17,708 matches
-
specific religios, ci înseamnă „a înjura, a vorbi de rău pe cineva, a calomnia”. Este sinonim cu loidorein, „a ocărî”. În opoziție cu euphemein („a vorbi de bine, frumos pe cineva”), înseamnă „a rosti cuvinte de rău augur” sau „a rosti cuvinte care nu trebuie rostite în cursul unui sacrificiu”. Sensul religios al termenului, așa cum s-a tehnicizat cu timpul, este exact „a rosti cuvinte ofensatoare la adresa zeilor sau la adresa unor realități sacre”. În Noul Testament, fac obiect de blasfemie: Dumnezeu, Cristos
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
înjura, a vorbi de rău pe cineva, a calomnia”. Este sinonim cu loidorein, „a ocărî”. În opoziție cu euphemein („a vorbi de bine, frumos pe cineva”), înseamnă „a rosti cuvinte de rău augur” sau „a rosti cuvinte care nu trebuie rostite în cursul unui sacrificiu”. Sensul religios al termenului, așa cum s-a tehnicizat cu timpul, este exact „a rosti cuvinte ofensatoare la adresa zeilor sau la adresa unor realități sacre”. În Noul Testament, fac obiect de blasfemie: Dumnezeu, Cristos, Sfântul Duh, Biserica, îngerii. La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
euphemein („a vorbi de bine, frumos pe cineva”), înseamnă „a rosti cuvinte de rău augur” sau „a rosti cuvinte care nu trebuie rostite în cursul unui sacrificiu”. Sensul religios al termenului, așa cum s-a tehnicizat cu timpul, este exact „a rosti cuvinte ofensatoare la adresa zeilor sau la adresa unor realități sacre”. În Noul Testament, fac obiect de blasfemie: Dumnezeu, Cristos, Sfântul Duh, Biserica, îngerii. La origine, termenul presupune „lovirea agresivă”: „a lovi cu forța cuvântului pe cineva”, a păcătui prin vorbire. Lovitură fonică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
minuni 62. Generația/he genea cere un semn (Mc. 8,12): „generația/neamul” are sens peiorativ și trimite automat spre „generația pustiei”. Așa cum evreii exodului se îndoiau de Moise, generația prezentă se îndoiește de Isus. Această analogie devine miezul discursului rostit de primul martir, ștefan, în fața acuzatorilor săi: „Pe acest Moise - pe care ei l-au tăgăduit zicând: Cine te-a pus căpetenie (archonta) și judecător - pe acesta Dumnezeu l-a trimis și căpetenie și răscumpărător cu/prin (syn) mâna îngerului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se rotesc pe cer.” Atanasie îi pune pe farisei în directa descendență a evreilor „din pustie”: idolatri care-și reneagă Dumnezeul, închinându-se unui vițel de aur. Pe parcursul expunerii, fidel schemei sale trinitare, alexandrinul „trage spuza” pe turta Fiului. Acesta, rostind logion-ul, ar avea în vedere două forme de blasfem, una „călduță” și pardonabilă, blasfemul împotriva firii Sale umane (Fiul Omului), și alta pârjolitoare, impardonabilă, blasfemul împotriva divinității Sale făcătoare de minuni: „Evreii nu insultau/calomniau pe nimeni altul decât pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
porțile iadului încep unele slujbe de Înviere. Iadul îl ia în primire pe Satana și, după ce-i ține o predică moralizatoare, îl pune în lanțuri și-l aruncă la beci până la a doua Venire. Isus apucă dreapta lui Adam și rostește asupra tuturor o formulă de eliberare din păcat. Urmează urcarea la rai, unde se află deja trei personaje: Enoh, Ilie și tâlharul cel bun. Un scurt capitol al versiunii latine, extrem de cunoscută în Occidentul creștin, constituie poate cel mai adecvat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
important din Vechiul Testament, care-și ia rămas-bun înainte de a fi ridicat la ceruri (precum Ezdra, Enoh sau Baruh) ori înainte de a muri. Cu acest prilej el reunește în jurul său întreaga familie (soție, fii, fiice, slujitori), uneori întreg poporul, pentru a rosti un ultim cuvânt de învățătură. A doua trăsătură: cel care urmează să părăsească lumea aceasta face o recapitulare a principiilor etice fundamentale și transmite îndemnuri folositoare celor care-l ascultă. Apoi, ca un veritabil oracol, prezice asistenței ceea ce se va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Abraham, explică alegoria: soarele îl reprezintă pe Abraham, luna o reprezintă pe Sara. Ambii se află la un pas de moarte, adică de urcarea la ceruri, misiune cu care a fost însărcinat Mihail însuși de către Dumnezeu. Ei bine, în fața adevărului rostit pe șleau, Abraham are cea mai „normală” atitudine cu putință: refuză moartea, așadar refuză pentru întâia dată să împlinească voia unui oaspete. Jocul se va prelungi, patriarhul trăgând de timp