3,072 matches
-
care au venit În România au fost uimiți și Încântați constatând cum atâția români se descurcă În franceză (nu mai știau că România fusese o mare țară francofonă; de fapt, românii Îi iubiseră pe francezi, În timp ce francezii — vorba unui autor sceptic — doar se lăsaseră iubiți!). Și astăzi, România rămâne principalul bastion al culturii franceze În Europa (exceptând, firește, Belgia și Elveția, parțial francofone). Dar nu e decât o poziție relativă, În măsura În care franceza a pierdut peste tot. Și În România e În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
actriță ștergându-se în continuu la gură cu un șervețel ca să-și tamponeze excesul de salivă cauzat de un implant de grăsime mult prea generos pentru buzele ei. Un cactus gigantic bloca holul de la parter având cuvintele „crede-i pe sceptici“ scrijelite cu negru pe coaja verde, iar când am revenit la subiectul povestirii m-am întrebat cum se putea trece de cactusul respectiv. Dar pe urmă mi-am dat seama că mă concentram asupra acestui aspect doar pentru că mă întrebam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
plăcere și fără multă rugare . De la d. Prof. V. Popa și Tatos nu prea am de mult vești. Dl. Prof. Popa mi-a trimis primul capitol din Monografia ce-mi face. E scris cu simpatie și talent. D-sa e sceptic În ceea ce privește sărbătorirea Semicentenarului Liceului No. 2. De altfel nu se vede nici o mișcare. Timp ar fi, dar e bine să fie totul pregătit din vreme, ca să nu se ivească nemulțumirile iscate cu prilejul Centenarului N. Gane. Ai mei trimit salutări
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Elveției, cu care se plimba prin oraș. „Închipuie-ți, va trebui să schimbe câteva lacăte de la ambasadă, pentru că ținea cheile în servieta-diplomat care i s-a furat.“ Însă cel mai mult a enervat-o reacția polițiștilor. Erau calmi și detașați, sceptici față de ideea că vor prinde pe cineva, și le-au tot cerut să completeze niște formulare și să descrie cât mai amănunțit cele întâmplate. A avut senzația că polițiștii sunt complici cu hoții care operează în acel cartier... Chingiz Abdullayev
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fi obținut cetățenia și ar fi trebuit să se întoarcă în deșertul din Rusia. Nu e o noutate, constat, când ghidul ne spune că armata sovietică a distrus castelul atunci când „l-a eliberat”. Fac mai multe poze. Jacques Jouet, francezul „sceptic și fără emoție”, cum îi spun eu, mă roagă „să-l trag” într-o fotografie, deși altă dată ținuse să afirme că refuză „să se eternizeze în postura turistului care consumă în neștire cultură”. Ce face un castel medieval cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Am surpriza să constat că mi s-a tradus în letonă fragmentul de roman pe care îl trimisesem într-o primă fază și la care renunțasem, și nu Zilele după Oreste. Dar îmi asum inconvenientul, ajutat de Briedis. Publicul - destul de sceptic și reținut la început - ne asaltează cu întrebări. Mai sunt și alți basarabeni în sală. Unul dintre ei mă întreabă despre alți scriitori tineri de la noi. Nu mă prefac că am fi singurii - mă rog, „competitivii” pe plan național -, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu o istorie pe care au distrus-o la un moment dat? Ei nu pot înțelege că trebuie să se integreze într-o tradiție europeană și să scape de stafiile trecutului pe care ei înșiși le-au alimentat. - Eu sunt sceptic în această privință, deoarece nu cred că se pot elibera de ideea de imperialism rusesc. Există o mare diferență între colonialismul de tip rusesc și cel occidental. Rușii n-au reușit să implanteze nimic propriu și durabil pe teritoriile pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
trebuie să se exprime cu o fervoare și ascultând de o legitate pe care nu o pot înțelege decât cei posedați de același „demon al creației”!? Într-adevăr, ce pot înțelege outsiderii, grăbiți de a-și ocupa măruntele lor fotolii sceptice, criticiste, nu rareori drapate sub mantia fâlfâitoare a oportunismului cultural?!... Îndrăznim prin această digresiune a resuscita atmosfera acelor ani, și nu de a lua apărarea acelor mari spirite care ne-au format și care au „asigurat” continuitatea marii tradiții culturale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cartea sa Epistolar, viu atacată de unii condeieri ai regimului. Am înțeles că „dioscurii”, cei doi prieteni, Gabriel și Andrei, ucenici ai lui Noica, m-au acceptat ca prieten și m-am bucurat atunci, înainte de ’89, că puteam contrazice maxima sceptică ce ne învață că „marile prietenii nu se fac decât la tinerețe!”. Dar la Liiceanu vom reveni ceva mai încolo... Nu, cu Matei nu s-a întâmplat atât de „dramatic” ca și cu G.L., prietenia noastră era prea veche și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în primul rând prin sfaturile, obiecțiile sale pline de adevăr estetic sau prin solidaritatea sa socială și intimă, cât, mai ales, prin aceea că „exista el însuși”, „realitatea”, ca să zic așa, a „tipului” său uman, a unui caracter rece, grav, sceptic, capabil de a se limita și educa prin ironie, extrem de matur și radical în judecățile sale estetice, caracter ce se afla, în toți acei ani, în directă și flagrantă opoziție cu „tipul” meu, cu reflexele mele civile și ideatice. La
