22,145 matches
-
de la transplant, însă fiecare organ donat se afla acum pe arcă, respirând din plin aerul încărcat de vapori. Luis murise, dar nu și ochii săi, sau rinichiul, piciorul, măduva, pielea ori inima sa. Într-un anumit fel Luis izbutise: se salvase și se bucura din tot sufletul său, deși împărțit prin alte trupuri. CABINA LIFTULUI Ultimul care în acea dimineață a pătruns în cabina liftului a fost un bărbat între două vârste. Era grăbit și apăsă cât mai repede pe butonul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de prânz în favoarea puștiului. Acesta ieși entuziasmat, se prinse cu mâinile și picioarele de frânghia care atârna în spatele cabinei, dar nu apucă să facă aproape nici o mișcare, căci mâinile îi alunecară și căzu, în ciuda disperării cu care încerca să se salveze. Ceilalți rămaseră încremeniți, pe bătrân îl înțeleseră, dar nu și pe puști. În orele care urmară nimeni nu scoase nici un cuvânt, apoi doamna începu să plângă și să strige isteric, încât bărbatului și secretarei le luă mult timp ca s-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nici unul dintre cazuri. Majoritatea supraviețuitorilor se simțeau undeva deasupra condiției umane și tot ce mai așteptau acum nu era portul promis la începutul călătoriei, ci moartea, care devenise mult mai sigură. Totuși, unii dintre turiști încă mai sperau să fie salvați de vreo navă comercială sau de vreun elicopter și își petreceau întreaga zi scrutând cu binoclul orizontul. În această stare de dinainte de moarte, vecinul lor de cabină descoperi ceva care îi readuse brusc la viață. Se putea vedea portul. Era
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
altcineva a trăit în locul lui, el întorcându-și doar privirea spre sine, ascunzându-se sau căutând replici potrivite, cu toate că știa că nici un cuvânt nu îi mai aparținea cu adevărat, și poate că numai tăcerea l-ar fi ajutat să mai salveze ceva. A simțit nevoia să se așeze înapoi pe canapea. Hainele îi erau mototolite deoarece adormise îmbrăcat câteva ore spre dimineață. Își simțea oboseala vâjâindu-i prin cap, apăsându-i fruntea și tâmplele. Privi în jur, dar nu era decât
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
unde mai fusese cu ea în gând de atâtea ori. Atunci înlemnise și nu mai fusese în stare să urmărească filmul fără să întindă mâna și să-i mângâie imaginar părul. Voia să-i fie în preajmă ca să o poată salva oricând, ca să moară pentru ea asemenea unei muște strivite în treacăt de vârful unui pantof. Pentru Laura a fost atunci vara în care a început să îl iubească altfel. Iar eu stăteam în partea mea de balcon și doream să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ca să moară pentru ea asemenea unei muște strivite în treacăt de vârful unui pantof. Pentru Laura a fost atunci vara în care a început să îl iubească altfel. Iar eu stăteam în partea mea de balcon și doream să o salvez și eu pe Laura doar ca să o văd în pantalonii ei albaștri și cu părul lăsat pe spate. Spre sfârșitul verii își făcură un obicei să iasă zilnic să cutreiere orașul, politicoși și amabili, căutând mănuși, becuri incandescente și albume
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
maxima este valabilă, deoarece ea ne furnizează criteriul ierarhic necesar pentru a determina armonia despre care vorbeam. Dezvoltându-și facultățile și realizând, printr-un efort constant, acest echilibru care Înseamnă tocmai propria lui viață, omul caută, Înainte de toate să-și „salveze sufletul” datorită necesității de a-și salvgarda și afirma În mod real universalitatea ideală a propriei substanțe. Fiecare din acțiunile sale trebuie deci să poarte amprenta acelui caracter metaempiric, singurul care poate să-i asigure autonomia și pacea conștiinței și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
până în balconul de la etajul al doilea. A fost suficientă doar o clipă de neatenție. Când făcuse primul pas pe scândura cu pricina, gândurile sale călătoreau probabil în alte sfere. Toți cei aflați în preajmă lăsară lucrul și săriră să-l salveze pe accidentat. Îl scoaseră cu greu dintre scânduri și fiare, dar observară, din durerea pe care o reclama, că ceva era în neregulă. - Maistre, mă doare îngrozitor, spuse Alex și puse grijuliu o mână pe piciorul drept care nu voia să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
