12,589 matches
-
bună facea fânu. Un cosaș de ierea măi bun, loa doauă kile de lână la zâua de coasă! I-am pus bunicii sacul în mână, bucuros că nu mai trebuia să-l duc la container. Cum bănuiam, Buna a abandonat sacul în podul cocinei. Avea destulă lână deja făcută caier, dar nu mai avea putere s-o toarcă. În anul 2001, am vândut lâna cu 5000 de lei pe kg. Cu banii de pe lâna a 10 oi, am cumpărat 30 de
„- Când era lumea lume pe ăștia ca tine îi luam de milă, să nu moară de foame...” Un cioban îi spune ministrului Daea povestea lânii () [Corola-blog/BlogPost/338923_a_340252]
-
că dl. Dragnea nu dă bani din averea sa, că miliardele de euro nu vin de la bunul Dumnezeu, ci din taxele și impozitele noastre, că pentru a da bani trebuie mai întâi să-i ai, că bugetul nu e un sac fără fund, dincolo de toate aceste detalii, e rău să-i vinzi poporului iluzia că există o masă gratuită pe lumea asta. E rău să-l ții captiv în ulucile gardului și să-i arunci din când în când câte un
Ia de la Dragnea () [Corola-blog/BlogPost/339004_a_340333]
-
8 ore, voluntar fiind. Aici a descoperit pentru prima dată conceptul de upcycling. Rememorează un moment din India, în care era în auto-ricșă, iar o doamnă a venit la ea să îi ceară bani. Femeia avea o geantă dintr-un sac de orez folosit. Pe stradă oameni vindeau pahare tăiate din sticle de bere sau alte băuturi. Atunci i-a venit ideea de a realiza un proiect în care să creeze obiecte din materiale reciclabile. „Eram atât de entuziasmată, încât aveam
GENERAȚIA B. Câțiva tineri transformă bannerele și prelatele de tir uzate în genți și portofele. „Vindem de 3000 de euro pe lună” () [Corola-blog/BlogPost/338557_a_339886]
-
rămân la intervenții. -Ce calități trebuie să aibă un tânăr pentru a fi bun în profesia pe care o aveți? -Inteligența și o bună formă fizică contează în aceeași proporție. Când mergem în misiuni pe munți, urcăm două ore cu saci de 20-30 litri cu apă în spate. Atunci începe să se simtă forma fizică. Or rămâi pe loc, ceea ce nu e corect față de colegi, ori mergi înainte. -Ce misiuni v-au impresionat? - Ni s-a întâmplat să intrăm într-o
„Când auzeam «hop, hop, eroina, hop, hop, mai cădea unul leșinat”. Interviu cu pompierul care a oprit concertul Carla's Dreams () [Corola-blog/BlogPost/338632_a_339961]
-
militari, grăniceri și securiști, la noi acasă. Și la alții. Ordinul era clar: vom fi duși, familii complete, cu minimum de lucruri, undeva departe. În gară ne așteptau vagoane de vite. Ne-au încărcat în camioane, cu ceva mobilă, ceva saci cu alimente, ba mama a reușit să ia și câteva găini, câteva haine și cam atât. Ni s-a spus clar că nu ne vom mai întoarce aici. Eu mi-am luat și cărțile de școală; eram în clasa a
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]
-
la tine nu au făcut percheziție pentru cărți? Mie mi-au luat tot-tot! s-a mirat Sică Popescu, fost condamnat ca dușman al poporului. -Am aflat cu o zi înainte de a fi descins ei și am cărat toate cărțile, cu sacii, la un vecin. Ăla i-a pus în ieslea boilor, apoi în podul pătulului. Le-am găsit roase de șoareci când m-am întors. „Bine, nea Ioane, îți mulțumesc că le-ai păstrat!” „Dascăle, eu le-am pus aci cu
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
