3,422 matches
-
din spațiu lângă noi, care păruse că o aștepta numai pe ea, și ne întinse un plic misterios. Era acesta plicul, înțelesei în cele din urmă, care zăcuse mut, de-a lungul lunilor trecute, adăpostind suma vinovată în întunericul unui sertar rușinat, încercând însă, fără îndoială, în tot acest răstimp, să-și imagineze destinatarul, să îl adulmece, să ne cheme pe noi, din necunoscutul care ne înghițise și care făcea astfel imposibilă orice încercare de repunere în echilibru a balanței lumii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
îl va desface în fața ta ca pe un papirus de preț. Zâmbetul lui Audrey Hepburn te va orbi atunci, strălucitor și cald și fragil, albeața pielii ei, intensificată de hârtia poroasă, va răsuna aproape ca un cântec peste măsuțe și sertare și rafturi și băncuțe de lemn ostenit. Tu ești la fel de frumoasă ca Audrey Hepburn și semeni cu ea, uite, gâtul ce lung este, uite pielea, îți va spune apoi bătrâna, pentru ca apoi, împungând cu degetul spre chipul tău împietrit în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Dar, unde să-l pun în așa fel încât să nu fiu tentat să-i privesc cadranul? Ca să rezist cu adevărat oricărei tentații, am să-l așez cu cadranul spre geam. Iar pe cel fosforecent am să-l pun în sertarul noptierei. ...tic-tac, tic-tac... Să vedem ce-o să iasă! ...tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic-tac ...Să dau drumul aparatului de radio? Ar fi o idee! Numai să nu... ...tic-tac, tic-tac... ...“Buletin de știri”... Trebuie să fie, vorba lui nenea Iancu, “trecute
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
acolo. Ezităm un pic, ne fâstâcim și facem schimb de roluri: de data asta Otto o să iasă primul. Trebuie să escaladăm biroul. Trebuie să escaladăm biroul. Trebuie să escaladăm biroul. Eu te împing de la spate, tu te prinzi de butoanele sertarelor și ușurel, ușu rel, cu ochii numai în sus, ajungem aproape de fe reastră. Trebuie să deschidem fereastra, întinde-te tu, Otto, prinde tu mânerul, răsucește-l și deschide-o larg, larg, larg, cât să intre înăuntru tot ce e afară
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
gând îngrijorător, un gând venit din afara alcătuirii mele sociale și profesionale, un gând liber și rebel, un gând pe care nu-l poți anula și care te sperie când nu ești pregătit să-l înțelegi și nici nu ai un sertar special în care să-l arhivezi. Să vedeți despre ce e vorba. Tipa asta, Roxana, avea o dorință de speriat, trăgea de mine la fiecare jumătate de oră. Și mă gândesc pe la miezul nopții că-mi vine să mă piș
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mulțime de versuri și de poeme, chiar în mai multe limbi. Nici asta Andrei Vlădescu nu putea pricepe, el abia era în stare să-și amintească două-trei strofe. Bine că nu-i recita niciodată din versurile ei, închise într-un sertar al biroului mic la care își făcea temele pentru facultate. Dar nu recita nimănui din ele. Trecuseră ani buni de când încetase să mai scrie, nu pentru că i s-ar fi părut zănatică nobila idee de a fi poet, ci pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi arătat în tinerețe cu asemenea buze roșii? Aproape că nu mai ține minte. Și cu pălăriile acelea bogate. Și cu părul strălucitor, de culoarea oțelului, tuns scurt și întotdeauna ondulat. Și cu sprâncenele arcuit înnegrite. Are pe undeva, prin sertare, o mulțime de fotografii, ar trebui să le caute și să se uite la ele. Dar i se face îndată lehamite să se ridice și să le caute, parcă ar fi o babă scorojită care trăiește doar din amintiri. Buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Știau amândoi la fel de bine ceea ce nu ar avea rost să fie auzit din nou: odată spusă, minciuna se instalează, atotputernică. Al optulea cerc Era din nou singur în toată casa, iar uscata doamnă Cecilia Beldiman venea rar să cerceteze încuietorile sertarelor sau să surprindă urmele dezmățului pe care tânărul ăsta e imposibil să nu-l facă în absența stăpânei. Fiica doamnei Marga Pop plecase. Casa era liniștită, cu urme vagi de mirosuri de bolnav. Părea pustie. Telefonul suna rar