3,304 matches
-
primul episcop al bisericii unitariene din Transilvania. După obiceiul umanist al epocii și-a latinizat numele în "Franciscus Davidis", iar ulterior a preluat numele de familie Dávid. s-a născut la Cluj în jurul anului 1520, tatăl său fiind un meșter sas, mama lui o unguroaică din Cluj. După terminarea studiilor la Wittenberg în anul 1551, a fost mai întâi rectorul gimnaziului catolic din Bistrița. După convertirea sa la credința lutherană a activat în 1554 ca pastor evanghelic la Petriș. Un an
Francisc David () [Corola-website/Science/306849_a_308178]
-
lutherană a activat în 1554 ca pastor evanghelic la Petriș. Un an mai târziu s-a mutat la Cluj ca rector evanghelic și a devenit superintendentul lutheranilor din oraș. În 1564, după separarea definitivă a calvinilor maghiari de evanghelicii lutherani (sași), a fost ales episcop calvinist al bisericilor maghiare din Transilvania și numit pastor la curtea principelui transilvan Ioan al II-lea Sigismund Zápolya. Discuțiile sale asupra trinității au început în 1565 exprimându-și dubii asupra personalității Spiritului Sfânt. În anul
Francisc David () [Corola-website/Science/306849_a_308178]
-
de ostatici din personalul ambasadei plus câțiva vizitatori și un polițist. După 6 zile, văzând că cererile nu le sunt satisfăcute, teroriștii au ucis unul din ostatici, ceea ce a determinat guvernul britanic să acționeze. Un comando al Special Air Service (SAS) a pătruns prin acoperiș în clădire, ucigând imediat 5 din teroriști, eliberând ostaticii. Spre sfârșitul războiului, prin anii 1987-88, populația iraniană era deja sătulă de lipsuri și de atâția ani de război, cu atât mai mult cu cât nu se
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Iași 2004 - Participare la expoziția concurs de ex-libris, Bodio Lomnago - Italia - Expoziție personală de prototipuri artistice souvenir, inspirate din tradiția medievală, Mediaș - Participare la Salonul de artă UAP Sibiu 2005 - Organizare și participare la expoziția “ A 2-a întâlnire a sașilor medieșeni“,Mediaș - Obține Diplomă de Excelență al Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAP), pentru activitatea desfășurată în pregătirea evenimentului “Sibiu- Capitală Culturală Europeană”, Sibiu 2006 - Organizare Tabăra de creație artă plastică,sub egida Pimăriei Mediaș și UAP Sibiu - Expoziție personală
Adrian Matei () [Corola-website/Science/308344_a_309673]
-
ora 7 . Unii călăreți saxoni au ieșit pe teren, dar cavaleria prusacă i-a respins. Infanteria prusacă a luat cu asalt tabăra saxonă, învingând infanteria saxonă și câteva trupe austriece. Vântul sufla dinspre est, acoperind cu fum și praf fețele sașilor, fiind un factor avantajos pentru prusaci. Întregul flanc stâng al armatei austro-saxone a fost distrus . Până atunci, austriecii au fost avertizați . De la taberele lor din sud și protejate de râu, trupele austriece s-au mutat în față. Prusacii care încă
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
Blois, Franța, și trupul ei a fost readus în Polonia. Cei doi sunt îngropați împreună la Catedrala Wawl din Cracovia. Urmașul său pe tronul Poloniei n-a fost fiul său, ci August der Starke (Augustus al II-lea), principe al Sașilor (Saxonilor) sprijinit de Rusia. După moartea acestuia, în 1733, a urmat o luptă pentru coroana poloneză, cunoscută sub denumirea de "războiul pentru succesiunea poloneză". Pe 5 iulie 1665, Ioan s-a căsătorit cu văduva lui Jan "Sobiepan" Zamoyski, Marie Cazimir
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
i (în ), numiți alternativ în terminologia istorică maghiară și "sașii din Sepeș" (în ) sunt o minoritate de etnie germană din Slovacia și România (regiunile istorice Maramureș și Bucovina). Termenul românesc "" este o adaptare la limba română a termenului german "Zipser", care vine de la comitatul Zips (atunci în Regatul Ungariei, azi
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
română a termenului german "Zipser", care vine de la comitatul Zips (atunci în Regatul Ungariei, azi Spiš, în Slovacia), ținutul de proveniență a acestui grup. Țipțerii au fost colonizați în Bazinul Carpatic în secolul al XIII-lea de regii ungari împreună cu sașii transilvăneni. Limba lor este foarte apropiată de dialectul săsesc transilvănean, o variantă arhaică a limbii germane de jos care s-a dezvoltat izolat de celălalte dialecte germane și din cauza colonizării timpurie și a distanțelor mari de teritoriul de origine, se
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
provin cele mai mari diferențe lingvistice dintre dialectul țipțer și dialectul săsesc transilvănean). Deși nu au înființat scaune proprii, a existat Universitatea Săsească din Zips, care era baza organizatorică a autonomiei țipserilor. Țipțerii au avut drepturi și privilegii colective asemănătoare sașilor transilvăneni, profitând de o autonomie largă în ceea ce privește administrația localităților, legislația, jurisdicția și organizarea bisericească. Prima diplomă regală care a garantat libertatea și privilegiile țipserilor a fost emisă de Ștefan al V-lea al Ungariei în 1274, privilegiile or colective fiind
