3,112 matches
-
Francisc Kendi (1553-1556) - și ai stărilor privilegiate din Transilvania (Petru Gerendy, Anton Garda și Ambrosie Szabo din Sighișoara) au sosit la Huși (Oppidum Huzt), primiți fiind la Curtea de aici, de către domnitorul Alexandru Lăpușneanu. Solii i-au adresat voievodului moldovean rugămintea de a interveni la sultanul Soliman, „pentru primirea tributului lor, căci dacă ar fi pace și liniște pentru Transilvania, atunci ar fi pace și liniște și pentru acest voievod și pentru țara sa a Moldovei”. După ascultarea soliei, domnitorul a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
după oarecare împrejurări urmate acolo, care au dat prilej de sumeție pomeniților locuitori, mă văd lipsit de cuvenitul ajutor, în vreme ce, apărând lanurile cu grâul meu, se apără și o mare parte din țarina locuitorilor. Asupra acestei grabnice nevoi cer cu rugăminte ajutorul cinstitului Departament, ca să binevoiască a porunci Isprăvniciei ținutului Fălciu de a-mi da oamenii trebuincioși, atât în apărarea grâului, cât și întru îndatorirea locuitorilor la datoriile boierescului, pentru că, precum arăt, ei sunt în răzvrătire din pricini ce mai în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de luptă. Ne-am adresat d-nei starețe a mănăstirii Adam ca să dea monahile pentru îngrijirea și căutarea acelor răniți și ne-a răspuns că va urma apelului ce i-am făcut însă cu încuviințarea prea Sfinției Voastre. Respectuos vă aduc rugăminte, înalt prea sfințite, să binevoiți a da binecuvântarea prea Sfinției Voastre în acest scop uman. Primar, Ganne”. Rezoluția din 14 septembrie nr. 316 preciza că „Se va telegrafia superioarei Mănăstirii Adam să se trimeată atâtea monahii câte vor fi de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
nebunești, prin audiențe nenumărate la toți care puteau decide ceva în acest sens. A fost primit însă la rusă, unde pesemne că mai erau locuri neocupate, și nu la română, cum dorea, dar după un an, iarăși prin stăruință dârză, rugăminți și conjurări, la decanat sau la rector, a obținut și asta, devenind colegul nostru din anul II, cum spuneam. Odiseea trecerii de la Silvicultură la Filologie și de la rusă la română mi-a povestit-o mai târziu, când am devenit prieteni
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ce primisem pe obraz, m-am adresat tatălui meu zicându-i: Tată, am să te rog de ceva. Spune, măi băiete. Cumpără-mi și mie o Lăzoaie! Își poate oricine închipui ce haz a făcut părintele meu de această deșănțată rugăminte, iar eu nici astăzi, că a trecut la mijloc atâta amar de timp, nu am uitat imaginea doamnei Lazu care mă orbise un moment și nici râsul homeric al părintelui meu în fața unei propuneri care, deși naivă, denota o întreagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Perspectiva unei asemenea morți încete îi făcea să-și salute camarazii cu formula "Fie ca glonțul să nimerească din plin!" Dacă un kleft era atît de grav rănit încît nu mai putea fi salvat, îi ruga pe tovarășii lui iar rugămintea lui era întotodeauna onorată ca și cum ar fi fost ceva sacrosanct să-i taie capul și să-l ia cu ei, astfel ca dușmanul să nu-l poată înfige într-un par și să-l poarte apoi prin orașe și sate
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
tavă mică de plăcinte, pentru a lucra cot la cot cu bunica. Nu era atât de arțăgos pe cât voia să fie crezut. În fiecare toamnă îl băteam la cap să mă ia cu el la vânătoare și după zile de rugăminți neîncetate mintea bătrânului ceda în fața insistenței mele. Mi-a fost încredințat Lord, care avea un nas mai perspicace decât orice copoi ardelenesc, iar eu îl purtam ca o medalie printre vânătorii însoțitori. În realitate, bunicul nu voia decât să fie
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
în biserică. Aici era o lume nouă: mirosul de smirnă și de busuioc însuflețea picturile, chipurile sfinților spunându-ne prin priviri că aici e casa Lui Dumnezeu. După slujbă am întâlnit o măicuță cu chip ca de înger, care la rugămintea noastră ne-a vorbit despre istoria Mănăstirii Probota. De la dânsa am aflat că din timpul domniei lui Petru I Mușat, este consemnată biserica „Sfântul Nicolae” în Poiana Siretului. Alexandru cel Bun, domnitor creștin, a ridicat peste câteva decenii o biserică