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
reliefa originea socială - Matei venea dintr-o burghezie „înalt”, cu patină metropolitană, eu, dintr-un lanț încăpățânat de preoți și comercianți de țară, dar mai ales contradicția venea dintr-o flagrantă opoziție a două caractere morale, temperamentale: Matei - un tipic sceptic, eu - un tip dogmatic, în sensul pe care-l dădeau vechii greci acestor două apelative, atribute caracteriale ce defineau la ei tot atâtea școli de gândire, poziții fundamentale față de marile concepte ale vizibilului și invizibilului. După cum am arătat mai sus
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
diletanților”, „provincialilor” -, toate acestea, după umila mea părere, nu fac decât să acrediteze strigătul de alarmă pe care-l lansa în singurătatea sa de vultur ideatic un Nietzsche când anunța decadența și decadentismul lumii europene. Ne aflăm, iată, în euforică, sceptică, „amabilă” și sclipitoare decadență și una dintre formele ei nu cele mai „nevinovate” este reducerea Omului la stricta sa ambiență, ca un produs perpetuu și fatal al condițiilor socio-istorice. Capitolul II Aceștia au fost prietenii apropiați, „complicii”, „frații literari”, nucleul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de stat, ce se găsea, în ochii mei și al multora din noul aparat, în luptă cu „vechii dogmatici”. Ne-am înșelat, cei care, atunci, credeam în acest „vector dinamic, pozitiv” al lui Ceaușescu și, până la urmă, au dreptate vechii sceptici care s-au îndoit „de la început” de el?! Nu, nu cred, deși „a doua parte” a conducerii sale, după vara lui ’71, pare a le da dreptate, când a ambiționat o și mai mare concentrare a puterii. La modul filozofic
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
s-au îndoit „de la început” de el?! Nu, nu cred, deși „a doua parte” a conducerii sale, după vara lui ’71, pare a le da dreptate, când a ambiționat o și mai mare concentrare a puterii. La modul filozofic vorbind, „scepticii” au aproape totdeauna „dreptate”, deoarece lucrurile în viață, chiar și cele care încep bine, se „tasează” încet, se degradează în „arcul” lor dinamic, se automatizează, își pierd suflul și, nu rareori, pentru a gândi într-o dialectică grosolană, „se transformă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
imperiu ruso-bolșevic care se întinde ca o molimă la suprafața „noilor continente”, Africa și Sud-America, dar și la „subsolul” vechilor țări europene care, până nu demult, conduceau lumea etc. etc. Exista, bineînțeles, un grup tot mai restrâns de „reacționari”, inși sceptici, nepăcăliți de reformele interne modeste, meschine, ale noii conduceri ceaușiste, inși care ascultau noul post de radio de la München Europa Liberă și care sperau... într-un război atomic! Nimeni nu credea că rușii pot fi altfel descăunați din pretențiile lor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Speranța - iar în cazul meu chiar siguranța! - că România se află pe o cale bună, iar roadele luptelor noastre, de azi, dar și de ieri, se vor arăta mai iute și-ntr-un mod mai amplu decât socotesc multe spirite sceptice sau răuvoitoare față de posibilitățile noastre de renaștere și de afirmare. Așa cum s-a mai întâmplat de vreo câteva ori în istoria noastră recentă, o răsturnare benefică, uimitoare, mai ales pentru veșnicii sceptici și pânditori ai dezastrului național: la 1859, la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-un mod mai amplu decât socotesc multe spirite sceptice sau răuvoitoare față de posibilitățile noastre de renaștere și de afirmare. Așa cum s-a mai întâmplat de vreo câteva ori în istoria noastră recentă, o răsturnare benefică, uimitoare, mai ales pentru veșnicii sceptici și pânditori ai dezastrului național: la 1859, la 1918 și „între războaie” când sudura națională se făcea cu pași iuți, nescutită nici atunci, deși eram liberi, de erori, vaiete și false entuziasme. 2 Începând cu deceniul șapte, a existat nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
