], pg. aquele [a΄k(l(]. Deși iste a rămas cu valoare demonstrativă clară, s-a recurs și în cazul lui la întărirea cu eccum (rezultînd
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fr. celui [sölü΄i], sp. aquel [a΄k(l], pg. aquele [a΄k(l(]. Deși iste a rămas cu valoare demonstrativă clară, s-a recurs și în cazul lui la întărirea cu eccum (rezultînd ecc΄iste), astfel încît cele mai multe limbi romanice au pronume de apropiere din această sursă: rom. acest(a), it. questo [΄kwuesto], fr. ce(t) [sö, set], sp. aqueste [a΄k(ste]. Unele limbi romanice au păstrat și urmași ai lui iste, precum prov. est, sp., pg. este, rom
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în cazul lui la întărirea cu eccum (rezultînd ecc΄iste), astfel încît cele mai multe limbi romanice au pronume de apropiere din această sursă: rom. acest(a), it. questo [΄kwuesto], fr. ce(t) [sö, set], sp. aqueste [a΄k(ste]. Unele limbi romanice au păstrat și urmași ai lui iste, precum prov. est, sp., pg. este, rom. ăst(a), ist(a), est(a); în limba română există și urmași ai lui ille cu valoare demonstrativă, însă cu întrebuințare familiară: ăl(a), a(ia
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aquelle (apropierea de persoana a doua și a treia reprezentînd, de fapt, depărtarea de vorbitor). Și în italiană există o formă pronominală care arată apropierea de persoana a doua, cotesto (< lat. eccum + id + istum), încît se poate constata că limbile romanice realizează din această perspectivă două tipuri: unul cu opoziție binară, cu pronume demonstrative de apropiere și de depărtare (româna și franceza) și altul cu opoziție ternară (spaniola, portugheza și italiana). Situația din cel de-al doilea grup de limbi este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care indica persoana adusă în discuție într-un moment apropiat celui al vorbirii (în trecut sau în viitor). O asemenea marcare temporală, care să indice apropierea față de momentul vorbirii nu a fost însă continuată la nivelul demonstrativelor de nici o limbă romanică. La fel ca pronumele, verbul latin a conservat unele dintre trăsăturile de bază în evoluția spre limbile romanice, în ciuda modificărilor pe care le-a suferit de-a lungul timpului. S-a produs, desigur, și de data aceasta o trecere de la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
O asemenea marcare temporală, care să indice apropierea față de momentul vorbirii nu a fost însă continuată la nivelul demonstrativelor de nici o limbă romanică. La fel ca pronumele, verbul latin a conservat unele dintre trăsăturile de bază în evoluția spre limbile romanice, în ciuda modificărilor pe care le-a suferit de-a lungul timpului. S-a produs, desigur, și de data aceasta o trecere de la sintetic la analitic, fiindcă multe forme sintetice latinești au în limbile romanice corespondente perifrastice, dar uneori reorganizarea formelor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de bază în evoluția spre limbile romanice, în ciuda modificărilor pe care le-a suferit de-a lungul timpului. S-a produs, desigur, și de data aceasta o trecere de la sintetic la analitic, fiindcă multe forme sintetice latinești au în limbile romanice corespondente perifrastice, dar uneori reorganizarea formelor s-a făcut tot prin mijloace sintetice. Pe de altă parte, evoluția fonetică a fiecărei forme a dus în cazul unor verbe frecvent întrebuințate la o slăbire a relațiilor paradigmatice, pînă la apariția unor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Au putut apărea astfel noi relații între forme care au tins spre crearea unor modele de reorganizare a flexiunii, fără însă ca procesele analogice să poată înlătura întotdeauna aspectele divergente. Dacă declinările substantivului latinesc se regăsesc nu-mai parțial în limbile romanice, conjugările verbului din limba-bază se regăsesc în toate idiomurile neolatine, chiar dacă uneori cu schimbări importante. Ca atare, limba franceză are trei conjugări, dintre care doar prima se poate raporta direct la conjugarea întîi din latină (fr. parler < lat. para-bolare), căci
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cantare > rom. cînta(re), it. cantare; lat. videre > rom. vedea(re), it. vedere; lat. scribere > rom. scrie(re), it. scrivere; lat. venire > rom. veni(re), it. venire. Situația se explică în mare măsură prin legile fonetice specifice acestor două limbi romanice, care nu au constat în schimbări atît de mari ca în alte idiomuri: fr. chanter, voir, écrire, venir; sp. cantar, ver, escribir, venir; pg. cantar, ver, escrever, vir. Din perspectiva conjugărilor, limbile neolatine realizează, prin urmare, două tipuri, unul cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
venir; pg. cantar, ver, escrever, vir. Din perspectiva conjugărilor, limbile neolatine realizează, prin urmare, două tipuri, unul cu patru conjugări (ca în latină) și altul cu trei conjugări, acesta cu două subtipuri, iberic și francez. O unitate accentuată dovedesc limbile romanice din perspectiva categoriei diatezei, în sensul că prezintă împreună alt tip decît latina, fără a cunoaște deosebiri marcante între ele. În latina clasică, existau două diateze, una activă și una medio-pasivă, cea activă caracterizîndu-se prin imposibilitatea de a exprima un
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
au dispărut, fiind concurate și înlocuite de verbe cu conjugare activă. La verbele tranzitive, atunci cînd agentul coincidea cu subiectul, s-a dezvoltat, cu ajutorul pronumelui reflexiv, o diateză distinctă, denumită pronominală sau reflexivă, cu care se pot reda în limbile romanice mai multe valori, printre care și unele ale vechii diateze medii. Transformări s-au produs și în cazul diatezei pasive, care are, în toate limbile romanice, numai forme analitice, ca urmare a continuării tendințelor manifestate în latina populară tîrzie. De
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o diateză distinctă, denumită pronominală sau reflexivă, cu care se pot reda în limbile romanice mai multe valori, printre care și unele ale vechii diateze medii. Transformări s-au produs și în cazul diatezei pasive, care are, în toate limbile romanice, numai forme analitice, ca urmare a continuării tendințelor manifestate în latina populară tîrzie. De altfel, încă din perioada preclasică, se folosea în vorbirea familiară, alături de structura amatus sum, care era forma pentru perfect pasiv, și structura amatus fui (cu perfectul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
conjuration s΄en allais dissipé." Conjurația era (în curs de a fi) împrăștiată".; rom. Rochia vine strînsă la gît (de fermoar). Aprecierea acțiunii exprimate de verb de către vorbitor se redă de obicei prin intermediul categoriei modului, care s-a transmis limbilor romanice uneori cu modificări importante. Conjunctivul a cunoscut restrîngeri din mai multe puncte de vedere, în primul rînd prin înlocuirea lui în unele situații de condițional, un mod inexistent în latină. Condițional-optativul are, în limbile romanice, un prezent și un perfect
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care s-a transmis limbilor romanice uneori cu modificări importante. Conjunctivul a cunoscut restrîngeri din mai multe puncte de vedere, în primul rînd prin înlocuirea lui în unele situații de condițional, un mod inexistent în latină. Condițional-optativul are, în limbile romanice, un prezent și un perfect, ambele perifrastice fiind alcătuite dintr-un auxiliar și dintr-o formă nominală a verbului de conjugat (infinitivul la prezent și participiul trecut la perfect). Auxiliarul este "a avea" în majoritatea limbilor romanice și "a vrea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]