11,090 matches
-
singurul loc în care ajunge este o pungă de popcorn, proaspăt inventată în America și plină de prisos și abundență, pentru că e foarte încăpătoare. Înaintarea spre țâțe, atât de des exersată, e curmată de data asta în fașă, deoarece Conny, scumpa de Marianndl, tocmai trebuie să dea un examen la Conservator. Când ești cu ea, transpiri în timpul liber, ceea ce e mai plăcut decât să transpiri muncind, fiindcă e o sudoare provocată voluntar. Ea, Conny, are pregătirea necesară muzicii clasice, serioase, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vătămat, încă mai sunt bărbat, fie și‑ntr‑un picior. Hi‑hi‑hi și ha‑ha‑ha. Fata vine la masa lui tati, care mai plătește două porții de lichior, sărut drăgăstos, lichior de ouă cu zmeură și frișcă. Sunt scumpe și au un gust îngrozitor. Iată cât de mult a plătit deja tata pentru ea. Fiul mai are puțin și varsă. Tatăl îi distruge grăsanei frizura înaltă, tapată și‑și bagă degetele de‑a dreptul în acest cuib de pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se trage o săpuneală. În mod eronat, aspiră către armonie, înțelegere, chiar frumusețe, despre care le povestește adesea colegilor de școală, fără să aibă nici un drept s‑o facă; pentru ca ei să‑l înțeleagă, Rainer descrie armonia sub forma mașinilor scumpe, a călătoriilor cu avionul, a părinților care se sărută și a cristalului strălucitor, lucruri care există la ei acasă, unde pot fi admirate. De fapt, armonia nu se poate cumpăra - fie că există în om, fie că nu există. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bere și mai târziu încă una și încă una, dar Sophie i‑a comandat deja o cafea și un coniac. Sophie tace cufundată în fusta plisată și în puloverul de culoare închisă. Hans tace și el, numai că în țoalele scumpe ale fratelui ei. În jurul lui vorbește nevinovăția, vorbesc fiii și fiicele de parcă ar fi plătiți pentru asta, vorbesc despre lucruri, fapte și întâmplări la fel de nevinovate. Hans nu‑i nici fiu, nici fiică, pentru că e fiul unui neica nimeni. Prater‑ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
are chiar și părinți și nu știe cu ce se mănâncă lucrurile astea, motiv pentru care pot s‑o instruiesc eu personal, ura! Frumoasă domnișoară, singură‑singurică, trebuie s‑o ajutăm. Am închiriat o cameră la hotel, drăguță și foarte scumpă, care are chiar și baie separată. Oh, sunteți nespus de amabil, altfel n‑aș ști încotro s‑o iau, de ce și pentru ce, dar acum știu, când mă uit așa la dumneavoastră. Nu‑mi dai un pupic ca aconto, puișorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
demonstrativ. Comerciantul, care n‑a mai văzut cuțit decât la nevastă‑sa în bucătărie, tace paralizat de frică. Unde‑i portofelul. Luați‑l, e în buzunarul interior al hainei, viața mi‑e mai dragă, o prefer banilor. E cel mai scump lucru de pe lume. Patru contra unu e o lașitate, am să povestesc asta acasă, și soției și șefului, dar am să spun că au fost șase contra unu. Au. Portofelul gros e confiscat, iar călătorul bine hrănit e pălmuit, călcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de la sine putere. Cu toate astea, e nevoit să plece și s‑o ia și pe Anna. Plecați, vă rog, amândoi. Scăldați în ură, frații se îndreaptă spre ieșire, târșâind picioarele pe gazonul englezesc și strivind intenționat mai mulți boboci scumpi, frunze și fire de iarbă sub tălpile pantofilor, subțiate ca o coală de hârtie; un pantof modern cu bot ascuțit își pierde considerabil din forma inițială dacă i se aplică o talpă nouă. Apoi o iau spre stație, în timp ce Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dominantă. Lui Hans i se pare că Sophie e un spiriduș, fiindcă acum e aici și peste puțin timp apare în cu totul altă parte, unde își încurajează echipa favorită. Oare să‑i aducă flori sau mai degrabă un parfum scump sau o cutie mare de bomboane? Mai bine să întrebe o femeie care sigur cunoaște mai bine ca el inima altei femei; o s‑o întrebe pe Anna. Mai târziu va trebui să și studieze - ca să se poată însura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care se îndreaptă spre cofetăriile mari și renumite din zonă. Azi merg acolo fiindcă domnul Witkowski se declară cât de cât mulțumit doar dacă are parte de ce‑i mai bun; îi spune soției că pentru el nimic nu‑i prea scump, deoarece calitatea are