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
În 1951 a urmat un val de strămutări forțate ale șvabilor bănățeni în Bărăgan. Multora dintre ei li s-a permis reîntoarcerea în Banat după 1955. După 1960 a avut loc un nou val de emigrare a șvabilor bănățeni. Atât sașii transilvăneni, cât și șvabii bănățeni au început demersuri pentru a obține aprobarea strămutării în Germania. În perioada regimului Ceaușescu, autoritățile române au ajuns la un acord cu guvernul Germaniei Federale, prin care acesta din urmă plătea guvernului român o taxă
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
Unio Trium Nationum (în ) deși părțile semnatare au fost patru, a fost un pact de alianță mutuală militară și politică încheiat pe parcursul Răscoalei de la Bobâlna în data de 16 septembrie 1437 între marea nobilime maghiară din Transilvania, clerul catolic, orășenii sași și secui. Înțelegerea a fost semnată la Căpâlna, aflată pe atunci în Comitatul Dăbâca. Uniunea a fost încheiată ca o consecință la Răscoala de la Bobâlna. După ce au precizat care va fi modul de aprovizionare a armatei în timp de război
Fraterna Unio din 1437 () [Corola-website/Science/302365_a_303694]
-
între părți, în care se dădea curs multora din cererile răsculaților. Apoi, cele două părți au trimis soli la împăratul Sigismund de Luxemburg, totodată rege al Ungariei, pentru arbitraj. Cu toate acestea, pe 16 septembrie, nobilimea din Transilvania, fruntașii clerului, sașii și gărzile secuiești au format o alianță de ajutor reciproc împotriva țăranilor, semnând la Căpâlna un tratat intitulat Fraterna Unio. Pe 6 octombrie s-a semnat la Apateu (în maghiară "Apáti") un nou tratat, care respingea câteva din aspectele prevăzute
Răscoala de la Bobâlna () [Corola-website/Science/302372_a_303701]
-
(în , în ) este un monument istoric și arhitectonic situat în Pasul Bran-Rucăr, la 30 de kilometri de Brașov. Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) la 17 noiembrie 1377 în Zvolen confirmă sașilor din Scaunul Brașovului ("totaque communitas Saxonum sedis Brassouiensis") dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala și cu meșterii lor, o nouă cetate de piatră la Bran ("promiserunt novum castrum in lapide Tydrici edificare"). Cu această ocazie, regele promite brașovenilor
Castelul Bran () [Corola-website/Science/302060_a_303389]
-
dispoziția acestuia totodată poruncindu-le să păstreze și bunele relații cu voievodul muntean. Este evident că decizia de a păstra o garnizoană de soldați ai lui Vlad Țepeș în sudul Ardealului îl nemulțumește pe Laiotă care, într-o scrisoare adresată sașilor Sibiului datată 22 februarie 1476, afirmă că nu se mai poate considera prietenul lor de vreme ce sprijină pe adversarul său. Un protest asemănător este adresat și conducătorilor Brașovului în care spune că de vreme ce el îi protejează de invaziile turcești, "[...]vrăjmașii noștri
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]
-
regelui Ungariei. Voievodul, ajutat de vicevoievod, avea largi privilegii și o mare autonomie față de Coroana maghiară. Cu scopul de a apăra granițele și de a stimula dezvoltarea economică, regalitatea maghiară i-a colonizat în secolele XII-XIII, pe secui și pe sași în regiunile de graniță ale Transilvaniei. Aceștia se bucură de multiple drepturi și avantaje, și sunt organizați în scaune. În secolul al XIII-lea, voievozii Transilvaniei profită de problemele din Ungaria pentru a încerca să se îndepărteze de aceasta. Pentru
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
clădire, situată în prezent pe strada Matei Corvin nr. 6, s-a născut regele Matia Corvin. Clădirea a fost construită în secolul al XV-lea și este amplasată în interiorul primei incinte de apărare aparținând vechii cetăți. Inițial a aparținut patricianului sas Stefan Kolb. Conform unor alte surse, ar fi fost folosită și drept han, iar în 1740 a fost cumpărată de urbea clujeană, îndeplinind și alte scopuri, cum ar fi cel de închisoare sau de spital. În 1887 împăratul Francisc Iosif
Casa Matia din Cluj () [Corola-website/Science/302574_a_303903]
-
neschimbată, anume pretenția omagiului și supunerii din partea domnului moldovean. Acesta, închinat regelui polon, a profitat și de conflictul ivit între Cazimir al IV-lea și Matia Corvinul, regele polon pretinzând pentru sine coroana Ungariei. În 1467 Ștefan a sprijinit răscoala sașilor și a marii nobilimi transilvănene împotriva regelui Matia. După ce acesta a redobândit controlul asupra situației, unii dintre capii răscoalei s-au refugiat la curtea lui Ștefan. Matia Corvinul a profitat de venirea sa din Ungaria în Transilvania însoțit de o
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