cu viclenie, ca-n cele O mie și una de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nici în iad, nici în rai; respectând cu strictețe principiile justiției divine, îl părăsește într-un loc de mijloc (eis to meson) până la judecata universală. Abraham nu pierde ocazia de a-și revela încă o dată virtutea: împreună cu arhanghelul Mihail, el rostește o rugăciune spre folosul sufletului rămas în „suspensie ontologică” și Dumnezeu îl ascultă. Căci „ridicându-se la sfârșitul rugăciunii, ei n-au mai văzut sufletul la locul unde se afla mai înainte. Abraham zise îngerului: « Unde este sufletul pus la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fost mântuit prin rugăciunea ta sfântă; un înger purtător de lumină l-a luat și l-a dus în rai»” (cap. XIV). În sfârșit, căindu-se de graba cu care-i pedepsise pe păcătoșii zăriți în timpul călătoriei sale extraterestre, patriarhul rostește o rugăciune și pentru sufletele lor, iar Dumnezeu îi reînvie, dându-le astfel prilejul de a se pocăi. Ultima viziune a lui Abraham este aceea a Morții, mai întâi într-o splendoare măsluită, apoi în adevărata-i hidoșenie, înspăimântătoare. Scena
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se pregătească printr-o tehnică specială pentru contemplarea Tronului. Nu intrăm aici în amănunte (de pildă, chiar poziția trupului are importanță; misticul îngână formula sacră stând cu capul între picioare, concentrându-se spre buric). Revenim la experiența lui Abraham! În timp ce rostește rugăciunea, flăcările dinaintea lui se ridică precum o cortină, iar în partea de jos apare Tronul de foc. Împrejurul Tronului (merkaba), o mulțime de ființe cu trupurile acoperite de ochi. Sub foc, așadar sub Tron, ca niște stâlpi de susținere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
moartea. „Tot poporul care se afla acolo, în afară de grupul profeților, crezu că sfântul Isaia a fost luat șla Domnulț (adică a murit)” (6,14). Îndată se aude o poartă deschizându-se, iar un înger, al cărui nume nu se poate rosti, coboară din al șaptelea cer spre a-l însoți pe profet în ascensiunea sa extramundană. Prima etapă este firmamentul („tăria”). Aici sălășluiesc îngerii răzvrătiți odinioară împotriva lui Dumnezeu: Sammael, una dintre denumirile diavolului, împreună cu puterile sale. Îngerii tăriei se luptă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
traducerea a fost făcută în chip frumos și sfânt și cu toată luarea-aminte, e bine ca ea să rămână așa și să nu sufere nici o schimbare”. 311 Cuvintele acestea au fost însoțite de aclamațiile tuturor. Apoi au cerut să se rostească un blestem, după obiceiul lor, împotriva oricăruia s-ar apuca să schimbe textul, fie lungindu-l, fie prescurtându-l. Lucru foarte bun pentru a-l păstra în veci neschimbat. 312 Când află de toate acestea, regele se bucură nespus. Socotea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
început, călugărul va afla un întuneric și un strat „gros de nestrăbătut”, însă, prin stăruința exercițiului, va vedea „aerul din interiorul inimii și pe sinea sa întreagă plină de lumină și de discernământ”. În tot acest timp, călugărul trebuie să rostească (sau mai degrabă să strige înăuntru, din toate puterile sufletului) o rugăciune scurtă, în două părți: „Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”. Această rugăciune este menită să curețe inima de toate gândurile, bune sau rele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Își ținea răsuflarea chiar și pustiul... Și am văzut oameni de lumină, cu aripi mari, plecându-se înaintea Lui și chemându-l pe nume. Am aflat mai târziu că oamenii spun acelor făpturi "îngeri". Și că nu e voie să rostești numele Lui Dumnezeu... Dar eu L-am rostit, așa, numai pentru mine, atunci, o singură dată, ca să nu-L uit. Și atunci, deodată, am simțit cum mă topesc de bucurie. Toată lumina soarelui, toată bucuria nisipului, toată liniștea zării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
