138,178 matches
-
tîrzii ai Ceahlăului compromis, precum Adrian Păunescu și D.R. Popescu. * Oricît ar grimasa unii, adevărul gol-goluț e acesta: Mihail Sadoveanu a fost unul din marii scriitori și, în același timp (scelerat), unul din marii ticăloși ai acestei țări. N-a semnat el oare condamnarea la moarte a unor țărani prigoniți de regimul comunist? * Boala e o extravaganță, precum orice apropiere șocantă de umanitate. Marii vizionari, întemeietorii de religii, nu par adesea extravaganți, aidoma unor bolnavi faimoși? * O vorbă memorabilă, rostită de
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
circumstanță "elaborat de un colectiv coordonat de...". Institutul de Istorie, unde funcționau, din milă, în calitate de colaboratori externi, remarcabili istorici, a elaborat și publicat cîteva importante volume de documente (mai ales cele privind răscoala țăranilor din 1907). Pe toate le-a semnat abuzivul M. Roller și pentru unele a primit chiar premiul de stat. Dar, treptat, Gheorghiu-Dej îi repune în drepturi pe Const. Daicoviciu, Andrei Oțetea, Emil Condurachi, Oțetea izbutind să devină chiar director al Institutului de Istorie și, implicit, redactor șef
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
mai curs multă apă pe Dîmbovița. Și, să nu se uite, prima înfruntare dintre adevărații istorici și echipa lui Roller a fost cîștigată, în decembrie 1956, de cea de a doua, prin apariția unui articol dur în Lupta de clasă semnat de un I. Goliat, care aducea aspre reproșuri revistei Studii. În esență cîteva idei și principii constituiau obiectul acestor confruntări, care au fost, atunci, de o acuitate extraordinară. În primul rînd era definirea caracterului participării României la primul război mondial
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
talentul ei literar de mare clasă și mai ales noblețea - de neîntâlnit în societatea noastră de azi - a atitudinii adoptate în judecarea faptelor trecutului au ceva neverosimil. La fel de surprinzătoare au mai fost, la vremea apariției lor, doar jurnalele și evocările semnate de Jeni Acterian, Mihail Sebastian, Petre Pandrea și Ion Ioanid. Jeni Acterian, Mihail Sebastian și Petre Pandrea au murit însă de mult, iar Ion Ioanid trăiește departe de România. Annie Bentoiu este contemporană cu noi și, cu puțin noroc, poate
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
maghiar din Cluj, Luiza Orosz: bătrîna care-și grăbește moartea. Tema morții - alternativă senină la zbuciumul vieții - este, de altfel, un filon epic care se regăsește într-o manieră stilistică similară doar că mai concentrată în Corul pompierilor, metrajul mediu semnat de tînărul Cristian Mungiu, prezent la festival și cu două microeseuri consacrate maniilor televizive. Cu siguranță, corespondențe de fond și formă se pot descoperi și în zona documentarului și în cea a filmului experimental. Aceste notații sînt doar cîteva dintre
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
despre Bach, dacă-i evocam persoana și opera, un monument de grandoare spirituală și de tărie morală, încercam de fapt să ne ridicăm moralul, să ne păstrăm conștiința curată, să ne oțelim voința de a supraviețui". * Celălalt text memorialistic e semnat de un pictor, Vasile Varga și conține Amintiri despre Aurel Cojan. Introducerea e voit șocantă: "Pentru un pictor, e plictisitor să scrie. Fiind pictor, pentru mine e plictisitor să scriu. Să sari nu numai dintr-o modalitate de exprimare a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
sa, provocînd și îmbogățind mereu ființa interioară. este titlul unui poem din ultimul său volum de versuri, Donatorul de umbră (Editura Junimea, 2000), o carte frumoasă în înțelesul propriu al cuvîntului: tipar elegant, ilustrații foarte "poetice" - în sensul poeziei, adică - semnate de sensibilul plastician Ion Truică. Autorul și-a gîndit, așa cum ne-a obișnuit, cu multă grijă arhitectura cărții; segmentele ei "curg" pe un palier tematic bogat care începe de la înțelesurile raportului nu o dată tensionat dintre a fi și a avea
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
deficitară foarte) care, întîrziind, poetul i-a scris criticului să o reediteze, el, pe a sa din 1883/1884. Exceptînd episodul din 1890 al ediției Morțun prima ediție care e polemică voit cu cea maioresciană e, din 1893, și e semnată de A.D. Xenopol. Polemizează cu aserțiunea lui Maiorescu din prefața ediției din 1889 că boala lui Eminescu fusese ereditară ("Cine l-a înnebunit pe Eminescu, căci contest cu energie că el să fi înnebunit de la sine? L-a înnebunit țara
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
nici nu se adopta, cum voia să spună prefața, un criteriu cronologic pentru organizarea sumarului. Apoi editorul, eliminînd prefața, a abandonat-o în grija editorilor (frații Șaraga) care au desfigurat-o rău de tot. Apoi, în 1894, intervine Matei Eminovici (semna tot Eminescu) care, printr-o notă inserată în Monitorul Oficial, își aroga dreptul exclusiv de a edita opera fratelui său. Ediția sa din 1895 e nerelevabilă, deși pretindea a fi oficială, cu aprobarea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. În 1902
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
ține, ca la alți poeți din generația sa, de lipsa de onoare, ci este expresia ultimă a dorinței de autenticitate. * Ambii poeți, și Zamfira Zamfirescu, și Alexandru Matei, își fac intrarea în lume prin arcul de triumf al unor prefețe semnate de Al. Cistelecan. Nu este o întâmplare. De multă vreme, criticul din Târgu-Mureș (de fapt, din România) supraveghează cu o mereu reconfirmată competență fenomenul poetic românesc și semnalează prompt orice apariție care dă speranțe. Zamfira Zamfirescu, Da, prefață de Al.
