3,463 matches
-
inima în fața priceperii. De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie. 5. Cine dă pe prieteni să fie prădați, copiilor aceluia li se vor topi ochii. 6. M-a făcut de basmul oamenilor și ca unul pe care-l scuipi în față! 7. Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sunt ca o umbră. 8. Oamenii fără prihană sunt înmărmuriți de aceasta, și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit. 9. Cel fără prihană rămîne totuși tare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
7. Urlă printre stufișuri și se adună sub mărăcini. 8. Ființe mîrșave și disprețuite, sunt izgoniți din țară. 9. Și acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor; am ajuns de batjocura lor. 10. Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în față. 11. Nu se mai sfiesc și mă înjosesc, nu mai au nici un frîu înaintea mea. 12. Ticăloșii aceștia se scoală la dreapta mea, și îmi împing picioarele, și își croiesc cărări împotriva mea ca să mă piardă. 13. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
plătim besivului în rate! Când au ajuns la Bolta Rece, Grișa cânta între vreo zece șipuri goale și era de plată nu glumă”. Imaginează-ți un asemenea spectacol în zori de zi! Parcă și văd cum bietele femei speriate își scuipau în sân... Unde-i acum măcar stareța Martha, să ne omenească cu un blid de mâncare și un vin din cel de care bea împăratul, nu din care bea tot satul. Poate se plimbă prin Rai, vere. Așa că mai pune
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Și am să strig îngenuncheată: „Doamne, nu mă pedepsi!” IUBIRE ȘI DURERE De ce strigați când lumea mea e dărâmată? În miez de noapte, Un ciudat vis se aratăă Văd cum lumea încearcă să mă nimicească, Mă trântesc la pământ, Mă scuipă între ochii, Îmi fură și bunătatea care mi-a rămas, Îmi ia iubirea și mi-o aruncă la coșul de gunoi, Îmi ia demnitatea și o fac bucățele, Îmi ia somnul și mi-l destramă în mii și mii de
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
chef de ceartă, - Ia te uită, nu e plaja ta... doar marea! De acolo ați apărut! Laur deveni hotărât... deja i se făcuse frig și mai făcu doi pași. Deodată marea îl deconspiră și-i dezvălui echipamentul. Nimfele fugiră râzând, scuipând în sânii lor frumoși! A doua zi îi spun vesele, - Nu ne-a trecut prin minte să vă luăm hainele, ați fi fost la voia noastră! - Ai dreptate Ano de la șantier, păcat, și acum v-am fi așteptat în mare
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pământul din care smulgeam ceapa verde, pe care o băteam de picior până când cădea tot ce mai rămânea între mustățile din capul bulbului, ca să o putem mânca. Neavând cuțit la noi, mustățile de care-ți vorbeam le mușcam și le scuipam, dar tot mai rămânea ceva pământ în gură, pe care-l simțeam între dinți tot restul zilei. Acum simt în gură o cocleală amăruie. Stau întins pe canapea. Parcă mi-a amorțit mâna. O lumină albăstruie începe să coloreze ferestrele
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
suferinde, își mențin cu greu echilibrul stând în picioare, cu bagaje în mâini. Carență în eficiența „celor șapte ani de acasă” manifestă și acei tineri care, mergând în grupuri gălăgioase ocupă întregul trotuar, fumează de-a valma, băieți și fete, scuipă, aruncă la întâmplare ambalajele și capetele de țigări, se înghesuie înaintea femeilor și a persoanelor vârstnice la urcarea în mijloacele de transport, nu știu să salute politicos, poartă uneori îmbrăcăminte indecentă, își consumă ardentul sentiment de dragoste prin săruturi prelungite
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
și carpeni, cu pașnice curți dimoviene, cu, în zare, magazinul Victoria și, deja începînd să pâlpâie, reclama rotundă, albastră GALLUS, înlocuită abia anul ăsta cu PEPSI. Urât, provincial, cu niște coșuri cenușii de termocentrală hiperdeparte, orașul "real" mă jignea, îmi scuipa în față o flegmă cenușie. Cenușiu, cenușiu avea să-mi fie destinul literar, căci unora li se dăduse Viena, iar mie plictisul ăsta fără limite. Din cauza asta nu-mi ieșea mie romanul-sonet, căci unde se ascundea monstruoasa frumusețe? în blocuri