văzut oameni de lumină, cu aripi mari, plecându-se înaintea Lui și chemându-l pe nume. Am aflat mai târziu că oamenii spun acelor făpturi "îngeri". Și că nu e voie să rostești numele Lui Dumnezeu... Dar eu L-am rostit, așa, numai pentru mine, atunci, o singură dată, ca să nu-L uit. Și atunci, deodată, am simțit cum mă topesc de bucurie. Toată lumina soarelui, toată bucuria nisipului, toată liniștea zării și răcoarea nopților erau în numele acela. Așa se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fiul nostru. Să îndurăm și să ne rugăm. Acolo, la Nishizaka, țintuit de cruce, îl lăsasem pe Louis. Fiul nostru. Fiul cel mic. După ce l-au străpuns cu lăncile, trupul I s-a frânt de la mijloc. Cu ultimul suspin, a rostit : "Iisus... Maria". Ceilalți muriseră deja. Îl lăsaseră la urmă... cine știe de ce. Erau acolo, erau toți acolo. Cei douăzeci și șase. Douăzeci și șase de cruci într-un lan de grâu. Ca sângele lor să ude pământul. În față, Nishizaka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de tot și fără să ne gândim prea mult la ea, înainte de culcare: "Tatăl Nostru"... Dar cum o spunea!... Fiecare cuvânt era rotund și proaspăt, ca și cum atunci îl auzeam prima oară... A spus o dată, încă o dată și încă o dată... Pe măsură ce rostea rugăciunea, lumina opaițului creștea în casă... Când a încetat și ne-a dat drumul la mâini, hainele noastre se uscaseră, ne trecuse foamea, era cald și bine... iar el ne privea surâzând... Ne-am uitat afară, trecuse și furtuna. Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
eu nu mai existam, în clipa aceea, pentru El. Noi două suntem una și aceeași, ce face sau ce știe una, știe și cealaltă asta o știa și El. Ce ți-a spus ție, ce mi-a spus mie, a rostit pentru amândouă și pentru toți. Uită-te la noi: nu suntem decât două picături în oceanul în care s-a scufundat și El, ca să ajute. Ca să ne ajute pe noi și pe toți ceilalți... pe tot oceanul, adică, înțelegi ? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mare învățat, fie că ai bani și faimă, orice faci, faci ca să uiți de glasul inimii. De asta e așa de trist în lumea celor mari. Fiindcă ei au uitat de Îngerul Iubirii. Și de Copilul al cărui nume îl rostește fiecare bătaie a inimii noastre: (se aude cu reverb : I-sus, I-sus ) Vocea blândă, cu reverb : ... de asta există Crăciunul, ca să ne aducem aminte de acel Copil, născut acum, care ne-a dăruit viața pentru totdeauna... ...și să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fost operat de urgență. Intervenția a decurs bine și a confirmat diagnosticul prezumtiv. Evoluția postoperatorie este bună. Pacientul a fost hidratat și are un psihic bun. Cei din echipa medicală ascultau raportul Despinei cu zâmbetul pe buze. Când a fost rostit și ultimul cuvânt, Despina - cu o mină sobră - a privit la medicii din echipă cu Întrebare În priviri... “Pacientul” era numai ochi și urechi. “Ei! Acum să aud ce ai de spus, amice. Vezi Însă să n-o dai cotită
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întâlnit tocmai la tine acasă... Dacă acum ar fi fost vară, nu mai erau aici, ci pe cine știe ce meleaguri! Acum vezi ce se poate face cu tatăl “fusteicilor Înflorate”. ― Aș avea o rugăminte la dumneavoastră. ― Dacă n-ai s-o rostești, eu n-am de unde să știu ce dorești. Te ascult. ― Pentru rezolvarea acelei hemoragii, aș vrea să fac echipă cu Despina și cu doctorul Vatră, care are În spate o activitate și o experiență deosebite. Profesorul a rămas puțin pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Să nu crezi că ai scăpat numai cu atât!... Cu aceste cuvinte, securistul și milițianul - ajutorul luat de securist - au ieșit val-vârtej și au dispărut cât ai clipi În forfota străzii... „Acuma stai și gândește un pic, prietene. Acel avertisment rostit de securist la plecare are o dublă semnificație: Întâi, că vei fi urmărit pas cu pas și de aici concluzia logică că este cineva care se află pe urmele tale... Și acesta nu-i altul decât unul din preajma ta! Cine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ai răbdare cu ea... Începând cu acest bolnav, vei răspunde de toți pacienții nou operați din acest salon. S-a Înțeles? Șeful salonului și al dumitale este medicul primar Vatră. Orice nelămurire ți-o va limpezi el. Voi controla! - a rostit cu ton apăsat și sprânceană ridicată, care dezvelea o privire aspră, profesorul... Cu o grimasă care semăna cu a celor care Înghit chinină, doctorașul a răspuns: ― Ammm... Înțelesss... Profesorul a plecat grăbit. Se simțea surescitat, ca niciodată. Cauza? Indolența sau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mă aplec sî ieu inelu’ di gios, domnu’ doctoru’ Cucu l-o luat șî l-o vârât pi degit... Pi urmî o pleacat, cî sî grăbe... ― Ei? Care-i adevărul, doctore Cuc? „Doctorașul” a ridicat privirea spre pirandă și a rostit cu vehemență: ― Cum să nu uit să-ți dau inelul, dacă tu mă pisai cu Întrebările: „Când Îi dai drumu’ acasî, când Îi dai drumu’?!” ― Mă iartaț’, domnu’ profisoru’ doctoru’. Da’ cum sî nu Întreb când Îi dă drumu’ acasî
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]