KorAP: Find »[drukola/base=scândură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...102 103 104 ...159 >

3,958 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901

un păienjeniș de ac de gravură, de placă aproape deloc atacată de acizi. Foarte târziu deslușesc alburiul fantomatic al unui cearceaf boțit, învăluind și totodată dezvăluind o formă umană. Totul pare un mulaj de ghips trântit, greu, în patul de scândură, o statuie făcând să se curbeze și să troznească șipcile. Dar Herman e ușor, un schelet abia ținut la un loc de învelișul lui de piele, lipit pe țeastă și flenduros în toate celelalte locuri, căci metabolismul lui este o

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
noroaiele Oborului, amestecată cu gloata țărănească și mahalagie, în care până și gâlma cât o gutuie din ceafă părea la locul ei între fețe strâmbe, guri știrbe, ochi urduroși și degete cu umflături de gută. Fata urcă și ea pe scândurile estradei și-și luă bilet. Pentru a doua oară, dar dintr-un motiv diferit, ofițerul își uită cu desăvârșire misiunea. Închise sec geamantanul cu zdrăngă-nele colorate și fesuri de poleială, dădu capra de lemn într-o parte și, cu geamantan

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
fi crezut văzând baraca pictată bălțat din afară. În fund se zărea o scenă având ca fundal o pânză albastră pe care erau lipite steluțe aurii de poleială. Nici un fel de alt decor nu mai era nicăieri. Pereții își vădeau scândurile negeluite, podeaua era din aceleași scîndun, iar cele vreo cincisprezece rîndun de scaune erau ca de cinematograf: speteze lipite în șir, numerotate, și locul de așezat pivotând în sus și-n jos în șuruburi. Putea grețos a petrosin, ca toate

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
plină de faruri și de neoane. Iar altădată suiam, printr-o casă a liftului uriașă și vântoasă, pe o platformă fără pereți și tavan, atârnată doar de un cablu ce dispărea undeva în înălțime. La atâta se reducea cabina: o scândură care se bălăngănea lovindu-se de pereți, prin crăpăturile căreia vedeam golurile de dedesubt. Pereții erau zgrunțuroși și înnegriți de păcură, iar ușile de fier ce se-nșirau una deasupra alteia erau ferecate cu mecanisme ciudate. Degeaba încercam să le

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
Un țăran cu fustanelă lustruia cu mâneca fierul plugului și-i tot spunea ceva, mânios, muierii de lângă el, care, cu furca-n brâu, își tot muta de colo-colo coșul cu lână de tors. Urma Comerțul, ce închipuise o corabie de scânduri mergând pe valuri de satin albastru, după care venea carul Belelor Arte, pe care un pictor de șevalet își desena modelul, o muză în rochie cu mii de încrețituri ce întindea o cunună de lauri către un bărbat ilustru. Lângă

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
nu încăpea îndoială, deși englezul, ba nu, americanul, se mai oprise și la alte mese pe drum, sărutând mânușițe și făcând plecăciuni țepene domnilor. Apăruse de undeva un taraf de lăutari țigani ce se plimbau printre mese cu viori de scândură ordinară, afumate și sunând uleios de parc-ar fi avut înăuntru cîte-un gramofon minuscul și complicat. Scufundătorul părea să se bucure nespus de tremolo-urile și pizzicato-urile strunelor din mațe de oaie, căci sosi la măsuța celor trei dirijând

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
într-o ceață albăstruie, ca un lung defileu în munți. Perspectiva pereților albi, fără podoabe, se ascuțea în chip de pumnal spre capătul nevăzut. Masa, concretă aici până la ivirea celei mai mici crăpături și-a celor mai neînsemnate noduri în scândurile de brad (pe când frimiturile de pâine apăreau ca foarte complicate obiecte tridimensionale într-o lumină ce nu putea fi decât a ochiului minții), se pierdea și ea, îngustîndu-se, cu meseni cu tot, în depărtarea coridorului. Pe Badislav îl izbiră mai

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cu gura plină de caltaboși, cu ochii lăcrimând de la spirtul tare de prună. Se iviră lăutari și mesenii lăsară străchinile și paharele. Câte doi, ținîndu-se după umeri, gravi și cu ochii largi in ochii celuilalt, țopăiau mărunt pe podeaua de scânduri. Fata lipea ugerele de pieptul flăcăului și simțea pe burtă, tare ca o coadă de seceră, șarpele deșteptat al acestuia. Vasili luase la joc o bulgăroaică cu cozi împletite-n vârful capului ca un disc moale de vițe negre pe