voinicește cu două sacose cu vârf, aruncând ici și colo câte un pardon de circumstanță. Mie cel putin, îmi umblau prin minte numai pașnice binecuvântări. Ceilalți membri ai neînfricatei noastre expediții se pierduseră undeva, în dreptul scărilor, într-o aglomerație de saci cu cartofi, din care răsărea biruitoare, sfidând orice record pe verticală, pălăria albă a Danei. Continuă să citești → Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
REVISTA DE RECENZII - Part 49 [Corola-blog/BlogPost/339910_a_341239]
-
medievală pe acest domeniu fabulos! și ce straniu fără cusur!...Iată, chiar în acest castel o să stau cu tata, să ne hodinim și să ne adăpostim, mai târziu, peste câțiva ani, când va să vină de la Bârlad, cu pâine în sac, iarna, așa, nu cumva să credem noi, copiii, vreodată, că murim de foame, că părinții noștri, Gheorghe și Rucsanda, nu știu și nu pot să ne aibă grijă de copilărie!... Iată, aici, în această vie nobilă, peste mulți ani, am
Ciomege colosale şi gânduri fericite () [Corola-blog/BlogPost/339919_a_341248]
-
de dimensiuni medii cu fasole din producția familiei Chelman, urmând ca în schimbul a doua plinuri să-i dea femeii ligheanul. La un moment dat, contrariata de dimensiunile ligheanului, Veronica Chelman nu s-a mai învoit, răsturnând înapoi conținutul ligheanului în sac: „Dacă nu veniți cu ligheanul ăla mare, nu mai vreau!”, a spus ea, întrerupând operațiunea cu acordul nemijlocit al soțului: „Da, ori veniți cu ălalt, ori...”, a confirmat el inechitatea trocului pe cale de a se înfiripa. Chestionat asupra situației materiale
În amintirea unui meseriaș () [Corola-blog/BlogPost/339931_a_341260]
-
bucură de această zi - și aceștia sînt copiii - cu o bucurie, am putea zice, vinovată și inconștientă. De ce se bucură copiii? Se bucură pentru că Moș Crăciun, așa cum îi zic ei actorului principal al acestei zile, le aduce daruri multe în sacul lui tainic [...] După bucuria copiilor, vine bucuria tinerilor. De ce se bucură tinerii în ziua Crăciunului? Tinerii se bucură, în genere, pentru că această zi le aduce și lor daruri; daruri care, firește, sînt pătrunse de mai mult spirit, de mai multă
BUCURIA CRĂCIUNULUI () [Corola-blog/BlogPost/339917_a_341246]
-
diverse documente. „Așa s-au petrecut lucrurile - își încheie Nea Mitică istorisirea -. Greu sau ușor, până la urmă, fiecare și-a făcut un rost în țara de adopție. Au mai fost și altele, pe care o să le afli la momentul potrivit. Sacul meu cu amintiri e plin”. Știam că odiseea sa nu se oprește aici. Cu o altă ocazie îmi va spune cum s-a descurcat el însuși ca refugiat la sârbi, cum a făcut față greutăților, cum a răzbit să ajungă
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339942_a_341271]
-
drept, cu grele pierderi)? Și noi am recunoscut contribuția germanilor la eliberarea Basarabiei și Bucovinei, poate cel mai limpede prin prisma declarației generalului Petre Dumitrescu: „Fără ei nu am fi putut face reîntregirea neamului”, lucru evident. Și atunci noi, cu sacii în căruță, puteam spune că pentru noi până aici am avut treabă? Următoarele considerente țin tot de natura militară a cauzelor pentru care nu ne puteam opri pe Nistru, dar le-aș numi mai degrabă cauze strategice. Cauze strategice În
Ne puteam opri pe Nistru? (III) () [Corola-blog/BlogPost/339926_a_341255]
-
CAPITOLUL XII NICHITA TOMESCU - Reprezentant juridic al Canadei la ONU, avocat al mafioților și poet al Bărăganului Dumitru Sinu, alias Nea Mitică, neobosit în dezvăluirea celor mai strașnice momente din viața lui din exil, nu-și revărsase nici pe departe sacul plin cu amintiri. Mă avertizase încă de la prima noastră întâlnire că viața lui este un adevărat roman și iată că spusele lui îmi dovedeau că avea dreptate! Neîntrecut artizan al detaliilor, fascinant și jovial, știa într-un mod aparte să
