2,877 matches
-
Vineee! Atunci toată massa aceea plată, destinsă, Începe să se Înfoaie ca o saltea pneumatică În care se pompează aer, face valuri, se umflă, crește. Camionul o cotește pe lîngă restaurant spre betonieră fără să oprească. Un fîsÎit general și salteaua recade moale, placidă, În zbîrciturile ei. Dar azi e o zi norocoasă. Au băgat carne de vită! RÎndul a ajuns pînă la capătul blocului nostru. Un rînd zgomotos, optimist, plin de vitalitate. — Oare o să se ajungă pînă la noi? — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Mai și Vama Veche se Întinde pe o distanță de vreo trei kilometri o plajă Îngustă cu nisipul zgrunțuros, presărată cu pietricele poroase și cu valve de scoici sidefii sau albastru Închis, cu crabi de culoarea coralului, mișcîndu-se letargic pe saltele de un verde mustos vegetal cu miros sărat de iarbă de mare. FÎșia de plajă e mărginită În dreapta de un perete Înalt, argilos, cu eroziuni adînci În partea de sus, meșteșugit săpate acolo, adăposturi stranii pentru păsări niciodată zărite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tastaturilor de computer și ale lămpilor de birou erau încă vizibile sub praful așternut peste toate birourile rămase acolo. Am înaintat pe coridoare întunecoase cu nișe derutante și bifurcații în formă de T și am traversat încăperi cu șiruri de saltele goale și geamuri mari, cu jaluzele rupte. Așa mi se înfățișa spitalul, ca o succesiune de piese ciudate, disparate, de puzzle. Locuri care nu puteau și nu aveau să fie reasamblate la nivelul nici unui plan mental. M-am rătăcit imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Undeva, la vreo două mile deasupra capetelor lor, huruia un bombardier inamic, zbură de-a lungul estuarului. „Unde ești? Unde ești?“ păreau să spună Întruna bătăile inegale ale motoarelor lui. Doamna Purvis Îi părăsise: o auziră tîrÎndu-și pe scară salteaua, apoi ușa de la intrare se Închise cu zgomot - doamna Purvis se ducea spre adăpostul ei preferat, de la capătul străzii. — N-are rost ca niște oameni ca noi să se certe pentru un fleac, spuse străinul proptindu-se pe marginea fotoliului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
depărteze, huruind. Era o noapte relativ calmă, căci bombele căzute cu o jumătate de milă mai Încolo nu prea erau luate În seamă. Pe o bancă, un bătrîn sforăia de zor, iar la capătul adăpostului, doi Îndrăgostiți dormeau pe o saltea, cu brațele și genunchii lipiți. „Pentru maică-mea, Își spuse Rowe, ar fi și ăsta un vis urît: nici n-ar putea să-și creadă ochilor.“ Maică-sa murise Înainte de Primul Război Mondial, pe vremea cînd avioanele abia Începuseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu guleraș. Timp de mai multe zile, Michel păstră fotografia la Îndemână, sprijinită de lampa de pe noptieră. Timpul e un mister banal și totul e OK, Încerca el să-și spună; privirea se stinge, bucuria și Încrederea dispar. Lungit pe salteaua Bultex, Michel Încerca fără succes să deprindă vremelnicia. Fruntea copilului era Însemnată: o gropiță rotundă, cicatrice de vărsat de vânt; această cicatrice traversase anii. Unde era adevărul? Căldura amiezii umplea Încăperea. 4 Născut În 1882 Într-un sat din străfundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
numărul 1, Creativitate și relaxare. Dimineața, avea de ales Între trei ateliere: mimă și psihodramă, acuarelă, scriitură spontană. Psihodramă, nu, mersi, servise deja Într-un weekend, Într-un castel de lângă Chantilly: socioloage de vreo cincizeci de ani se tăvăleau pe salteaua de gimnastică cerând ursuleți de pluș de la tăticii lor; nu, mai bine nu. Acuarela era tentantă, dar trebuia să aibă loc În natură: să stea pe vine pe ace de pin, să suporte insectele și tot restul, ca să producă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
