6,798 matches
-
a fost pace. Jowida s-a dus iarăși la universitatea ajunsă însă la acea vreme o ruină. A ținut cursuri între ziduri fumegânde. Dresda lor, depărtată de a noastră. Cămașa mai aproape decât haina. Și acum se face școală în ruine. Educația se mută complet primăvara și vara, fiindcă iarna îngheață și studenții, și profesorii. Nu au cu ce încălzi nici măcar o singură încăpere. Și dacă ar avea sobe, nu au geamuri, așa încât sunt strict la mila naturii. Au sobe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
știind că demnitarul israelian este originar din Irak. Am presupus că demnitarul israelian știe și arabă, dialectul bagdadian. Doream să îmi exprim și eu câteva cuvinte, în această limbă, cerându-i facilitarea accesului pelerinilor ortodocși români în Țara Sfântă spre ruinele bisericii ortodoxe unde s-a nevoit ani buni Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, mutat la Domnul în 1960. Accesul era posibil numai cu aprobarea autorităților militare israeliene, biserica și calea de acces găsindu-se într-o zonă aflată sub
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
problemă de succesiune la tratat; cum anume se rezolvă problemele dintre componentele fostei U.R.S.S., devenite state separate și subiecte de drept internațional distincte, nu interesează neapărat comunitatea internațională, dar faptul că fosta U.R.S.S. a dispărut și că, pe ruinele acesteia, au apărut Federația Rusă și alte republice independente este mai mult decât evident; nu este un caz de secesiune, chiar din modul cum au pus problema fostele componente ale U.R.S.S., ci unul de divizare a unui stat și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Zâmbind, își pregătea carabina și era încredințat că nu va vedea nici urmă de urs, după o logică și o rânduială bine cunoscută vânătorilor. Cum merge treaba, Culi? a întrebat el deodată. Paznicul s-a întors surprins, căutând în juru-i ruinile despre care voia să se informeze stăpânul său. Nu mai erau ruini, nu mai erau pojaruri. Totuși Culi privi în sine neguros, negrăbindu-se a da răspuns. Domnul Ionaș Popa a clătinat din cap și, venind aproape, l-a bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urmă de urs, după o logică și o rânduială bine cunoscută vânătorilor. Cum merge treaba, Culi? a întrebat el deodată. Paznicul s-a întors surprins, căutând în juru-i ruinile despre care voia să se informeze stăpânul său. Nu mai erau ruini, nu mai erau pojaruri. Totuși Culi privi în sine neguros, negrăbindu-se a da răspuns. Domnul Ionaș Popa a clătinat din cap și, venind aproape, l-a bătut prietinește pe umăr: —Poate ești prea singur, Ursake. Culi a scuturat energic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
treucă informă de grezie, ca să-și poată spăla mădulările copiii profetului. Peste Bizanțul de piatră înflorită și marmoră au suprapus maghernițe de lemn. Astfel au siluit o minune a lumii. Ceea ce alcătuia însă morbul bizantin al decăderii a trecut din ruini în stăpânitorii noi, și puterea osmanlâilor a clocit încă de la început în măruntaiele ei boala gărzilor pretoriene, a intrigilor de gineceu și a demnitarilor castrați. Sultanii au primit de la porfirogeneții căzuți rânduiala lor de curte. Cum s-au așezat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
e ca și cum ar fi prea ușor să găsești un bărbat în New York, chiar și pentru femeile cu ochi normali: imaginea cea mai apropiată ar fi acea a unor cete zdrențuite de femei înaintând greoi printr-un peisaj urban postapocaliptic, printre ruine și fum, căutând ultimele rămășițe ale unor lucruri folositoare, cum trebuiau să facă oamenii din Mad Max. Și nu e ca și cum Lauryn ar fi fost așa o persoană minunată. Slujba ei conta mult prea mult pentru ea și, dacă altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lipsuri, spune-i că se înșală. Birurile sunt cele care au dat naștere zgârceniei! Nu departe de Sefru, caravana a luat-o spre trecătoarea prin care trece drumul către Numidia. Două zile mai târziu, ne aflam în inima pădurii, lângă ruinele unui vechi oraș numit Ain el-Asnam, Izvorul Idolilor. Era acolo un templu în care obișnuiau să se adune seara bărbați și femei, într-o anumită perioadă a anului. Odată împlinite jertfele rituale, stingeau luminile și fiecare profita de femeia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ei, odinioară atât de semețe, n-au mai