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
de euro echivalentul a doua, trei zile de consultanță!! Mită-canul a mușcat! (cunoscătorii de limbă engleză pot accesa adresa de mai jos): http://www.youtube.com/watch?v=An9Yo gyYYQ Nu numai că acest „guzgan” a fost prins cu mâța-n sac dar nu are nici bunul simț să demisioneze din toate funcțiile politice cum a făcut-o colegul său austriac. Susținut tăcut de liderii social-democrați, Severin-uns pledează, continuu - pe orice post de televiziune, nevinovat (citam): „Nu sunt corupt și cu certitudine
Ave Severin-uns, moriture te salutant! () [Corola-blog/BlogPost/339955_a_341284]
-
noastră ci a străinilor și a pungașilor de la guvernare, cărora și urmașii urmașilor noștri” le vor plăti datoriile făcute, nu pentru dezvoltare națională, ci pentru îmbogățire personală. Democrația ne-a transformat în gropi de gunoaie, atît de pline!, încît avem saci legați și de ochi și de brîu. Dacă nu ne scuturăm acum de ei ne vor afecta pe veci verticalitatea. În România e necesară, fără îndoială, o acțiune amplă de curățire a gunoaielor de la guvernare. Inculții, pungașii aceștia plini de
Ciocoii inculţi şi pungaşi () [Corola-blog/BlogPost/339997_a_341326]
-
moartea de țânc!...Și mergem! și mergem!...și începe să plouă! și mătușile mă învelesc cu un țolic, să nu mă trohnesc, să nu câștig vreo boală, că mă belește mama, nu alta!...Ele și el își pun câte un sac de iută, făcut glugă, pe cap!... Nici gând și nici vorbă de întors acasă!...simt ploaia cum trece prin țolic, prin cămeșa mea de cânepă, prin piele, prin oase, prin loitrele și prin coșul căruței, prin boi și prin sufletul
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (I+II) () [Corola-blog/BlogPost/340001_a_341330]
-
totul... Înțelegi? (dă să bată cu pumnul în masă ) - Nu... lăsați... nu dați și cu pumnul...Ce să fac? Medicina de pe lumea cealaltă nu mai face față... Cu medicamantele, în primul rând... o îndoapă, ca pe gâscă... - Nu îmi vine sac red... - Nici mie... d ace să fac... cât am analizat... cât m-am documentat... - Și? - Are gut ă... Dar o tratează de: inimă, plămâni, ficat, rinichi... nu cred că a scăpat ceva netratat... Și ceva, de achitat... - Și la cam
ABSENT NEMOTIVAT. Teatru absurd, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339262_a_340591]
-
Dacă vrei să fii îmbrăcat. Lumea, așa cum o vedea Valeriu Dogaru, era îmbrăcată că vai de lume. Nu venea la teatru de grija hainei de mâine. Dar eu, zicea, uitați ce haină mi-a dat Marin Sorescu! Paracliser! Pânză de sac! Ce vrei mai mult? Am 40 de grade? Sunt un nabab față de amarații ăștia reci! Să vină toți dezbrăcații lumii ăsteia la mine! Să îi îmbrac în aur! Și unul câte unul, au început să vină: Roșia Montană Gold Corporation
Liviu Florian Jianu: Hainele. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339314_a_340643]
-
a-i trezi fel și fel de neliniști, s-a întors cu fața spre partea opusă. Manu a simțit un picior cald cu pulpa-i moale peste șoldul său. Făcând pe adormitul care vorbește în somn, a strigat: „Mamă, ia sacul ăsta de pe mine!”. Piciorul a fost retras, dar a simțit o mângâiere pe fruntea-i rece, apoi un braț cuprinzându-i grumazul și în spate parcă i se împlântaseră două pâini fierbinți, în timp ce în ceafă simțea o respirație caldă, tot