romane „în cheie proprie” și să cucerească „avizul” criticii de prestigiu, ceea ce se cheamă „succesul de stimă” și, dacă e posibil, și al unei pături destul de largi de cititori (Era una din discuțiile mele cu amicii mei literari, cu Matei, scepticul, mai ales, care voia să-i urmez sfatul - după apariția romanului În absența stăpânilor și puțin dezamăgit de succesul mediu de critică și de public cu care a fost primită cartea, primul meu roman cu adevărat bun și original! - sfatul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu excepția lui Manolescu - a „experimentului tipologic” pe care l-am încercat în Bunavestire cu personajul Grobei, ambiționând cu acesta și „cele două fețe ale sale”, printr-o ambiguitate caracterială totală, să „demonstrez” viabilitatea romanului realist-clasic, azi, într-o lume literară sceptică față de șansele de viitor ale romanului „secolului al XIX-lea”. Modelul lui Grobei, am mai spus-o, l-am găsit tot în universul tipologic dostoievskian, și anume la unele personaje secundare, cum ar fi Versilov din Adolescentul sau Svidrigailov din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
rânduri” la acel „înalt nivel”: Nichita Stănescu, Matei Călinescu, Cezar Baltag, Doinaș și soția sa Irinel și Negoițescu. Și, fapt extraordinar, dacă până în anii ’69, ’70, ’71, amicii mei, în frunte cu Matei și cu Doinaș, erau cei „temperați”, cei „sceptici”, cei „neconvinși total” de buna-credință și de spiritul democratic, în limitele sistemului, al noului șef de stat - deși Doinaș a mers totuși până acolo încât într-un volum de versuri a dedicat o poezie Congresului IX al partidului, unde s-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
probabil, excluderea mea din comitetul central și din partid, dar și din Biroul U. Scriitoriloră, rolurile s-au inversat, ca într-o farsă de prost-gust, așa cum se întâmpla în teatrul de bulevard dintre războaie, parizian sau bucureștean: Breban devenise cel „sceptic”, ba chiar cel ce prevedea zile negre nu numai pentru cultură - și nu în primul rând pentru cultură! -, ci pentru întreaga națiune, iar amicii mei prinseseră un aer „înțelept” și concesiv, continuând să susțină, cu blândețe și nedezmințită prietenie, că
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai mult sau mai puțin succes, alții însă, de secole, în artă, în „povestire”. „Romanul, spune unul din întemeietorii romanului modern, Stendhal, romanul este o oglindă purtată de-a lungul unui drum!” Sensul vieții - misterul vieții, al existenței?!... Sigur, unii sceptici sau ironici vor decreta că nu există nici un fel de „mister” și nici „sens”, deci și aceștia, încărcați de un colosal bun-simț, vor căuta viața chiar în viață și în bucuriile, satisfacțiile și victoriile pe care ea, uneori, le poate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ieși din „comoda” și simplificatoarea împărțire a societății sau a liderilor între „comuniști” și „democrați” sau „anti-comuniști” și vor fi, în sfârșit, la înălțimea situației dramatice a României; dramatice, dar nu disperate, cum vor să ne facă să credem unii sceptici de „profesiune” sau inși care trăiesc binișor, din, cum se spune, „comerțul cu vești rele”, paraziți ai fatalismului nostru, psihologie care, o știm din istorie, se instalează rapid, profund dezarmant chiar și în vremuri normale.Ă Da, în acei vreo
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ales, pragmatic, un ins cu o bază culturală redusă, dar cumva „noul tip” de comunist, apt de a manevra cu abilitate, cu un anume curaj, în acel spațiu pe care rușii înșiși, după Hrușciov, îl acordau sateliților lor europeni. Evident, scepticii români urmau, după ’71, să-mi reproșeze acest „atașament”, această „admirație”, ei, scepticii, au, de altfel, cum o spune și Hegel, „totdeauna dreptate, deoarece, deși ei nu-și aduc niciodată aportul original ideatic într-o situație sau în explicitarea unui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de comunist, apt de a manevra cu abilitate, cu un anume curaj, în acel spațiu pe care rușii înșiși, după Hrușciov, îl acordau sateliților lor europeni. Evident, scepticii români urmau, după ’71, să-mi reproșeze acest „atașament”, această „admirație”, ei, scepticii, au, de altfel, cum o spune și Hegel, „totdeauna dreptate, deoarece, deși ei nu-și aduc niciodată aportul original ideatic într-o situație sau în explicitarea unui fenomen, ei știu să deosebească fisurile, părțile slabe ale fenomenului”. E, poate, adevărat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]