și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Primul brâu Și acum ce va face? Să fi fost durere ce simțea? Teamă? Înfiorare în fața unei mari primejdii care avea să urmeze mai târziu? Spaimă chiar? Zilele acelea trăite cu înfrigurare într-o casă dintr-odată iarăși cu toate sertarele, birourile și dulapurile încuiate, de parcă el ar fi fost un străin de care lucrurile agonisite trebuie păzite, vor putea fi uitate? Dacă nu-l ajută să uite, timpul îi șterge măcar omului intensitatea trăirilor, știa asta; se va petrece la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în nări, dar praful trosnea, ca și cum ar fi fost sticlă. Apoi o lumină orbitoare și peștera nu mai e peșteră, ci într-o clipă o stradă, într-altă clipă o cameră, în altă clipă un pustiu, în altă clipă un sertar... „Am alergat trei kilometri până aici“, se auzea o voce. „Nu-s trei kilometri, sunt mai mulți.“ Vasăzică așa stau lucrurile - altă voce, neauzită, dar ca și cum trebuia să fie auzită de toată lumea, repetând: va să zică așa stau lucrurile, dar nimic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vizeze planuri aprobate mai sus sau chiar foarte sus și pe urmă l-au dat afară ca să scape de el și să mușamalizeze totul, punându-i în vedere să-și țină și gura dacă nu vrea să fie scoase din sertare bine încuiate dosare vechi cu ascendența și peripețiile familiei lui; sau dacă el însuși participase la calcule și când și-a înțeles greșeala a fost prea târziu și nu se mai putea repara nimic și s-a produs explozia; sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Întors de la Singapore. Ușa apartamentului era deschisă. Jim intră În hol și recunoscu haina de piele a domnului Maxted, aruncată pe jos. Aceeași furtună care răvășise și dormitorul mamei sale de pe Amherst Avenue, măturase fiecare cameră din apartamentul familiei Maxted. Sertare pline de Îmbrăcăminte fuseseră aruncate pe paturi, ușile șifonierelor răvășite atîrnau deasupra, grămezilor de pantofi, iar valize erau trîntite peste tot, de parcă o duzină de familii Maxted nu fuseseră În stare să se hotărască ce anume să Împacheteze În cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
strigîndu-i să părăsească imobilul, deși știuseră toată săptămîna că era acolo. Jim fu bucuros să plece. MÎncase ultimii biscuiți și singura lui masă cu o zi Înainte fusese un pachet de alune braziliene mucegăite pe care Îl găsise Într-un sertar. Se simțea obosit, dar În același timp cuprins de o amețeală ciudată - ultima picătură de apă de la robinetul băii aproape că Îl Îmbătase. Avea aceeași senzație pe care o cunoscuse Înainte de război, cînd se pregătea să se ducă la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dezumflate. Cu toate astea, dulapurile din cămările lor erau goale, obligîndu-l pe Jim să se hrănească doar cu gustările, rămase după cincizeci de ani de petreceri ale fostului Shanghai. Uneori, după ce găsea o cutie intactă de bomboane de ciocolată În sertarul vreunei măsuțe de toaletă, Jim se Înviora și Își amintea de părinții săi dansînd pe muzica de la radio, Înainte de masa de prînz de duminică, și de dormitorul său de pe Amherst Avenue, acum ocupat de ofițeri japonezi. Juca biliard În saloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
jucîndu-le pe toate cît putea de corect. Dormea În paturi cu mirosuri ciudate, citind revistele Life și Esquire, iar În casa unui doctor american citi În Întregime În oglindă, o lume liniștitoare, mai puțin stranie decît propria lui lume. Dar sertarele cu jucării din camerele de copii Îl făceau să se simtă și mai golit. Răsfoia albumele cu fotografii, pline cu imaginile unei lumi dispărute, cu baluri mascate și Întreceri sportive. Sperînd Încă să-și vadă părinții, stătea la ferestrele dormitoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gardul pe stradă, Pendula măsoară secunde, Iar mîine ieșim la zăpadă Și nu știu lopata pe unde-i. Aștept să dea-n clocot și ceaiul La gazul cu flacără fină Că-și face de cap guturaiul Și n-am în sertar aspirină. Eu n-am să mai ies azi din casă, Văd fulgii că-și joacă alaiul Iar neaua-i mai deasă, mai deasă Și nu cred că merge tramvaiul.