20 februarie 1581, 5 aprilie 1584, 25 mai 1606, 28 ianuarie 1608 și 6 aprilie 1618. Cercetătorii corelează ctitorirea mănăstirilor Aroneanu și Socola de mutarea capitalei Moldovei la Iași în cea de-a doua domnie a lui Lăpușneanu. Domnitorul Iancu Sasul (1579-1582) i-a dăruit câteva sate la 20 februarie 1581 , această danie fiind întărită la 5 aprilie 1584 de către Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591). Din cauza faptului că mănăstirea ajunsese într-o stare de ruină, Petru Șchiopul a adunat materiale
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
ca entitate autocefală în 1872, a existat Mitropolia Bălgradului : acest "Bălgrad" nu este Belgradul din Sârbia, ci Alba-Iulia. Ori, în Transilvania dominată de pactul "Unio Trio Natiorum", ortodocșii, în mare parte iobagi, erau marginalizați de grofii maghiari și de coloniștii Sași catolici sau protestanți, plăteau mai multe dări și nu puteau acceda la aceleași drepturi, fiind socotiți doar tolerați. În această situație, trecerea la protestantism sau unirea cu Roma puteau fi moduri de a pune capăt acestor discriminări. Faptul însă că
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
ca nobilii români uniți să fie recunoscuți, dar nu ca atare, ci ca parte a națiunii recepte în teritoriul locuit. Astfel, cei din zonele administrate de unguri erau declarați automat unguri, cei din zonele secuiești secui, cei din zonele săsești sași. Protestele și cerințele lui Inocențiu Micu nu au fost deloc plăcute de părțile protestante, fiind adeseori gratulate cu injurii și amenințări (inclusiv cu aruncarea pe fereastră). Chemat la Viena, Inocențiu Micu organizează la 25 iunie/6 iulie 1744 un mare
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
regatul feudal ungar. Pentru o mai largă punere în valoare a resurselor naturale ale Transilvaniei și pentru a-și consolida stăpânirea în această provincie, regii Ungariei au încurajat stabilirea aici, alături de populația românească băștinașă, a unor coloniști maghiari, secui și sași. Transilvania ca voievodat (ulterior arhiducat apoi principat), corespunde cu Ardealul istoric, delimitat de Carpați la răsărit și la sud, de Munții Apuseni la apus, dar Transilvania ca regiune geografica actuală mai cuprinde și părți din regatul ungar istoric ("partium"), anume
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
este unul din cele 18 culte religioase recunoscute în România. Această biserică îi cuprinde pe credincioșii luterani de limbă germană, în marea lor majoritate sași transilvăneni. Sediul acestui cult este la Sibiu. Din 2010 îl are ca episcop pe pastorul Reinhart Guib. Istoria Bisericii Evanghelice C.A. (Luterane) pe teritoriul României își află începuturile în secolul al XVI-lea, prin umanistul și reformatorul Johannes Honterus
Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România () [Corola-website/Science/303233_a_304562]
-
A. în română, traducerea termenului german "Augsburger Bekenntnis", confesiunea de la Augsburg, prescurtat A.B.), care constituie până în prezent, alături de Micul Catehism al lui Martin Luther, baza învățăturii bisericii evanghelice. Reforma protestantă nu s-a reflectat numai în viața religioasă a sașilor transilvăneni, ci a dus, prin introducerea noii ordini bisericești, la reorganizarea sistemului școlar - atestat deja din secolul al XIV-lea ca fiind primul sistem școlar popular obligatoriu de pe teritoriul României de astăzi - precum și la revigorarea activității social-caritative. De-a lungul
Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România () [Corola-website/Science/303233_a_304562]
-
și de trupele austriece, nu a reușit să schimbe convingerile religioase ale comunităților luterane-germane. În multe dintre localitățile Transilvaniei, integrată pe atunci în spațiul european, bisericile gotice și școlile evanghelice-luterane stau drept mărturie pentru cultura occidentală și spiritul civic al sașilor ardeleni. Inițial sediul Bisericii Evanghelice s-a aflat la Biertan, dar în anul 1867 scaunul episcopal a fost transferat la Sibiu, unde se află în prezent. Odată cu cel de-al Doilea Război Mondial și confruntările sale ideologice, a început și
Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România () [Corola-website/Science/303233_a_304562]
-
care se afla precum și o bună parte din baza zidului de legătură ce străbătea muntele. Pe harta întocmită de "Giovanni Morando Visconti" în 1699, deasupra Brașovului, pe vârful Tâmpei, se poate observa o cruce. Acest lucru este confirmat de autorul sas "Thomas Tartler", care precizează: "„...era o cruce mare cu un crucifix, deoarece papistașii au numit Tâmpa "Dealul Crucii" (Kreuzberg)”". Crucea aparținea românilor din Șchei, care ridicau (cu sau fără aprobarea autorităților din cetate) cruci și troițe în tot spațiul șcheian
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]