prețul ei pe care, dacă nu‑l plătești, vei plăti în cele din urmă cât nu face. Ia uite, frigiderul ăsta de‑aici și mașina de spălat de colo, ce n‑am putea răci și spăla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fiecare seară, la câteva minute de mers pe jos de la hotel. Tofu servit rece costa patru dolari jumătate, iar un tendon cu gust oribil, de furnir ars, făcea chiar opt dolari, dar nu-mi dădeam prea bine seama dacă era scump sau ieftin, fiind prima mea vizită la New York. Monkey vorbea mult În timpul mesei. Discuția din seara asta avea ca temă necesitatea emancipării japonezilor atât În comportament, cât și În gândire. Numai noi, japonezii, avem tendința de a trasa o linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ar vrea să se atașeze de mine. Îmi aduceam aminte cu nostalgie de barul de hotel unde aveam obiceiul să ne Întâlnim. Cu salariul meu de acum, băuturile, mâncarea care se servea, atmosfera, totul respira lux și devenise mult prea scump pentru mine. Însă gândindu-mă la momentele care mă așteptau alături de Akemi, mi-am spus că asta conta prea puțin. Acest loc era Încărcat de amintiri. Barmanul nu mă uitase. — Ca de-obicei? mă Întrebă el Înainte de a mă servi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
bagajul unui cuplu de bătrâni de origine hispanică și, deși ne-au refuzat, le-am adresat câteva cuvinte: „De unde ați venit?“ „Datoria externă a Mexicului este uriașă, trebuie să vă fie foarte greu, nu-i așa?“ „Restaurantul hotelului este foarte scump, așa că mai bine ați lua masa de prânz la un McDonalds sau la un local de genul ăsta.“ Le-am vorbit Întruna până au coborât Înaintea noastră. De Îndată ce ne-am văzut singuri În cameră, ne-am aruncat Îmbrățișați În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu mai e la modă acum În Tokio. Tot ansamblul probabil că o costase mai puțin de zece mii de yeni. Îți Închipui că o femeie ca ea, care avea un copil de crescut, nu-și permitea să-și cumpere haine scumpe de firmă, dar mi-a lăsat o impresie plăcută, nici ieșind prea tare În evidență, dar nici prea ștearsă, genul de ținută pe care o purtau femeile serioase acum câțiva ani. Nu mi-am putut reține un strigăt mut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
niște spaghete, se urca Într-o limuzină lungă Lincoln. La hotel se caza Întotdeuna În cele mai extravagante camere: Ambassador Suite, Imperial Suite, Tropic Suite, Marrakesh Suite. Genul de camere decorate cu un gust Îndoielnic, dar cu cât erau mai scumpe, cu atât Îi plăceau mai mult. Toate astea costau o căruță de bani. Dacă avea un milion, Îl toca cât ai zice pește. Când termina banii, se apuca imediat de altă afacere. Yazaki nu era omul care să stea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
El singur se ocupă de tot. Uneori are și câte cincizeci de clienți, de la care scoate vreo câteva zeci de mii de dolari. Restaurantul de jos nu e deschis decât de trei ori pe săptămână, dar probabil e cel mai scump din Manhattan. În spatele restaurantului e un bar disponibil doar pentru membri. Un singur martini costă o sută de dolari. David se ocupă acum și cu investiții imobiliare. Clădirea de aici e una din achizițiile sale. Din cauza crizei actuale, prețurile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
roșu. Au plămânii putrezi pentru că aerul nu e bun și pentru că fumează prea mult, și au un simț al umorului care pare plin de cruzime dacă nu-l înțelegi și chiar mai crud dacă-l pricepi. Își cumpără vitrine Biedermeier scumpe, la fel de solide ca blocurile de locuit, și apoi atârnă în interiorul ușilor de sticlă perdeluțe care să ascundă vederii tot ce țin în ele. Este un amestec excentric tipic de ostentativ și privat. Cum mă descurc? Frau Lange dădu aprobator din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vizită și telefonul de acasă unui austriac de care nu auzisem în viața mea. 3 Miercuri, 31 august În zona aflată la sud de Königstrasse, în Wannsee, se găsesc tot felul de clinici și spitale private - de-alea elegante și scumpe, unde se folosește la fel de mult eter pe podele și geamuri ca și pe pacienți. În ceea ce privește tratamentul, există tendința de a fi adepții egalitarismului. Un bărbat poate să aibă constituția fizică a unui elefant african, că ei tot sunt fericiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a