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339347_a_340676]
-
vreunul din sală. La închisoare te prefaci iar beat și te culci, a doua zi stai cuminte și după ce arunci ghemotocul, în acea noapte apar eu. După ce luăm totul din seif, inclusiv lingourile de aur, doar o să aduc eu doi saci, ne ducem acolo în acele tufișuri, împărțim prada în mod egal și gata, fiecare pleacă pe drumul lui. - Sună frumos afacerea asta, dar n-o să avem necazuri? De exemplu, cum o să intri în biroul șerifului? - M-am gândit și la
FRAGMENT DIN ROMANUL „UN GORJEAN ÎN VESTUL SĂLBATIC” DE IULIAN POPESCU, EDITURA “SITECH’, CRAIOVA, 2017 () [Corola-blog/BlogPost/339340_a_340669]
-
împinși cu baioneta de la spate către un lagăr de vite. Hainele ni le schimbară și ne dădură în locul lor niște zdrențe, pe care nu puteai să le porți. Noaptea fu un ger de crăpau pietrele și noi cu haine de saci tremuram și ne băgam unu-n altul să ne încălzim. Nimeni nu îndrăznea să zică o vorbă, că viața i se curma de baionetă sau de glonțul soldatului bulgar. Dimineața opt din oamenii noștri erau înțepeniți. Nu mâncasem de două
*Mărturie făcută de Gheorghe Dumitrică (din satul Molănești), în anul 1937 () [Corola-blog/BlogPost/339390_a_340719]
-
noștri erau înțepeniți. Nu mâncasem de două zile. Ne porni între două rânduri de santinele. Prin părțile pe unde treceam, oamenii ne arătau pumnul și mormăiau înjurături. La Rusciun erau și ofițeri de-ai noștri tot cu haine făcute din sac, nu se deosebeau de noi. Făcurăm un fel de lagăr pe-o miriște și ne dădură niște pâine făcută din tărâță mestecată cu nisip, scârțâia între dinți. Plecarăm către Șiștov (localitate în Bulgaria, n. r.) și de aici, uzi și frânți
*Mărturie făcută de Gheorghe Dumitrică (din satul Molănești), în anul 1937 () [Corola-blog/BlogPost/339390_a_340719]
-
identificați după numele de la botez ci după porecle. Poreclele sunt niște micromituri. Zdoncan când era mic zdroncănea blănile patului, Ouăbei, fost negustor de ouă, striga : ouă bei (bă), Besensac are o istorie și mai ciudată. L-a adus boieroaica în sac, fiind prins la furat și de frică, săracul, trăgea câte una... Cârcâdaț este numele unui joc, de-a pitita. De fapt nu se poate stabili o distincție clară între poreclă și nume. În sat oamenii nu se strigau cu numele
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
nu fie compromis cu plointea asta. - Cimentul este-n magazie, nu ajunge apa la el, era sigur directorul. - Așa este, dar trage umezeala din aer, magazia nu este ermetică, e din scânduri. Dacă mergem acum la el, vom constata că sacii deja s-au umezit, și, dacă-i lăsăm așa, în două-trei săptămâni, conținutul se sturăște, îl găsești bulgări. - Bine că nu l-am adus pe tot, în cazul acesta, a oftat directorul. - Sau bine că am reușit să turnăm fundația
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
Gaz, din care au coborât trei tovarăși. Au fost luați în primire de câinele paznicului, pe care l-a potolit chiar stăpâna lui aflată în trecere spre casă, purtând pe cap o legătură de coceni verzi și pe umăr un sac cu frunze de floarea soarelui. Tot ea le-a indicat unde se afla omul de serviciu al școlii, care putea fi văzut pe lotul personal din prelungirea curții sale. Acesta observase mașina, dar nu s-a grăbit să-i întâmpine
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]