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
una din odăile înșirate de-a lungul galeriei. Abia după visul acela am întrebat-o pe mama, și ea, speriată și stânjenită ca-ntotdeauna când o-ntreb despre trecut, mi-a spus că așa era. Urcam pe o scară de scânduri de-a lungul unui perete văruit într-un albastru bolnăvicios, spălăcit, plin de umflături și de pleznituri. Ajungeam pe-un fel de holișor tapetat cu hârtie. Vedeam limpede fiecare floricică din tapet, totul era tăios, precis și dens ca însăși

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
ția e mai mare decât rușinea, și-mping ușa către interior. E-o cameră din paiantă, în lutul pereților se mai văd paiele din bălegar. Pe-un perete, o carpetă roasă, albastră, înfățișînd un mare ibric fumegând. O laviță de scânduri într-un colț, poate, în rest odaia e cu totul goală. Și-n mijloc stă mama, cu părul aprins de lumina ce intră-n felii orbitoare prin crăpăturile zidurilor, și mama ține după umăr un mare câine-lup ce pare că

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
pătură vărgată. Și e un fel de durere dulce și blândă în abdomen la gândul că toate astea înseamnă "amintirea faptului că mama-mi citea", acea amintire. Mama-mi citise de sute de ori, așezată lângă mine pe lavița de scânduri ce ne servea de pat, dar numai una dintre acele clipe a provocat (n-o să știu niciodată cum și de ce) lăstărirea unui grup minuscul de neuroni din țeasta mea moale, împletirea-ntr-un mod unic a dendritelor, tandre atingeri cu

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
ape mari, fluturîndu-ne violent părul și veșmintele, ceva numit istorie. Că s-a-ntîmplat în realitate dărâmarea blocului de pe Uranus, ultimul rămas în picioare în fața colosului babilonian, că acum nu mai e decât un mare deșert plin de gunoaie, fecale, fiare și scânduri pline de cuie, mortăciuni putrede și rânjite pe locul unde odată se-ntindea un pașnic cartier de vilișoare și de arbori cu teci cafenii, zornăitoare, sucite ciudat. Că bisericuțele de aici, puse pe roate, au fost transportate ca niște fantastice

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
sălile de beton vaste ca niște hangare, urcau pe schele și cofraje atât de reci, că la atingerea cu fierul pielea palmelor rămânea lipită-n fâșii de el, se prăbușeau uneori în puțuri fără fund sau în propriile latrine de scânduri putrezi. Soldatul adormea din primele minute-ale filmului, înfășurat în gerul sălii, de cameră frigorifică, și dormea acolo până era trezit și dat afară, mult după ce se terminase și ultimul film. Nefericită, nefericită țară. Ajungeam uneori, luînd-o pe jos printre gloatele

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
jegoasă, cu o haină drept pernă și fără nici un așternut. Parc-aș fi intrat într-una din acele spălătorii de bloc care nu apucă să fie vreodată folosite, pentru că administratorul le încuie de la-nceput iar apoi îngrămădește-n ele vechituri, scânduri, bucăți ruginite de biciclete și lăzi cu unelte, uneori și un pat în care aduce fete murdare și proaste, pentru el și pentru oricine le-ar mai fi vrut. Dar pe peretele din stânga, opus ferestrei, al acestei găuri de șobolan

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
uși străine. Se aventurau uneori toți trei, pe sub nori de păcură incendiată, dincolo de Direcția Generală a Miliției, spre Barbu Văcărescu. Acolo asfaltul era spart și se făcea o groapă adâncă, plină de țevi, peste care trebuia să treci peste niște scânduri ce se tot clătinau. Erai apoi într-o țară străină. Pe Barbu Văcărescu treceau ca niște năluci troleibuzele. Mircea nu le mai văzuse niciodată. Se agățau de fire cu niște antene lungi, și nu făceau aproape nici un zgomot. Luaseră și

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
și-nguste, cu cotețe de orătănii pe-o parte și un strat de lalele ofilite pe cealaltă, ducea o alee de cărămidă și totul, fiecare lucrușor îngrămădit acolo, mirosea intens, disperat, ca o floare abia deschisă: cuiele miroseau a rugină, scândurile miroseau a lemn putred, tencuiala grosolană mirosea a coșcovit și var fermentat, pământul mirosea a râme. Jenel, un copil urât de vreo patru ani, mirosea mereu a caca. Maică-sa-l ținea într-un fel de costumase pe care nu

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
mucosul cu ochi plângăcioși nu mințise de data aceea. Pentru că în gang, unde era puțul vertical către cer, înconjurat de ferestre la fiecare etaj, zidarii care lucrau la finisaj uitaseră un scripete atârnat tocmai sus, pe terasă, prins de niște scânduri, iar de pe scripete cobora o frânghie groasă de care era legată o găleată. Celălalt capăt al frânghiei ajungea și el până jos și se-ncolăcea pe asfalt. Ia fiți atenți", făcu Lumpă și intră cu picioarele în găleată. Apucă-n