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Amurg Sentimental, 2001); Confratelui Cornel Galben, cu simpatie confraternă, april 1984 (Valentin Silvestru - Clio și Melpomena, Editura Eminescu, 1977). 10 iulie 2012 Încă un autograf, precedat de o misivă: Stimate Domnule Cornel Galben, Vă trimit un volum de versuri cu rugămintea de a-l „cronica“ În revista „13+“ Locuiesc În Câmpina, Prahova, sunt membru al „Grului de la Ploiești“, și al cenaclurilor locale. Admir faptul că revista „13 plus“ este puternic axată pe literatură, lucru foarte rar În zilele noastre. Vă mulțumesc
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
că se va transmite la radio duminică, la orele 12”. „și apoi ce, are să spună de băietul meu?” „Da, și despre dumneavoastră.” „Pe mine nu-mi trebuie să mă pomenească. Pe băiet să mi-l pomenească, pe băiet. (face această rugăminte cu o voce de o duioșie greu să o redau cu cuvintele mele) Hai, băietule, roag-o pe Nina frumos, să-mi facă vâzul (viza pentru Transnistria n.s.) și să-l mai văd o dată, să-l mai văd o dată (plânge)! Copilașul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
la Ungheni. Așa m-am socotit eu astă noapte în sufletul meu: nu degeaba l-am visat și pe moșneag, parcă zicea: hai, hai, Natașa! Am murit eu, toți te pradă, toți te fură, nici nu ai ce mânca!” La rugămintea doamnei Rugină, măicuța Natalia explică: „Mie mi-a fost drag să învăț, și erau greutăți când am venit din refugiu, din războiul cela a lui Stalin... Nu era posibilitate, nu aveai putere cu ce să pornești să te duci... Trebuia
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să vă luminați mintea și să vă înbogățiți conștiințele dvst. cu multe lucruri Sfinte pe care până acuma nu le-ați știut. Momente istorice ale neamului nostru, a bisericii noastre. Rămân întotdeauna al dumneavoastră neputincios, păcătos, preotul Vasile Petrache... La rugămintea mai multor ascultători, vom încheia această emisiune „Focul din Vatră” cu o urare de sănătate, adresată mamei lui Ilie Ilașcu, Natalia Ilașcu. Vârsta, dar mai ales durerea nedreptății fiului i-au măcinat sănătatea, i-au înălbit definitiv părul. Care mamă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
în urmă. Coloana de mașini a intrat orașul Iași și, odată ajuns în dreptul regimentului și al grădinii Copou, a coborât pe strada Macazului, spre Păcurari. Stabilisem încă de la Chișinău, cu patriotul Ilie Ilașcu, ca eu să rămân la Iași. Toate rugăminții mele adresate șoferului de la Partidul „România Mare” să oprească să pot coborî, au fost zadarnice. Motivația a fost că iese din coloană și nu mai poate fi în preajma celor două jeep-uri, cu patriotul Ilașcu. Din vama Sculeni rămăsesem eu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
un miracol, un permanent izvor de mari valori, o mare avere a întregului neam românesc. Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Dumitru Matcovschi, Doina și Ion Aldea Teodorovici, măicuța Natalia, sunt sfinte daruri cerești trimise nouă tuturor românilor de bunul Dumnezeu, la rugămintea domnului nostru Mihai Eminescu. Sfintele daruri cerești s-au revărsat asupra Basarabiei și în cugetele celor ce țin aprinsă candela conștiinței de neam... Au interes străinii să ne facă dreptate nouă, dacă noi nu ne-o dorim cu adevărat? Marile
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
un impas, mai ales că lacrimile Carlotei sau poate izvoarele din piscină aproape că acopereau convorbirea, m-am interesat când avea să mai vină în România. „Ce drăguț din partea ta că mă întrebi“ - a zis Carlota -, fiindcă am o mică rugăminte. Caută-mi o cameră la particulari, la Bușteni. Ceva simplu, să uit de toate, să dorm și eu zece ore fără să mai visez trenuri, camioane, notari și transatlantice.“ Am consolat-o zicându-i că poate să vină oricând, deoarece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din taxele de zbor, așa că a trebuit să ne căutăm de 130 de peso columbieni, plus Încă 15 pentru bagaje suplimentare, adică, una peste alta, un total de 1 500 de peso argentinieni. Norocul nostru a fost că am primit rugămintea de a antrena o echipă de fotbal În timp ce ne așteptam avionul, care venea o dată la două săptămîni. La Început n-aveam de gînd să-i antrenăm decît pînă În punctul În care să nu se facă de rîs; dar jucau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cei care suferă boli și încercări și în sfârșit sora noastră moarte. Simțind că se apropie sfârșitul, Francisc roagă să fie dus lângă mănăstirea Sf. Damian, să poată asculta rugile și cântările surorilor strânse în jurul sfintei Clara. La propunerea și rugămintea fratelui Elia, superiorul de atunci al Ordinului, Francisc acceptă să fie dus la Siena, pentru un nou control medical. Medicii constată că nu se mai poate face nimic și fratele Elia hotărăște ca Francisc să fie readus la Assisi, în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pur și simplu pentru că mi s-ar fi părut inutile sau prea copilărești... Mi-ai vorbit ieri... Lucrul acesta m-a durut un pic, dar totodată mi-a făcut enorm de bine... În fond, n-ai făcut decât să răspunzi rugăminții mele: de a-mi spune adevărul cu privire la ceea ce găseai rău în mine. Nu ți-o cerusem nici din cochetărie, nici din capriciu, ci pentru că adeseori îmi este lehamite de mine însumi, pentru că vreau să devin mai bun și pentru că nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