m-am uitat la picioarele ei, dar nimeni n-a observat nimic. În vacanța din februarie, Anne a plecat cu Victor la părinții ei; eu am rămas singur la Dijon. Am făcut o nouă tentativă ca să devin catolic; lungit pe salteaua Épéda, citeam Misterul Sfinților Inocenți și beam lichior de anason. Péguy era foarte frumos, era Într-adevăr superb; dar a sfârșit prin a mă deprima complet. Toate poveștile alea cu păcate și cu iertarea păcatelor, și cu Dumnezeu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ce trebuiau făcute, nu Încăpea nici o Îndoială: „L’Infini. Acolo se face literatura de azi. Trebuie să-i trimiți textele lui Sollers.” Puțin surprins, Bruno Îl rugă să repete numele - Își dădu seama că-l confunda cu o marcă de saltele, apoi trimise textele. Peste trei săptămâni, telefonă la Denoël; spre marea lui surpriză, Sollers Îi răspunse, Îi propuse o Întâlnire. Miercuri nu avea ore, era ușor să meargă la Paris și să revină În aceeași zi. În tren, Încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ultimă și sordidă glumă a existenței. Nefericirea noastră nu atinge apogeul decât atunci când am Întrezărit, Îndeajuns de aproape, posibilitatea practică a fericirii. Accidentul s-a petrecut Într-o noapte de februarie, la Chris și Manu. Bruno era lungit pe o saltea din Încăperea centrală, cu capul sprijinit pe perne; o ținea de mână Christiane, care i-o sugea. Îngenuncheată deasupra lui, cu coapsele desfăcute, ea Își oferea vulva bărbaților care treceau În spatele ei, Își puneau un prezervativ, o penetrau pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu frânghie și săpun, Însă cipurile de avertizare din organism au dat alarma la scăderea oxigenului din sânge. S-a aruncat de la balcon, dar cum un alt sinucigaș tocmai dăduse foc clădirii, un etaj mai jos, a căzut direct pe salteaua pompierilor. A Încercat apoi și el cu foc, Însă l-au Îmbrăcat Într-o piele nouă, sintetică, elastică și frumos mirositoare. Cu otrava a fost cât pe ce să rupă panglica liniei de sosire: ajunsese până la terapie intensivă, doctorul chiar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
scos-o din cameră, au dus-o la baie. Aceeași baie, nu bănuise că se afla chiar alături. I-au șters gulerul murdar, au frecat-o cu un prosop ud la tâmple și pe frunte. Au întins-o pe o saltea de cauciuc, să-și revină. Au susținut-o până a ajuns iar în cameră. Salată de vinete. Chiftele. Ouă umplute. Icre de crap. Țuică. Rom. Friptură. Șnițel. Vin. Tort. Se ridicau din stomac în gât. Au prins-o la timp
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu raiul și cu iadul. Doar dacă nu vrei să chem un popă ca să jur că nu mai beau și că nu mă mai duc la muieri un an de zile, așa cum fac țâganii... Toată familia știa că ține sub saltea carnetele de economii și punguța cu bijuterii. Trei chestii îl exasperau: cheltuielile, popii și țâganii. De aia luptase din răsputeri împotriva familiei pe care fiică-sa și-o făcuse cu un preot. - Ia zi-mi, ce mai face bunică-tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și tot la fel ardea. miercuri am spălat rufe și după masă ni s-au dat cămăși noi fiindcă cele vechi au fost rupte complet. seara Încă nu instalasem corturi și era lună plină. am jumulit iarbă și am făcut saltele și ne-am culcat. A doua zi am instalat și corturile și cuptoare În noul loc de cantonament. timp de aproape trei săptămâni am stat nemișcați În același loc fabricând pâine și lucrând zi și noapte În trei schimburi. când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
posedau un lustru care mie îmi lipsea. Diferențele săreau în ochi chiar după ce, primind uniforma, ce făcea parte din bursă, n-am mai avut un aspect folcloric. Pe mine, oricât mă străduiam să-mi așez noaptea, la internat, pantalonii sub saltea, pentru a le da o dungă aproximativă, uniforma nu cădea turnată. Umblam cu cămăși aduse din Lisa, care nu erau făcute pentru a pune cravată, și tuns chilug, ca un pușcăriaș, ceea ce mă demasca imediat, ca intrus, între niște băieți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la culcare. Ea își ridică privirea, întrebătoare. Separat, explică el. — Foarte bine. Urcară împreună Marea Scară și la intrarea în Coridorul de Est, își urară noapte bună cu un sărut formal. 4 Phoebe se simțea mică în patul cu baldachin. Salteaua era moale și plină de cocoloașe și deși intenționase să se culce pe partea de pat cea mai apropiată de fereastră, se pomeni purtată de greutatea propriului ei corp în valea adâncă din mijloc. Patul scârțâia la orice mișcare, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o pianină de o vechime imposibil de estimat deoarece se află într-o stare deplorabilă, un raft metalic, stativ de laborator de fapt, pe care zac niște borcane dintr-o epocă la fel de greu de stabilit ca vârsta pianinei și o saltea pusă direct pe linoleul vernil, lucioasă de jeg ca centura neagră a vechilor samurai. Fereastra dublă nu are perdele și dă spre lacul Plumbuita. Pe peretele opus, spânzură un crucifix de ghips vopsit în auriu. Și din locul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