fi adepții egalitarismului. Un bărbat poate să aibă constituția fizică a unui elefant african, că ei tot sunt fericiți să-l trateze de parcă ar fi suferit o comoție, cu câteva asistente rujate care să-l ajute cu mărcile mai scumpe de periuță de dinți și de hârtie igienică, însă cu condiția să poată plăti pentru toate astea. În Wannsee, balanța de plăți a contului bancar contează mai mult decât tensiunea arterială. Clinica lui Kindermann se înălța pe o stradă liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îi pieriră de pe buze când mă văzu cu bricheta în mână. Am aprins-o și am ținut-o sub revista pe care o citeam. Arse încet, cu o flacără albastră. — Becker, cam cât crezi că face revista asta? — O, sunt scumpe, domnule. Cel puțin zece mărci fiecare. — Înseamnă că stocul din gaura asta de șobolan valorează cu siguranță câteva mii. — Pe puțin. Ar fi mare păcat să izbucnească un incendiu. Sper că Helmut are asigurare. — Vreți să vă uitați în dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la Moravuri, explică el, sărutând-o pe obraz. — Ce păcat. Și erai atât de bun la asta. Îmi aruncă o privire de parcă era hârtie de turnesol, gata să-și schimbe culoarea dacă eram ceva care ar fi putut păta covorul scump: — Și pe cine ai adus la noi? — E în regulă, Evona, e un prieten. — Prietenul tău are un nume? Și nu știe și el să-și scoată pălăria atunci când intră în casa unei doamne? Am lăsat de la mine și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nici un deranj, i-am zis, ochii mei urmărindu-i picioarele în timp ce se urcă în mașină, bucurându-mă pentru puțin timp de priveliștea marginilor ciorapilor ei și a jartierelor. Mută-ți gândul, mi-am spus în sinea mea. Asta e prea scumpă. În plus, avea alte lucruri pe cap. Cum ar fi dacă pantofii se potrivesc cu geanta și ce se întâmplase cu fiica ei dispărută. — Încotro? am întrebat-o. Acasă? Ea oftă de parcă îi sugerasem ieftinul și sordidul motel Palme de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
începu din nou să cânte, și mai tare, și mi-am dat seama că era cântecul Tineretului Hitlerist: „Steagul nostru îl vedem fluturând înaintea noastră, Steagul nostru înseamnă o vârstă frumoasă, Steagul nostru ne conduce spre veșnicie, Steagul nostru mai scump decât viața ne e“. M-am întors în locul unde stătea Becker și am intrat în mașină. — E o fată grozavă, nu-i așa, domnule? — Cu siguranță. Ai grijă numai să nu care cumva să-ți pui mâinile pe ea, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
suferință. Mai rău, odată împlinite, ele revin identice, intacte, cerând aceeași energie ca și cum n-ar fi fost satisfăcute. Efort zadarnic, asemenea umplerii butoiului Danaidelor, faptl de a răspunde la aceste dorințe induce permanent reiterarea negativității. Nenaturale și nenecesare sunt vinurile scumpe, mesele bogate, casele costisitoare, hainele de lux, erotica elaborată, pasiunea amoroasă, rafinamentele senzuale, care țin de vârful culturii și al civilizației, în vreme ce epicurismul rămâne pe cât se poate un naturalism - de care Rousseau își va reaminti. Pentru că dorința legată de aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în acest sens în testamentul său -, Philodemos mănâncă roadele pământului și ale mării italiene: năut, varză și sardele încă strălucind de prospețime, brânză abia închegată cu sare, lăptuci și măsline. Cu altă ocazie - ficat de porc cu ceapă, cicoare... Vinuri scumpe nu există pe masa prietenilor; se bea, cel mai probabil, un vin de țară puțin alcoolizat, ușor. Bucătăria este cea locală: simplă, autentică, tradițională, modestă, mai aproape de natură decât de cultura care rafinează, elaborează și obligă la variațiuni costisitoare. Stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu tot felul de semnale radio, crezusem atunci că descoperisem vreo nouă civilizație, dar, când le-am descifrat mesajele, am aflat că ne întrebau dacă nu vrem blugi ieftini. — Interesant! zise Getta 2. Și de ce nu mergem la ei? E scump, răspunse comandatul Felix S 23. Percep o taxă de imponderabilitate, ca să contrabalanseze taxa noastră de gravitație. — Nu-i nimic, răspunse Getta. Fac eu cinste. Ce monedă acceptă? — Acceptă orice, numai uraniu să ai. Cu câțiva lei obișnuiți și cu cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]