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
ani, cînd faimoasa poveste a lui Antoine de Saint-Exupery a fost publicată de Rao în traducerea lui Benedict Corlaciu. Prilejul mi se ivește pe neașteptate acum, odată cu lansarea pe piața culturală americană de către Harcourt a unei noi traduceri a cărții, semnată de Richard Howard. Comparînd variantele existente, atît cea romanească de la Rao, cît și cea a lui Howard, precedată de cea a lui Katherine Woods, am descoperit cîteva diferențe importante, dar mai presus de orice textul în sine m-a recucerit
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
polemicii pentru a porni de la o întrebare fundamentală și destul de veche: cum ar putea fi studiile literare (critica, istoria, teoria) strict politice? Altfel spus: care ar fi make-up-ul lor intelectual? Iată întrebarea care constituie teza principală uneia dintre cărțile recent semnate de Stanley Fish, Professional Correctness: Literary Studies and Political Change (Corectitudinea profesională: Studiile literare și schimbarea politică) . Volumul e ceva mai vechi (1996 în harrdcover, 1999 în paperback), publicat fiind înainte de celebrul scandal Sokal, dar poziția lui Fish a rămas
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
despre mine. Și nici n-aș vrea ca ele să spună altceva decît că eu sînt o ființă normală. Jurnalul e aspiratorul propriilor mele reziduuri psihosomatice." * Ne pare rău că n-a mai rămas spațiu pentru a comenta pagina remarcabilă semnată de Paul Gusbeth-Tatomir, intitulată Pe buza prăpastiei. În rîndul care-i rămîne, Cronicarul vă roagă să o citiți. La pândă în bibliotecă Cronicarul n-a ținut socoteala retragerilor în sau la bibliotecă ale lui Ion Cristoiu. Dar cam de fiecare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
discuții aproape filosofice despre evenimentele delirante din jur. în spatele tuturor relatărilor se simte însă sensibilitatea, dar și voluntarismul acestei femei născute o dată cu secolul, în care se regăsește deopotrivă marea mondenă, dar și corespondentul de război al ziarului "Newsweek", și care semnează ambiguu: R.G. Waldeck. Relatările ei sînt amănunțite și de obicei neutre, romanul-reportaj pe care îl scrie la întoarcerea în America cuprinde atîtea evenimente, atîtea povești și observații toate interesante pentru noi azi, încît e foarte greu să selectezi cîteva. Toate
O americancă la Athénée Palace by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16552_a_17877]
-
drog e banul", austriacul Götz Spielmann a înnobilat un story ca oricare printr-o idilă între un taximetrist vienez și o traficantă mexicană, născută frumos dintr-un lamento spaniol. În ordinea corespondențelor pe care și cinematograful le poate provoca, Infidela semnat de Liv Ullmann pe scenariul lui Ingmar Bergman este o fascinantă mostră de intense sinestezii, iscate de un amplu monolog al eroinei ce-l vizitează pe autorul care a creat-o. Și dacă Erland Josephson este discret alter ego al
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
de a-și rememora motivele ratării existențiale. Așa ar putea fi rezumat subiectul piesei scriitoarei scoțiene Sharman Macdonald, nu însă și tema pe cît de profundă, pe atît de delicată și cu atît mai puțin spectacolul Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, semnat de Ada Lupu. O montare în care implicarea realizatoarei a fost substanțială, începînd cu traducerea și terminînd cu viziunea, după cum o indică și înlocuirea titlului original - When I Was a Girl I Used to Scream and Shout - cu un altul
Călătorie în propria copilărie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16561_a_17886]
-
Tudor s-au oferit să intre în solda puterii feseniste, jurând să le "termine" adversarii. Fericit că cineva se va ocupa de treburile murdare, osul de ardelean al lui Petrică a iscălit imediat, fără să-și dea seama că-și semnează și propria condamnare! Știu, însă, că într-un interviu arogant la B.B.C. același Ion Iliescu, întrebat despre apelul în favoarea sa al membrilor societății civile, a spus textual: "Un asemenea sprijin îmi este nefavorabil!" Și, pentru a nu lăsa nici un dubiu
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