scoată o vorbă. În gând, în sufletul său, formula un regret: era bine, dacă aș fi fost atent. Dacă nu eu, măcar unul, dintre atâția câți treceam pe acolo, măcar unul, să i fi auzit urletul. Poate, cine știe, o salvam, în vreul fel.În următoarele clipe lângă ei opri o mașină. A unei instituții din județul Dezordinea Publică. Coborâră câteva persoane în uniformă. Una i se adresă tatălui: dumneata ești Bichinez Dumitru? Da. ți-ai ucis nevasta, colo, la pubelele
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mai am o astfel de posibilitate. Ireparabilul s-a produs. Cine știe? Poate chiar acum sau mai târziu, peste o oră, o patrulă de gardieni beți va veni să mă aresteze. N-am nici cea mai mică intenție să-mi salvez hoitul. De altfel, mi-ar fi imposibil să neg, chiar dacă aș șterge urmele de sânge. Dar înainte de a cădea în mâinile lor, am să beau o cupă de vin, din sticla pe care am primit-o ca moștenire și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Ce infamie! Înspăimântat, am fugit în camera mea. Din cauza acestei ușuratice... Poate fusese constrânsă la o astfel de comedie pentru a mă forța să mă căsătoresc cu ea. Deși frate de lapte, trebui s-o iau de soție, pentru a salva onoarea familiei, căci fata nu era virgină - nu știam lucrul ăsta, de fapt, cum aș fi putut afla? Mi-au dat doar de înțeles. În noaptea nunții, după ce am rămas singuri, oricât am implorat-o să se dezbrace, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe care-l simpatizez (deci, nu-i dau numele) răspunde Întristător : „ ...Genul e prăfuit și, mai mult, imposibil de modernizat. Întrucît toți știu sau simt instinctiv asta, toți plusează În chip grotesc : actorii răcnesc, se cabotinizează. Regizorii se opintesc să salveze spectacolele prin valuri de metafore scenice. Spectatorii, prefăcîndu-se Încîntați, aplaudă fără noimă”... Evident, nici un intelectual nu e obligat să iubească arta spectacolului ; poți fi mare critic literar, fără a fi dublat de un mare spectator. Dar sentințele sunt ale unui
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
-și dea și ei acordu'. Pa, bă, baboilor! Îi trimiți la plimbare imediat, dacă cârâie. Și o faci cu legea-n mână, cu cugetu' curat și plin de cele mai alese sentimente. Hai, marș d-aci, că avem treabă să salvăm vieți omenești, egoiștilor! Ce, nu mai are mortu' ochi în orbite? Ete, scârț! Da' ce? Îi faceți poze la înmormântare sau îl trageți pe video, să vă delectați la parastasuri? La ce-i mai trebuie? Uite, o retină-i la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un an de la moartea lui nenea Epa, generalul, și când toată lumea se afla pe ultima sută de metri pentru a ajunge freș la petrecerea de revelion, eu, nonconformistul înrăit cum eram, îmi pusesem în gând, cu una cu două, să salvez (ia auzi ce paradox?!) vechile zeități, mă făcea să fiu și mai conștient de ceea ce ziceau bătrânii despre modul cum trebuia să se comporte oricine de pe lumea asta, în seara de Ajun: Cum te prinde și cum te porți seara
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dta îl cunoști foarte bine... (După o pauză destul de incomodă) Și să nu-mi ceri să te vezi cu domnia sa. V-ați văzut suficient în lumea cazonă când, după câte știu, împărțeați și ultima felie de pâine împreună. L-ai salvat când era să cadă la necaz. Iar d-ta să-mi ceri acuma așa ceva ar fi prea de tot. Oricum să nu-mi ceri să te vezi cu dumnealui... E imposibil. Și în cazul în care v-ați vedea, oare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
adevărat. Gicu e mai tânăr decât Vlad. Tot ce spun acum se poate verifica. Acesta e adevărul gol goluț. Am fost soție de două ori. Așa e, dar niciodată n-am iubit pe nimeni. De când m am căsătorit cu Gicu, salvat de tatăl meu de la pârnaie, am părăsit capitala și ne-am stabilit aici, în orășelul acesta retras și modest, parcă în fundul lumii, ca să începem o nouă viață. Și Gicu știe că tu nu-l iubești? - întreabă Roji. Da. Tocmai că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a fost rușine să-ți spun că n-o să mai pot face copii, lucru pe care mi-l spusese medicul când născusem acel băiat mort, intrat deja în putrefacție, de altfel copilul lui Gicu. În concluzie, eu aș ori să salvăm măcar ce-a mai rămas din frumoasa noastră prietenie. Dacă nu ești de acord, spune-mi. Nu mă voi supăra. Faci ceea ce crezi. Dar, în cazul în care n-o să ne mai întâlnim niciodată, nu uita să le povestești cândva