rămas decât bucăți pe jumătate năruite și năpădite de iarbă și de mușchi. Din locuitori, n-au mai rămas decât clanuri vrăjmașe, instalate fiecare cu propriul șef într-un sat fortificat din apropierea ruinelor fostei Segelmesse. Principala lor preocupare este de a face zile fripte clanului care locuiește în satul vecin. Se dovedesc nemiloși unii cu alții, mergând până la distrugerea canalizărilor de apă, la tăierea palmierilor la nivelul solului, la ațâțarea triburilor nomade pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Surprinse de viscol, gărzile și cămilele pieriseră înghițite de gheață. Când m-am apropiat, mi-am dat seama că bunurile căzuseră pradă jefuitorilor, iar trupurile, animalelor mâncătoare de stârvuri. Locul de popas al caravanei mele nu era decât tristețe și ruină. Am avut prezența de spirit să nu mă arăt afectat nici de moartea oamenilor pe care îi angajasem, nici de pierderea avutului meu. Îmi dădusem într-adevăr seama, încă de la prima aruncătură de ochi, că păstorii nu erau străini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și Grecia ocupată de turci. În anul acela, doar amintirile mai înțesau rada. În mijlocul orașului, cu fața spre port, se află o colină care nu exista, zice-se, pe vremea celor vechi, și care s-a format doar din acumularea ruinelor. Dacă te apuci să scotocești acolo, dai adesea peste vase și alte obiecte de preț. Pe această înălțime a fost clădit un mic turn, unde stă zi și noapte un paznic al cărui rol este de a supraveghea vasele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vas funcționarilor vămii, capătă o primă. În schimb, dacă adoarme sau își părăsește postul, iar un vas sosește fără ca el să-l fi semnalat, trebuie să plătească o amendă egală cu dublul primei. În afara cetății, se mai pot vedea niște ruine importante, în mijlocul cărora se ridică o coloană foate groasă și foarte înaltă despre care cărțile vechi povestesc că a fost construită de un învățat pe nume Ptolemeu. El așezase în vârful ei o oglindă mare din oțel care făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la Fès, le-am luat pe Salma, Nur, Sarwat, dimpreună cu Bayazid și, fără să le destăinui nimic din intențiile mele, am pornit la drum, decis să nu mai privesc înapoi. Nu mai aveam la Fès decât un șantier, o ruină populată de păreri de rău și goală de amintiri. * * * Călătoria noastră s-a prelungit săptămâni la rând, fără să dezvălui destinația, care nu era un loc, ci un om: Aruj corsarul, zis Barbă Roșie. Aflasem într-adevăr că Harun se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cronici, pe atunci neterminată, pe care o făcusem sul și o strecurasem sub cingătoare. Hans ne aștepta cu brațele deschise la intrarea în cartierul Regola, pe unde ne preumblaserăm odinioară și care nu mai era acum decât un șir de ruine arse. Purta o tunică scurtă și sandale decolorate; pe cap avea o cască pe care s-a grăbit să și-o scoată înainte de a mă strânge în brațe. Războiul îl albise înainte de vreme, iar chipul îi era mai colțuros ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mine. — De azi înainte nu mai este așa. Știu asta de la augurul meu chaldean, care e foarte puternic. I-am oferit adăpost, ca să-l scap de persecuția lui Vitellius, care i-a alungat pe toți cei care i-au prezis ruina. Calvia arătă din nou spre rațele care dispăreau la orizont: — De azi înainte, zborul rațelor va anunța un viitor plin de primejdii pentru tine. După puțină vreme, Calvia Crispinilla părăsea tabăra călare pe iapa ei albă, înconjurată de oamenii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Antonius, care o urmărea cu privirea. Când Antonius intră în cort, dădu cu ochii de Martialis, care continua să stea la masă, având dinainte pergamentul desfăcut. Obosit, Antonius se așeză în fața lui. — Prin urmare, după atâtea victorii, mă îndrept spre ruină? — Prietene, zâmbi Martialis, cum poți să-ți închipui că un om faimos ca tine nu are dușmani, că cinstea, loialitatea și valorile tale morale nu stârnesc ura celor avizi de putere și averi? Antonius făcu un gest plictisit. Ajunge! șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nou, strângând pumnalul în mână. O luă la fugă, încercând să-l ajungă din urmă pe Vitellius, dar mulți i-o luară înainte, tăindu-i calea. Toți voiau să-l prindă pe împăratul înlăturat de la putere, care dusese poporul la ruină. Se strânseră