povestește, face asociații surprinzătoare, „punctate” de ea cu umor, cu trimiteri anecdotice. Totul premerge bucuria apropierii depline, cu încântarea de nedescris pentru trupul gol al celuilalt, cu mângâieri în părți știute și locuri noi, începând în pat și terminând pe salteaua mutată pe covor. Ea îl acceptă cu toți porii, cu toată ființa, pentru a o răscoli și a o transpune apoi într-o reverie vecină cu somnul. Un somn de secunde sau minute, toropitor, aproape mineral, „ca o voluptuoasă revenire
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fusese și În săptămâna de Crăciun, În anul În care locuiseră acolo sus, În Gauertal, când au stat În casa tăietorului de lemne care avea o sobă mare de porțelan ce ocupa jumătate din cameră, și ei dormeau pe niște saltele umplute cu frunze de fag, atunci când s-au trezit cu dezertorul ăla care venise dracului descălțat prin zăpadă. Spunea că poliția e pe urmele lui, și ei i-au dat ciorapi de lână și i-au ținut de vorbă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
strigând la vite ca să meargă mai departe. Marița era umflată până aproape de nivelul podului și apa era galbenă. Căruțele se-ngrămădiseră pe pod și cămilele treceau printre ele. Cavaleria greacă supraveghea evacuarea. Femei și copii stăteau În căruțe, Îngrămădiți printre saltele, oglinzi, mașini de cusut și boccele. O femeie tocmai năștea, În timp ce o fetiță o acoperise cu o pătură, plângând. Ți se făcea pielea de găină dacă te uitai la ea. A plouat pe toată durata evacuării. Doctorul și soția doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În fundul cortului, în penumbră, se zărea micul altar al zeilor Lari. Antonius umplu cupa cu vin și o așează pe altar. Își oferea credința, însă nu le oferi zeilor victoria asupra quazilor. Îi arătă lui Valerius una dintre cele două saltele, iar el se întinse pe cealaltă și adormi imediat. Valerius rămase să-i vegheze somnul, așa cum veghea bolnavii să învingă, împreună cu ei, Moartea. Rămase așezat la masă, în lumina lămpii, cu mâna sprijinită de cartea pe care, în noaptea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
atingă pe rețiar. Nu reuși, cu arma pe care o ținea în mâna dreaptă, să facă o pată roșie pe trupul aproape gol al adversarului. În cele din urmă, leșină. 28 — Îmi ajunge. Valerius sări jos și se întinse pe salteaua de paie. Nu mai putea suporta urletele instructorilor care dădeau comenzi și nici strigătele de durere ale luptătorilor. Marcus îl urmă. — Și tu ești începător, zise Marcus, privindu-l cu atenție. Ești secutor și ți-e teamă. Și mie mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui, zise Proculus zâmbind. Valerius înțelese atunci că salturile în lături și mișcările continue ale tracului aveau un scop precis. Se ridică și reluă antrenamentul care, dincolo de aparența jocului, presupunea un efort enorm. Soarele apunea când Valerius se întinse pe salteaua lui de paie. Nu-i era foame și-și simțea mușchii arzând din cauza efortului. Mestecă încet felia de pâine care constituia cina și rămase nemișcat, cu capul pe sacul în care păstra panglica albă a Velundei. Proculus stătea lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se învârteau în jurul lui într-un dans mortal nu-l mai speriau. Când primi o lovitură de trident în umăr, nu ținu seama de durere și continuă să-și urmărească adversarii. — Și totuși... zise într-o seară Valerius. Stătea pe salteaua de paie și-și privea mâinile, uimit. — Par diferite. Înainte să încep antrenamentul nu erau așa. Parcă ar fi niște clești. Cu mâinile astea, chiar dacă m-ar fi ținut o sută de oameni, aș fi reușit să-l sugrum pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
simt nici oboseala, nici foamea. — Regimul pe care l-ai urmat și disciplina corpului îți dau energii nebănuite. Dar parcă aș avea capul golit de gânduri, ca și cum trupul meu ar fi supt tot creierul, să se hrănească. Se întinse pe saltea, sprijinindu-și capul pe sacul de medic. Închise ochii și o văzu pe Velunda pe malul izvorului, pieptănându-și pletele blonde; zâmbind, îi ceru să-i dea panglica albă, să-și lege părul. Valerius simți că i se pune un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]