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
știa de parc-ar fi fost sculptată de-a dreptul pe peretele concav al cutiei lui craniene și se oprise în fața casei. Și casa era în ruine. Gardul de fier era lăsat și nu mai avea portiță. Banca-și pierduse scândurile, rămăseseră din ea doar picioarele de beton. Curticica fusese parcă incendiată, și limbi de foc furioase linseseră parcă și casa. Tencuiala zidurilor căzuse aproape de tot, iar ce rămăsese era ca o lepră întunecată. Ferestrele nu mai aveau tocărie, din găurile

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
filmate în mai multe reprize, în zeci de ore de filmare, de nervi și înjurături, de reluări da capo, de mofturi ale vedetelor, de împiedicări în cablurile și șinele de traveling ale aparatelor de filmat, de proptele în spatele fațadelor de scânduri, de efecte de lumină și de scripturi căznite și gaguri furate din reviste vechi, apoi de alte ore de developare, montaj, vânzare și distribuire a copiilor, sute de ore de minciună și artefact pentru ca personajul să-și spună replica sfidătoare

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
înveliș exterior. La Amsterdam, oamenii-statuie formau o comunitate imediat vizibilă. Erau poate sute, dacă-i numărai și pe vagabonzii care, ocazional, când le crăpa buza după un jeneever, o târfă sau un pat peste noapte, suiau pe-o ladă de scândură și stăteau acolo două-trei ore, în țoalele lor puturoase, fără să-și dea osteneala să nu se miște, iar când vreun turist arunca bănuțul în conservă doar se-nclinau, batjocoritor ai fi spus, și de multe ori o ștergeau chiar

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
își îmbinau dințu grosolan și precis. Axurile lor erau bârne masive, ferecate-n fier ruginit. O scăriță de lemn, ce părea și ea, la prima vedere, parte din mecanism, ducea la etaj, oprindu-se-n tavan, unde se zărea-n scânduri tăietura unui capac. Maarten sui, cu lampa-n mână, împinse capacul și se găsi-ntr-o odaie neînchipuit de înaltă. Pereții ei rotunzi suiau, desigur, până sub acoperișul ascuțit, de șindrilă, al morii. Pe podeaua de lemn lustruit, dat cu

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
care, către înserare, se lărgi tot mai mult, schimbîndu-și culoarea în aur și-apoi în purpură. Moșneagul se ridică în capul oaselor, își desfăcu cu greu ghetele cu patine de lemn și, în picioarele goale, roșii de ger, înainta, pe scândurile moi ca pluta, până la prova. Se prinse cu mâinile de balustrada bompresului și-ncremeni și el cu fața către apus. Lumina portocalie a serii, ce incendia norii și valurile, i se prindea-n încrețiturile feței, îi dubla cu umbră perii

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
lingea cu flamurile din vârful catargelor stâncile de ivoriu. Crabi uriași, în întregime transparenți, prin coaja cărora li se vedea inima pulsând și hrana din intestine, scoteau uneori din apa cea neagră cîte-un tragic braț descărnat. Caracatițe se lipeau de scândurile de la pupa, rupând cu ventuzele bucăți de lemn putred. Pe pereții umezi ai grotei foiau insecte oarbe. Acum șuvoiul era mai rapid și panta către străfund mai abruptă. Curând, defileul se deschise într-o melancolică și vastă mare interioară. Aici

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
mișcîndu-se: cei dinăuntru. Era ca și cum ai fi privit prin carnea hialină a unui crustaceu. Ferestrele și porțile păreau desenate de curând, neuscate încă, pe fațadele palide. Și așa și erau. Tânărul își înăbuși vertijul și frica și atinse cu degetul scândura cafenie a unei uși. Nu era nici o scândură. Culoarea se-ntindea pe mătasea inefabilă a peretelui. Nu era nici o ușă. Casele însele erau zugrăvite pe-un zid pufos, și acum își dizolvau culorile și contururile una-n alta. Totul ajunsese

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
prin carnea hialină a unui crustaceu. Ferestrele și porțile păreau desenate de curând, neuscate încă, pe fațadele palide. Și așa și erau. Tânărul își înăbuși vertijul și frica și atinse cu degetul scândura cafenie a unei uși. Nu era nici o scândură. Culoarea se-ntindea pe mătasea inefabilă a peretelui. Nu era nici o ușă. Casele însele erau zugrăvite pe-un zid pufos, și acum își dizolvau culorile și contururile una-n alta. Totul ajunsese curând indistinct, cenușiu-palid, ca plastilina pe care-o

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]