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
conștientă a trecutului meu acceptat. Acum, că am trecut de primăvara vieții, vreau să retrăiesc imaginar acele momente pline de entuziasm, spontaneitate, gălăgie și bucuria inocentă a copilăriei. Doar revizuind trecutul prin aducerea în conștient a lucrurilor pozitive, reușim să salvăm și să acceptăm mai ușor acea etapă de viață, care de multe ori ne conduce și ne dirijează restul vieții. Un corp, un psihic, o personalitate, un caracter, un temperament este construit și consolidat în funcție de copilăria noastră și de aceea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mască a fost mai bine sau mai rău, masca noastră este construită de gândirea noastră și are doar o singură direcție, spre prăpastie și dacă ai norocul să te trezești chiar atunci când esti pe marginea prăpastiei, ai șansa să te salvezi, ai șansa să dai înapoi pas cu pas și vei ieși din zona periculoasă, dar trebuie să te trezești la timp din somnul tău obositor. Este destul de comod și inteligent să trăiești când știi că esti protejat de masca cea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
am rămas oarecum stupefiată, deoarece nici una dintre acele persoane nu era trimisă acasă, toți erau trimiși la psihiatru și internați, ca și cum nu aveau nici o șansă. Mie nu mi-a plăcut acest lucru și am întrebat tânăra psihologă: Dar tu, nu salvezi nici unul care vine la tine? Ea, drăguță, mi-a spus că nu are timp să le asculte poveștile de viață pentru că are doar 7 minute pentru fiecare. În 7 minute nu poți să-ți dai seama ce este în sufletul
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
comunică bine cu creierul, dar cel mai important este că inima are o minte proprie, poate învăța și memora, exemplul cel mai elocvent este demonstrat de cei cărora li s-au implantat o altă inimă și cunoaștem bine câte transplanturi salvează vieți. Acea persoană care a primit o altă inimă își schimbă mult viața și multe obiceiuri, aceste dovezi izbitoare a dat peste cap principiul că inima ar fi doar o pompă și a dat de gândit serios, despre importanța și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
iubire. Citeam într-o zi un articol în care scria: cei care cred în Dumnezeu sunt persoane slabe, vulnerabile și labile emoțional, folosind credința în Dumnezeu pentru că nu au încredere în ei înșiși, așteptând ca ceva de sus să-i salveze. Dar noi nu suntem pomanagii umili, cerșind pe la porțile împărăției cerești, fără să ne implicăm deloc, noi avem dreptul la tot ce cerem, dar este necesar să facem noi primul pas și să ne implicăm prin acțiune. Suntem un tot
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
munca, aducând alt omăt în loc. M-am oprit să-mi trag sufletul, după care am pornit munca din nou... Cât oi fi muncit nu știu, dar vântul s-a făcut simțit în cele din urmă în toată puterea lui... „Sunt salvat!” - m-a fulgerat gândul. Când am văzut soarele, m-am târât cât am putut de repede spre un loc unde se mai zăreau câteva tufe, semn că troianul nu era atât de înalt. Acolo, răsturnat cu fața în sus, am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
povestit toată pățania mea, dar la întrebarea unde-i bidonul n-am putut să-i răspund...Știam doar că l-am purtat tot drumul... Poate că la întâlnirea cu câinele l-oi fi lăsat în troiene de bucurie că eram salvat... Dacă ar fi fost o butelcă cu rachiu n-o lăsai tu din mână nici mort - l-a luat peste picior moș Dumitru, stârnind râsul celorlalți, care până atunci nici n-au clipit de atâta încordare... Calului...calului i s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
apoi, cât ai bate din palme - presupunând că, În acele secunde dramatice, i-ar fi ars cuiva să bată din palme -, a fost năpădit de adunătura soldaților electronici. Cabluri de alimentare au apărut de peste tot, imobilizându-l la pământ. — Fugiți! Salvați-vă! a gemut el eroic, Împingându-ne cu privirea, În timp ce un ondulator de păr Începuse să-i pârlească mustața. Supliciul lui nu trebuia să rămână inutil ( Între timp, un storcător de fructe prinsese a-i răzui buricele degetelor de la mâna
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]