acum să prindă ultimul tren: un examen de acest fel la București. Mă ruga două lucruri: să-l găzduiesc câteva zile și să-i corectez interpretarea la poezia pe care și-o alesese. Dezocupat cum mă aflam, i-am îndeplinit rugămințile cu plăcere. — Dar dumneavoastră de ce nu încercați? mă întrebă dânsul la un moment dat. — Să încerc ce? — Să dați la secția de regie film, căci vârsta maximă pentru secția de actorie este de douăzeci și cinci de ani, pe când la regie se
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ce făceau legătura... Din mărtu risiri... Da, chiar din mărturisiri. Într-o zi, în timpul anchetei, i se puse în față lui Mihai una din scrisorile care provenea din teancul de scrisori ce se aflaseră la Dinu și pe care, în ciuda rugăminților sale, Dinu nu le distrusese. Dinu nu distrusese scrisorile! Nu distrusese scrisorile! și Mihai a fost nevoit să recunoască... Numai că în scri soarea aceea erau pomenite prin inițiale, așa cum obișnuia să o facă și în Jurnalele sale, numele a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
era foarte mare, mergând, după cât se pare, până la o apariție aievea... Sper că veți avea forța să mă vedeți când voi apărea. — Cum? — Ectoplasmă. — Vei apărea chiar acum? Rămâne de văzut. Voi nu greșiți când vă faceți tălmăci to rii rugăminților mele, ideilor și simțămintelor mele. — Oamenii își închipuie despre suflete tot felul de lucruri ciudate. Husiții propovăduiesc transmutarea morților în stele. — După cortina morții, lumea apare ca o pustietate. — Lângă licărirea stelelor, razele tulburi ale pământului apar mici. Întuneric și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Ai fost trădat? — Da. Trădarea e o calitate a anumitor firi slabe. Îmi e milă de ei. Întrebare în legătură cu ce se întâmplă acasă la el, dacă se duce pe acolo. Da, acasă... Oriunde se gândește la mine, sunt și eu. — Rugămintea mea este să spuneți familiei să nu fie tristă. — Ascultați un simbol: când dai viața, câștigi dreptul la fericire. Apreciere pentru Alice, pentru faptul că suferă cel mai mare supli ciu care îi poate fi hărăzit unei femei: Mater dolorosa
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în afara razei de acțiune imediate a mâinii mele, ei strigau de fiecare dată: „Iei papară, iei papară“. Nu am folosit nici o singură dată bățul. Drept care n-am mai reușit să mă fac ascultată nici măcar cinci minute în șir - nici cu rugămintea să fie atenți sau dându-le tot felul de explicații, și nici cu țipete. Era prea târziu și în această privință. Căci pentru ei vorba obișnuită, spusă indiferent pe ce ton, nu era un mijloc de comunicare. Transei provocate de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
niște cuvinte de politețe fără o bază reală, își continua gândul pe un suport concret: Draga mea, dacă ai putea să-mi pui un supliment, aș fi cel mai fericit om de pe planetă! Desigur că mama se conforma întru totul rugăminții tatălui meu, iar cina lua sfârșit în deplină concordie apoteotică în cadrul sfintei familii terestre, considerată a fi însăși temelia, frumusețea și scopul existenței umane. Dar: " Timpul nu mai avea răbdare." (Marin Preda) Ceva misterios, impalpabil și periculos plutea în apropierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
colectiv al mai tuturor popoarelor din Orient. De exemplu, în limba greacă, cuvântul koutofrangos desemnează francezul naiv, nu foarte inteligent, "bun de furat". Iar verbul a jecmăni vine din maghiarul zsakmany, care înseamnă a prăda. Cea mai bizară, paradoxală, înfricoșătoare rugăminte către Dumnezeu pe care am auzit-o astăzi: aceea de a nu exista viață dincolo de marea trecere. Frica de necunoscut sau dorința de certitudine, aceste cuvinte m-au tulburat profund, prin capcana pe care o întind celor cu credința slabă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]