3,312 matches
-
apucat în anii 7102 (1593-1594), de au făcut mănăstire în țarina Iașiloru”. Și acum să revin la dania lui Aron Vodă către mănăstirea Galata: La 12 mai 1594 (7102) Aron Vodă scrie: „Iată domniia mea... am dat și am miluit ruga noastră, sfânta mănăstire numită Galatiia cu cinci sălașe de robi țigani”. Apoi la 28 noiembrie 1607 (7116) vine și „Io Mihail Moghila voievod” care arată că „am dat și am miluit pe rugătorii noștri,... de la sfânta mănăstire Galata, cu toate
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Socola,... mănăstire de călugărițe suptu poalele Codrului Iașilor, ca nu cândva să margă nescare tâlhari să jecuiască svânta mănăstire și să ucigă călugărițile, pentru acesta lucru le-am întărit pre dânsele... cu doisprădzece oameni poslușnici ca să fie lăcuitori lângă svânta rugă, iar de la domnia me vor ave scuteală, vor hi în paci de dajde... de toate câte vor hi pre alți mișei la ocolul târgului Iașilor... Așijderea și satul Socola și Iezărenii să aibă a lucra svintei mănăstiri într-o lună
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ridică sabia de sabie va muri”. De unde până unde te bântuie asemenea gânduri? Vorbele astea sunt oglindite cum nu se poate mai bine în cele spuse de Alexandru Iliaș voievod la 26 iunie 1621 (7129): „Am dat și am miluit ruga noastră, sfânta mănăstire a Sfântului Sava, ce este în târgul Iași,... cu patru fălci de vie, ce sânt în Dealul Mândrul și la Laslău, la Cotnari, care acele vii au fost ale lui Coste Băcioc vornic și el le-au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
știi că pe același Barnovschi vodă îl întâlnim și la 18 mai 1627 (7135), cu o altă faptă bună. Nu degeaba spunea despre el postelnicul Toma Cantacuzino că: „În multe nopți l-am zărit pe la miazănoapte îngenunchiatu înaintea icoanii la rugă, cu mare osârdie”. Și acum dacă sfinția ta a deschis vorba despre o altă faptă bună a lui Miron Barnovschi voievod, sunt tare nerăbdător să aflu care-i aceea? Fapta asta - ai să vezi - nu-i întreagă a lui, fiindcă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
făcută pe un Tetraevanghel. După traducerea lui Melchisedec, acolo se spune: „Acest Tetraevanghel l-a ferecat panul Ioan Golăi, marele logofăt, și soția sa Ana, pentru sufletele lor și ale părinților lor și ale copiilor lor, și îl dădu spre ruga sa în biserica cea de piatră din Iași unde este templul Înălțării Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Cristos, în anul 7054, ianuar 12 (1546)”. Biserica, așa cum o vedem astăzi, este opera lui Vasile Lupu voievod, dintre anii 1650-1653, desăvârșită
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
fi: Cine sunt cei care și-au dat obolul - în timp - către această mănăstire? Prima danie a fost făcută la 9 decembrie 1627 (7136) chiar de „dreptcredinciosul domn Io Miron Barnovschi Moghila voievod”, care scrie: „Am început și am zidit ruga și biserica din târgul Iași, în numele Adormirei Preasfintei... Fecioara Maria, și am miluit această sfântă rugă... cu un sat, anume Toporăuții, care este în ținutul Cernăuților, cu iazuri și cu mori,... și am iertat acest sat... de toate dabilele”. Am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a fost făcută la 9 decembrie 1627 (7136) chiar de „dreptcredinciosul domn Io Miron Barnovschi Moghila voievod”, care scrie: „Am început și am zidit ruga și biserica din târgul Iași, în numele Adormirei Preasfintei... Fecioara Maria, și am miluit această sfântă rugă... cu un sat, anume Toporăuții, care este în ținutul Cernăuților, cu iazuri și cu mori,... și am iertat acest sat... de toate dabilele”. Am ascultat cu atenție spusele bătrânului, gândindu-mă la dania făcută doar după trei zile, adică la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
numită Bârnova,... care acea mănăstire a fost începută de multă vreme de sfântrăposatul Miron Barnovschi voievod și nu a putu-o termina, iar domnia mea m-am gândit... să o termin; și i-am dat și am miluit acea sfântă rugă și mănăstire a noastră,... cu două sate, anume: Pătrășcanii, în ținutul Tutova, cu curți și cu vaduri, și cu mori, și cu vecini și cu trei prisăci de albine și satul Rădăești cu vecini, în același ținut, și niște vii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Voievodul Gheorghe Duca a avut mare grijă de înzestrarea mănăstirii. Chiar din timpul când - după cum el însuși spune - „Noi cu multă osârdie și cu multă cheltuială dintru agonisita noastră am nevoit... ș-am început ș-am zidit din pajiște această rugă, sfânta mănăstire Cetățuie”. Apoi la 24 august 1670 (7178) Duca Vodă cel Bătrân - cum i-a spus posteritatea - a hotărât ca „cei doisprădzece... poslușnici... toți să fie pe sama mănăstiri Hlincei... iar ceilalți oameni câți mai sânt acolo în sat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