în jurul siluetei înalte, sinistre, și-i smulseră mantia neagră. Îi recunoscură imediat chipul, pentru că îl văzuseră de nenumărate ori, nu doar la Ludi, ci și la adunări, pe străzi, la ceremoniile publice, căci Vitellius voise să-l imite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Mă întrebam, în timp ce o luasem râgâind pe Broadway, mă întrebam, deci, cum a ajuns orașul ăsta să se închege. Cine știe ce tip o fi avut, vreun vis măreț. Pornind-o din Wall Street și croindu-și drumul tot în sus, printre ruinele vechiului West Side, Broadway-ul șerpuiește de-a lungul insulei, fiind singura curbă într-o lume de linii paralele și perpendiculare. Într-un fel, Broadway-ul reușește întotdeauna să fie puțin mai grozav decât locurile prin care șerpuiește. Uitați-vă la East
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
doar detartrarea, i-am spus eu. Roger mi-a umplut iar gura cu instrumente. În timp ce lucra, Roger a început să fredoneze. Iar instrumentele piguleau înainte, continuându-și munca lor dureroasă de finisare. Oțelul zăbovea pe locul bolnav, acolo unde era ruina blocului din partea mea superioară de vest. — Traumatizată? Am sorbit lichidul acidulat și l-am scuipat roz. Hai, spune-mi. — Forma rădăcinii e foarte neobișnuită. — Și apare o incompatibilitate cu gingia? A rănit gingia? — Măseaua se mai poate vedea încă. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Tineri și bătrâni, sănătoși și bolnavi se amestecă unii cu alții ca niște adevărate miracole americane, cu bani și fără bani, frumoși și diformi, minuni de foc și gheață ale Manhattan-ului. Unii din ei sunt într-un grad avansat de ruină. Tăticu, dar ar putea să investească ceva bani în ei, să treacă la renovare. Dar mie îmi place ca varietatea să fie cât mai mare. E ceva care mă excită După așa ceva, Londra mi se pare insipidă și fără consistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nimic mai mult decât o labă peste urechi. (Aș fi făcut-o cât se poate de mișto, nu la restaurant sau în alt loc asemănător, ci în Fiasco sau în ogeacul meu.) Chiar că mă coșcovesc, chiar că devin o ruină. I-am dat cecul în baie. L-a împăturit și l-a vârât în deschizătura sutienului. După aia, taticule, am primit ce mi se cuvenea. O oră mai târziu a sunat telefonul. Era ora unu. — Nu răspunde, a șoptit Selina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
când m-am aplecat peste masă și am spus: — Sper că vorbești, serios, amice, pentru că n-o mai vezi înapoi. Dublă. — Dublă. — Dublă. — Dublă. M-am așezat iar pe scaun și mi-am luat paharul. Ah, așa un lux, în ruina asta de casă, în oceagul ăsta de închiriat, ba chiar în mizeria asta. Am vrut ca Martin să vadă totul. I-aș lua tura cu calul meu. El l-ar recaptura - sau ar abandona. Asta ar duce la patru piese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de bani. Privirile mele trec pe lângă el spre atmosfera insondabilă de bunicuțe tăcute, neveste dărâmate rău și fiice biciuite. Înăuntru nu e decât un băiețel; nici un copil pe lumea asta n-o duce mai bine ca el. apartamentul e o ruină, dar lova e în dolari de cea mai bună calitate, ceea ce menține bunăvoința avocaților. Și bătrânul meu tată îmi mai scapă din când în când câte o hârtie de zece, sau chiar de douăzeci, când e în bani. Fumător îndrăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plâng în pustiu... * Vae soli... Te voi aștepta, într-o zi, sau într-o noapte oarecare Pentru ca să văd dacă mai pot să am o preocupare, Voi trece iar pe lângă ape, și-n unda lor voi apărea, Voi sta pe lângă vreo ruină, va plânge iar o cucuvea; Pe urmă, nu va mai fi timp... voi fi uitatul muncitor; Va fi și pentru mine lumea un fenomen întîmplător... Despre iubire, câteodată, poate într-o carte voi găsi, Poate-n oglindă vreo albină compătimind
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
înțepenit lângă el. Numele pe care l-a auzit ea a fost Elfrida. — Ieși afară, i-a zis ea. Vultur-în-Zbor și-a părăsit gândurile și s-a întors în lumina lumânării pentru a-și vedea proaspăt dobândita perfecțiune zăcând în ruine. — Ieși afară, a spus Irina Cerkasova. Momentul de perfecțiune își generase propria distrugere. Abia după miezul nopții Vultur-în-Zbor s-a furișat înapoi în casa familiei Gribb, dar Elfrida Gribb stătea retrasă și palidă în camera din față și doar strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]