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în Rimbaud, eu e un altul: "nu eu, alți copii / au scris pe perete prostii / au scris aici aceste porcării / cu creta verde, pixul gri". Vitalitatea acestui mecanism generativ este teribilă. Percutante ca focul automat al unei puști mitralieră, poemele scuipă, pe de-o parte, asociații textuale hilariante prin contrazicerea oricărui orizont de așteptare, și pe de alta imagini crude, sadice, de o dubioasă frumusețe: "doresc să scriu poemul în care la sfârșit / să vină cineva cu un cuțit / visez să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să-mi pun alte întrebări despre condiția mea. Căci apar Monștrii. Nici ei nu știu cine sânt și de ce putere sânt însuflețiți. N-au instinct de conservare. Păsări de foc, diavoli estropiați, zombies, mumii, vârcolaci, legiuni de inomabile nevertebrate se azvârl înainte, scuipă sfere de flacără, te năpădesc cu duhori sulfuroase. îi extermin cu zecile, eliberând limbi de jad din magicul caduceu, alunec rapid prin ținutul melancoliei, cu cîte-un copăcel închircit pe alocuri, mă feresc de văpăile dureroase ale celor care-mi vor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
erau atunci veștede. Iar când pășiră întîia oară în valea marelui fluviu, apele lui, din anotimpul ahet, tocmai începeau să crească. În acele zile soldații lui Puarem văzură fluviul cu apa verde și groasă și, încercînd s-o bea, o scuipară cu scârbă. Dar Hapi cel verde trecu destul de repede spre mare și după vreo douăsprezece zile începu să vină Hapi cel roșu. Apele lui păreau acum amestecate cu sânge și soldații atlanți le priveau înspăimîntați. Nimeni nu știa de unde vine
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
străin cuvintele Ta Nuter, numele țării nevăzute despre care se alcătuiau în Ta Kemet cântece și se istoriseau povești, și pe care nu se gândise că o va vedea aievea vreodată, își desfăcu fălcile și printre buzele îngroșate și aspre scuipă în mare. Apoi rosti pentru sine un cuvânt pe care cei doi nu-l auziră bine sau nu-l pricepură decât atunci când biciul din mâna unui slujbaș atlant, ce tocmai trecea pe acolo, sfâșie șuierând spinarea vâslașului. Iahuben se întoarse
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
numele tău blestemat! Lui Iahuben îi părea acum rău de întorsătura neașteptată a lucrurilor și nu mai știa cum să le îndrepte. Înțelegea ura omului smuls poate de lângă nevastă și copii tocmai în luna semănăturilor. Zâmbi vinovat. Sclavul tăcu și scuipă în mare, fără să-și ia în seamă spinarea însîngerată, pândită de o nouă primejdie. Biciul se năpusti iar. De astă dată curelele loviră buzele vâslașului, care n-au vrut să se deschidă pentru a răspunde la întrebare. Slujbașul clocotea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu știam ce să răspund. Numai că n-or să mai aibă pe cine întreba copiii mei despre Ta Nuter. Vâslașul își încleștă din nou fălcile și nu și le mai descleștă apoi decât de puține ori, doar ca să-și scuipe sângele scurs din buze. Cheful de vorbă îi pierise și lui Iahuben. Nici Auta nu mai vorbi. Puntea se umpluse acum și de alți oameni decât corăbierii. Iahuben ascultă șuierăturile de bici care ocoliră puntea, apoi simți ceva necunoscut în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nori îi făcea chiar el. Nimeni nu avea îndrăzneala să se urce până în pisc: de jos se vedeau valuri subțiri de fum ieșind din el neîncetat, adesea și scântei și pulbere aprinsă și uneori chiar pietre pe care muntele le scuipa cu năduf. Oamenii spuneau că, prin el, cine ar avea astfel de cutezanță nesăbuită ar putea să intre în Țara de Jos, de sub pământ, a focului, unii socotind că de-acolo își ia soarele în fiecare dimineață văpaie înainte de a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
era și nătâng și meseria îl învățase de multe ori că nu deznădejdea te scapă de primejdie. Se întoarse spre sutaș: - La urma urmei, nu câștigăm nimic dacă ne certăm. Mai bine să ne gândim ce putem face. Sutașul zise, scuipând cu necaz: - Dacă aș izbuti să mă strecor cu cincizeci de soldați pe o corabie până la țărmul celălalt, în două zile vin cu douăzeci de robi noi. Tot nu mai știe nimeni cine erau cei care au fugit. - De știut
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