N-am să tăgăduiesc că ai dreptate, părinte. Ca drept dovadă, am să amintesc ce scria pe acea piatră: „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului duh. Binevoi robul lui Dumnezeu panul Iurie Danco și zidi acest templu, spre ruga Arhistratigului Mihail și Gavriil și celorlalte puteri netrupești, și spre pomenirea sie și părinților sei și pentru toți reposații; și sa săvârșit în zilele Evseviosului Ioan Petru Voievod (Rareș), în anul 7049, luna iulie, 30 zile (1541)” Această biserică și-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Ierarhi. Celelalte două părți aparțineau de drept mănăstirii Sfântul Atanasie. Astfel mănăstirea Copou devine stăpână pe întreg satul Piscani și „vădzând domniia mea acea svântă mănăstire Copoul că iaste stricată și pustiită și descoperită,... am socotit ca să nu stea ace... rugă închisă și stricată, ce o am deschis și am acoperit-o și o am îngrădit și de toate ce-au trebuit o am grijit”. Vorba ceea, părinte: ai stăpâni, ai și necazuri! De unde până unde ai dat-o pe zicale
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
zapisul căpitanului Gheorghie Carp din 25 decembrie 1751 (7260), în care spune că având niște case în Iași din nevoie de bani le-a scos la vânzare... „Și, iată dumnealui Bosii biv vel jicniceriu leau cumpărat... ca să facă o svântă rugă, pominire Svântului Spiridon”. Numai că vânzarea nu a fost făcută după lege. De aceea la 31 mai 1752 (7260) căpitanul trebuie să recunoască: „și sculându-se rudele mele Buhușeștii a opri locul să nu se zidiască mănăstirea, arătând că acel
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cimentul i-o lipise solid de cap într-un unghi înfiorător. Hainele atârnau pe ea, cimentul atârna pe haine, apoi picioarele fuseseră în mod clar contorsionate până în pragul mutilării, iar brațul ei întins avea - așa cum prezisese Barney - un aer de rugă disperată care provocă maximum de emoție. Tot brațul acela provocă și maximum de greutăți la extragerea păpușii din gaură. Picioarele nu ajutau la nimic și, în plus, cimentul îi dăduse păpușii o masivitate și o înălțime aproximativ similare cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Degetele catifelate, mătăsoase, ritual lin lin. „Tudor, Tudor“, repetă, necunoscuta, alintarea. „Tudore“, așa însuflețea vrejul. Șarpele torid, tot mai erect în palma ei fluidă, magnetică. Înviat, puternic, sub descântecul vestalei. „Tudor, Tudor“, ritma, în transă. În genunchi acum, ca pentru rugă. „Tudor, Tudor“, buzele lipite de capul de obsidian. Un totem în expansiune, cu numele absentului pe care urma să-l înlocuiască. Strainul urma sa-l inlocuiasca. Un înlocuitor, firește, atat putea fi Tolea în lumea înlocuitorilor, identificat cu numele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mână un copil sau că la prânz refuzasem să mă ating de mâncare, încercând să-mi las stomacul liber pentru desert, dar pentru asta îmi ziceam că fusesem o dată pedepsit, rămânând fără mâncare până la mămăliguța turnată de la șapte seara... După rugă, când mă destindeam în așternutul răcoros, devenind fabulos de mare pentru cât mă știu toți de pipernicit, Iisus se îndepărta din locul lui din perete de la căpătâiul patului, începea să urce în lumina albăstruie care venea de la televizorul în funcțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
unde se vor duce, pentru Ziua Sfântului Francisc, cu toată familia, nu numai omenească. Romano, pisicul preferat al președintelui care-i adoptat din România și care a împlinit doisprezece ani, are nevoie, la vârsta venerabilă la care a ajuns, de rugi speciale pentru sănătatea lui.) Când am început să scriu, împrumutându-l ca model pe Hoffmann, probabil unul dintre cei mai avangardiști scriitori pentru secolul al XIX-lea, nici nu descoperisem Istoria motanului Murr, expulzat din grațiile stăpânului său pentru că învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din mână să se așeze față în față cu el. După un răstimp, se simți stingherită și îl rugă să o scuze că pleacă. El păru surprins. Îi