DECEMBRIE (?n epoca de aur) by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84342_a_85667]
-
nu apuc să intru pe ușa de la aeroport, ei doi mă sună, ne vedem în 20 de minute, zic, Tina, sora mea, nu mai pot să stau, mă văd cu copiii, Tina mi-a înregistrat filme multe, mă uit la sertarul ei plin de filme și mă ling pe buze de plăcere, pe urmă o să aflu că nu le pot vedea la DVD-ul meu. Mă sună Pinochio! ne vedem imediat, cobor, mersi Tina, sora mea, pentru filme, mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
brutal cu ea este extrem de primejdios: „Treaba asta se lasă cu urmări. Pădurea se răzbună”. Podul din Rața sălbatică figurează o lume aparte, o lume în care timpul s-a oprit - pendula care nu mai merge, biroul vechi, cu multe sertare, dulapurile mari, pline de cărți cu poze, mai ales aceea având desenată „pe copertă ș...ț moartea cu o clepsidră în mână și alături o fecioară”. Imaginile o sperie pe Hedvig, dar în teroarea ei există și un dram de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și hainele acestuia - resturi ale corpului îmbrăcat -, în intenția de a sugera bascularea, oricând posibilă, a materiei de orice fel spre inform, spre anularea oricăror diferențe. Partitura regizorală 2 descrie amănunțit funcționarea sistemului de raporturi. În afară de dulap și de un sertar încăpător, acoperit cu o prelată, în care se află cadavrul mamei, mai există și o cotigă pentru transportul gunoaielor, condusă de un factotum înveșmântat în negru și devenită loc de refugiu al copiilor. Uriașa cotigă are și un nume: i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cu încrustații de fildeș. Își înfundă bine ciubucul cu tutun parfumat și trase cu plăcere câteva fumuri, privind ninsoarea care albea pomii și tufele din grădină. Apoi mâna lui dibui pârghia ascunsă printre ornamentele gheridonului, o apăsă și un mic sertar țâșni la vedere. Scoase mapa ascunsă acolo. Citi cu atenție foile și puse totul la loc. Privi iar peisajul alb din spatele ferestrei și trase câteva fumuri, strângând tare capătul fierbinte al ciubucului în căușul palmei. Tocmai aflase că „distrugătorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai devreme, madame, că nimeni n-ar fi cutezat să-l atace pe marele meu prieten. Nici măcar rușii, madame. Vă rog să mă credeți, și cea mai bună dovadă este că acel ucaz a zăcut luni bune încuiat într-un sertar. Rușii aproape că uitaseră de el, dacă nu le-ar fi reîmprospătat memoria cine altul decât adversarul nostru comun, nimeni altul decât același zaraf armean despre care încă se mai vorbește și astăzi la Constantinopol că-și trecea cuiele palatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ferestrei spre grădină. Nu era prea târziu, dar întunericul se instalase deja. Auzea glasurile copiilor mari și tropăituri mărunte, înfundate, undeva în camerele celor mici. Se pregăteau de culcare. Apăsă pârghia ascunsă printre ornamentele gheridonului și luă mapa din micul sertar. Omul din Istanbul îi scria că sultanul se agăța de cele două principate acum mai mult decât oricând. Ajunsese să vadă în țările Române nu numai „proprietatea lui moștenită”, dar și prima linie de apărare a Imperiului Otoman în Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
otoman nu le poate satisface. „Om cinstit vizirul, dar cam naiv”, încheia persoana. Manuc uitase de cafea. Asta i se întâmpla extrem de rar. Însă informațiile pe care tocmai le citise îl acaparaseră în totalitate. Declanșă pârghia și gheridonul înghiți micul sertar. Luă apoi toate hârtiile și le băgă în ascunzătoarea din tocul ușii. Rămase în picioare, privind obiectele din jur. De fapt, analiza ceea ce tocmai aflase. Concluzia: o situație fără ieșire pentru negocieri. Ambele tabere refuzau să se convingă de aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a nopții, sunetul tocurilor înalte - izbite cadențat de asfalt, ca niște ciocănașe de lemn - ale târfelor îmbătrânite în meserie. - Bună seara! zise cineva la spatele meu, cu voce de bariton. Întrerupt din prelucrarea unui vechi poem găsit întâmplător într-un sertar prin care nu umblasem de multă vreme, am întors capul, obosit și nemulțumit, spre ușă: - Bună seara! Omul cu ochii de tâlhar iscoditor era înalt, sau părea astfel din pricina pieptului îngust și a umerilor strâmți, pe care abia-i puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
am închis în cerc de foc iubirea fără graniță pentru femeia cumplită, al cărei cuvânt mă plesnea adesea ca un bici, peste ochii mei, care nici nu clipeau. Unchiul scăpătat se așeză acum la biroul meu, sigur de sine. Deschide sertarele, scotocește prin ele, și-și strecoară în buzunarul lui bricheta și stiloul meu. - „Aă allo!” strigă unchiul scăpătat la telefon. „Allo! „Cenușa? Trimiteți mașina să ridice un mort. Notați numele și adresa”ă Mi-a găsit pachetul cu țigări. Scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]