piatră, privi deznădăjduit spre soldații săi și le porunci să coboare în tabără. După câțiva pași, un soldat îl întrebă: - Câinii nu-i luăm, stăpîne? Legați cu frânghii de niște copaci, câinii scânceau jalnic. Sutașul se opri o clipă, apoi scuipă scârbit, zicînd: - Lasă-i acolo! Și porni înainte. Soldații nu mai îndrăzniră să vorbească. Dar toți întorceau capul spre peșteră. Le era milă de câini. Când ajunseră în tabără era amiază. Slujbașul regesc nu se mai aștepta să-i vadă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu pielea roșiatică și cu trupul înalt și vînjos: al atlanților. Într-un veac depărtat, după ce acel amestec se săvârșise, muntele cel mai înalt din pragul punții de pământ care lega insula de azi de întinsa țară vecină începu să scuipe foc și noroi fierbinte din gura lui ridicată peste nori, și mari cutremure zguduiră glia. Când muntele se potoli, iar oamenii, trecîndu-le spaima, începură să umble din nou pe locurile vechi, văzură că la poalele Muntelui de Foc unde fusese
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vrut să ne ucidă pe amândoi, pentru că eu l-am întrebat de ce o bate pe Ntombi. Și i-am spus: "Stăpîne, dacă ne ucizi nu câștigi nimic, pierzi doi robi, iar dacă ne vinzi, capeți preț bun." Negustorul ne-a scuipat în obraz cu mânie și a trimis o slugă la târg să ne vândă. Aș fi fugit cu Ntombi, dar n-aveam unde. Sluga ne-a vândut unui negustor de pește. De atunci suntem amândoi la el. Și azi v-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
enzimă proteolitică (enzimă care digeră proteinele); bromelina, practic, „digeră” celulele moarte și pe cele bolnave și microbii străini din gât; se taie ananasul cuburi, se mestecă bine și se lasă sucul să se scurgă de-a lungul gâtului, dar se scuipă pulpa; sau se face gargară cu sucul proaspăt stors din ananasul copt și se scuipă. Curmale japoneze: curmalele japoneze foarte coapte, negătite calmează durerea de gât și conțin enzime care distrug celulele afectate și microbii străini. Suc de hrean și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și microbii străini din gât; se taie ananasul cuburi, se mestecă bine și se lasă sucul să se scurgă de-a lungul gâtului, dar se scuipă pulpa; sau se face gargară cu sucul proaspăt stors din ananasul copt și se scuipă. Curmale japoneze: curmalele japoneze foarte coapte, negătite calmează durerea de gât și conțin enzime care distrug celulele afectate și microbii străini. Suc de hrean și lămâie: pentru tuse, însoțită de congestionare gravă a mucusului din plămâni și sinusuri; aceeași utilizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
iaz, acolo unde pescuiesc și se hrănesc bâtlanii și alte păsări cu ciocul lung asemănătoare, veți observa un obicei ciudat. Din când în când, bâtlanul ia un cioc de apă, își întoarce gâtul și își introduce ciocul în propriul anus, scuipând apa cu forță spre intestine, pentru a elimina resturile putrezite și alte reziduuri lăsate de regimul său alimentar pe bază de pește. Cine le-a învățat pe aceste păsări să facă asta? Natura. Și adeptul taoismului nu respectă nici un maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cu degetul mare de la mâna care v-a rămas liberă și să trageți soluția încet prin nara superioară (figura 3.2). Continuați să trageți apa prin nară până când simțiți cum soluția caldă vă curge pe gât, dar nu o înghițiți. Scuipați-o, în schimb, afară pe măsură ce se scurge. Aveți grijă să nu inhalați aer în timp ce vă turnați soluția în nas. După ce ați terminat aproximativ jumătate din soluție prin una din nări, schimbați-vă poziția pe partea cealaltă, înclinați-vă capul invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
noastră: Bulangiu Împuțit! — Ce puțoi sunt la volan În ziua de azi... meditez eu, Încă uitându-mă la prespapierul inutil al băbătiei bătute-n cap. Ar trebui să-l urmăresc pe puțoiu ăla... ia-i numărul Împuțit și verifică-l... scuipă Ray, apoi, pe neașteptate, râde și spune: Futu-l În cur. Totu-i aranjat pentru Dam? Spuneai cai rezervat. — Ba bine că nu. Io și tovarășul meu, Bladesey. Îl știi pe Bladesey? Umpuțoi mic de la masoni. Funcționar de stat. Registrator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
niciun caz. Când Începe să vorbească, pare stânjenit, dar nu ofensat, nu că mi s-ar rupe vrumpic. Păi... ăă... de fapt, În privința asta lucrurile n-au stat prea grozav În ultimul tim... Încuviințez sumbru din cap În vreme ce Bladesey Îmi scuipă chestia asta umilitoare. Labagiu chiar crede că-mi pasă. Greșit! — Presupun că de fapt, ăă, am fost Întotdeauna cam singuratic... mereu mi-a fost greu să-mi fac prieteni... de-aia francmasoneria mi-a prins așa bine... toată lumea-i acceptată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]