noapte, spre surprinderea unora, dar și spre disperarea furioasă a multora, au răsărit în spațiul public lucrări de sculptură în metal, forme artistice cu iz testamentar care au consfințit eșecul industrial și au reciclat monstruozitatea într-o ordine simbolică înaltă, semnate de cîțiva dintre cei mai importanți sculptori români din generația de mijloc: Titi Ceară, Laurențiu Mogoșanu, Radu Dumitru, Gheorghe Zărnescu, Sava Stoianov, Vlad Ciobanu, Vasile Ivan și Ionel Cojocariu, cărora li se adaugă și colegul lor ceva mai în vîrstă
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
capăt și spiritul poate nădăjdui mai mult sau mai puțin îndreptățit de evidențe". Aceasta este, de fapt, Lustra: o tresărire a codului ontologic, un semn prin care vremea își alege tipul de poetică. Nu mă refer numai la ceea ce este semnat: mecanismul de construcție, meșteșugul care stă la baza ei, legătura cu opera. la fel de importantă este partea de signatură, pe care imagologii o interpretează ca răspuns al speciei. Ea se vede din itinerariile pe care și le-a croit, din felul
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
până în 1987, la posturile de radio Europa Liberă și Vocea Americii. Redactează dintr-un foc romanul Parages, după o rețetă inedită, sinteză între Proust și "noul roman" francez, atunci în vogă. Cartea apare în 1963 la prestigioasa editură Gallimard. Editura semnează cu autorul cinci contracte pentru viitoarele romane, care însă n-au fost "onorate" nici pînă în ziua de astăzi. Actualmente, Theodor Cazaban este vicepreședintele Centrului Român de Cercetări din Paris. Colaborează constant cu Jurnalul literar, al cărui director, Nicolae Florescu
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
film cu o carte de vizită impresionantă - 25 de distincții câștigate - și care a plăcut mult publicului nostru, inteligent, frenetic, imaginativ, postmodernist, delirant, cinic, absurd, violent, amuzant, incitant și solicitant, totodată - a fost filmul Snatch - Unde dai și unde crapă - semnat de copilul teribil al ecranului englez actual: Guy Ritchie Alias mister Madonna. O poveste complicată și încurcată cu gangsteri păguboși de toate rasele și naționalitățile, jocuri de sex neautorizate, un diamant de 84 de carate, un țigan blond irlandez, o
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
Mânăstirea Cernica, persecutat, în perioada postbelică, de regimul comunist. Recent, Mircea Motrici a început să publice această arhivă. Primul volum (din cele aproximativ treizeci, câte va număra colecția), O viață ca oricare alta (Suceava, Editura Mușatinii, 2004) are o prefață semnată de patriarhul Teoctist, fost elev al lui Dionisie Udișteanu (în perioada 1932-1940). "Ca om de cultură și talentat pedagog - își amintește semnatarul prefeței - el izbutea să echilibreze nu numai programele de învățământ, ci și cele mânăstirești și, totodată, s-a
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
doi au fost anunțați sau nu ne azvârliră pe toți laolaltă ca pe niște măsele stricate. Ce m-a frapat pe mine este că o lașitate generală puse stăpânire pe ceilalți ziariști din generațiile mai vechi, care au continuat să semneze, fără să le pese de excluși. Halal!... Să fie gazetarul oare totdeauna ceva... sub un veritabil scriitor? * Ultimul meu articol din acest Cotidian depășit se intitula Uraganul Băsescu și a apărut pe data de 5 noiembrie 2004, cu trei săptămâni
Niște moftangii, mon șer! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11863_a_13188]
-
ne-au scutit, vai!, pe nici unul dintre noi. Relația și, îndrăznesc să spun, prietenia cu C. Stănescu reprezintă pentru mine unul dintre cele mai puternice întăritoare morale și profesionale. Deloc întâmplător, cartea mea de debut se deschide cu o prefață semnată de el. Iar o altă carte, care va apărea nu peste multă vreme, va avea o prefață de Cristian Tudor Popescu. De asemenea, cu o simbolistică moral-afectivă evidentă. Căci, dincolo de ce știe toată lumea despre CTP (că e cel mai bun
Memento ALIA by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11852_a_13177]
-
ziarului. Dacă Tinu însuși ar fi făcut o asemenea greșeală, acum doi ani, nici el, cît de director al Adevărului, nu ar fi riscat o asemenea schimbare. Lipsită de autoritate, Ana Maria Tinu și-a închipuit că puterea se cîștigă semnînd hîrtii. Sau că recunoștința se moștenește. Ea a vrut să-i ia prerogativele lui Cristian Tudor Popescu mizînd pe ideea că între orgoliu și dependența lui sentimentală de Adevărul, redactorul-șef al ziarului va alege dependența. Cristian Tudor Popescu nu
Adevărul fără CTPopescu și CTP fără Adevărul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11893_a_13218]