spuse că i-ar plăcea să mai stea de vorbă și o rugă să se așeze la loc. Ca să rupă tăcerea, îl întrebă de călătoriile lui. Ai fost singură, zise el deodată. Ea se ridică și se îndreptă spre ușă. Rămâi. Cuvântul lui o opri în loc. Știu că nu poate să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu frumosul blazon comtal săpat în marmura lui albă, slugile se retraseră. Venise clipa comuniunii dintre lumea de aici și cea de dincolo. Familia se rugă în tăcere. Căderea unei frunze sau sfârâitul vreunei lumânări punctau, când și când, acea rugă, fără să-i tulbure însă pacea. La un moment dat, un puternic parfum de crizanteme îi învălui pe cei prezenți. Și Nicolae, cu lacrimi în ochi, cu emoție, recunoscu imediat îmbrățișarea părintelui său. Singura îmbrățișare posibilă a unui suflet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a mai știut de capul lui, că nici acum nu-și mai amintește de la ce s-au luat. Doar c-a umplut-o de sânge, atâta mai știe, și c-au sărit ăia grămadă pe el ca să-l liniștească... O rugă cu cerul și cu pământul, Mirelo, să-l ierte, și ea, neclintită, fixându-l cu privirea încercănată de vinețeală de la pumnii lui, ca să-i spună că oricum nu-i dispusă să-și îngroape viața și viitorul lângă unul ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe tine, Întrebă, În spatele acelei uși sunt multe din care se poate alege, e ca un depozit, ca o enormă garderobă de teatru, sunt sute de dulapuri, sute de manechine, mii de umerașe, Mă duci și pe mine acolo, o rugă coasa, Ar fi inutil, nu Înțelegi nimic din mode, nici din stiluri, La prima vedere nu mi se pare că tu ai Înțelege mult mai mult, nu mi se pare că diferitele piese pe care le porți se potrivesc bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și Prințesa și țigăncile o încing cu crenguțe și frunze. Rusalda face o coroniță din frunze pentru Izaura și Dedi una pentru Prințesa și le așează pe capul fetelor. Izaura începe să cânte fiindcă ea mai făcuse pe paparuda. — "Paparugă, rugă E-an ieși dă ne udă Cu găleata, lată Peste toată gloata Bumburel d-argint Vărsat pă pământ Ploaie, Doamne, ploaie Locuri să să moaie.” Rusalda toarnă apa peste Izaura care se bucură. — Ah! Ce bine e! Ce răcoare! Prințesa
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
asediului, pe un fundal de hămăieli, hăulituri și mârâieli asurzitoare. Atunci, Arhanghelul își ridică ovalul feței lui serafice, spre stelele ce licăreau impresionant, în constelații, cu mult mai vii decât în porțiunea stradală luminată artificial și își împreunează palmele a rugă, devenind el însuși o statuie semeață, care începe să reverbereze pulsuri-pulsuri de raze, ca niște snopi ori ca niște săgeți albastre, de sub cârpele șterse și desperecheate, ce-l acopereau. Apoi, minune...! Două aripi albe magnifice, de anvergura acelora de condori
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
poftim înăuntru, doamnă!... Imediat am să... Doamna mică și blondă avu o fluturare de surâs pe buze zicînd: ― Ei, hai, fiindcă tot am venit, să vedem cuibul poetului. Titu se aprinse, îi sărută mâna de mai multe ori și o rugă să stea câteva clipe, să se sature măcar privind-o, că de când a văzut-o deunăzi, n-o mai poate uita... Mimi îl întrerupse, parcă nici nu I-ar fi ascultat sau pentru că știa dinainte ce are să-i spuie: ― În
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acuma cumnată-sa Florica. ― Ba dacă te-ai fi grăbit și ai fi luat-o de când ai îndrăgit-o, biata fată n-ar mai fi ajuns de batjocura cațaonului! făcu învățătorul compătimitor. Nicolae bufni, sudui și în cele din urmă rugă pe frate-său să ajute cumva pe Chirilă, că nu se poate să rămâie așa asemenea fărădelege. Florica sări indignată: ― Ionel, să mă asculți pe mine și să nu te bagi, că de câte ori m-ai ascultat bine ne-a mers
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Stavrat răspundea printr-un surâs amar, prin care parcă voia să-i demonstreze fără vorbe că numai neînțelegerea situației o poate face să privească lucrurile cu atâta ușurință și să gândească la petreceri... După-masă, însă, compunîndu-și o figură funerară, o rugă să-l asculte câteva minute cu atenție și seriozitate, și apoi, adunîndu-și toate darurile de persuasiune, îi explică amănunțit și elocvent că a mai rămânea aici, în mijlocul țărănimii agitate și gata în fiece clipă să se revolte, să devasteze și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]