3,720 matches
-
tu ești principalul vinovat, din acest motiv te-am și adus aici! Eu, eschimos din tată în fiu; cum pot fi eu vinovat de soarta lor? Bunicul s-a născut în iglu, a trăit până la adânci bătrânețe și a murit sfâșiat de fiare, tata aproape la fel, iar eu, probabil voi avea aceeași soartă, iar pe acești prăpădiți nici nu-i cunosc și nici nu i-am văzut în viața mea! Eu sunt mai mult ca sigur că îi cunoști pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu dezvăluiau Tainele lor celor nebotezați pentru a nu fi răstălmăcite sau profanate, după îndemnul Mântuitorului: „Nu dați cele sfinte câinilor, nici nu aruncați mărgăritarele voastre porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, și întorcându-se, să vă sfâșie pe voi” (Matei, 7, 6). Disciplina arcană stabilea, de altfel, toate cele îngăduite fiecăreia din categoriile de catehumeni, împiedicând pe începători să asculte învățături pe care nu le puteau pricepe. 3. Preocuparea pentru convertirea la creștinism a acelei categorii de
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
de exemplu, fixează intriga, sugerând un conflict psihologic și unul cognitiv (nevoia devoratoare de a ști adevărul). Romanul războiului înlocuiește aceste conflicte cu cel ontologic: Știu că voi muri, dar mă întreb dacă voi putea îndura fizic rana caremi va sfâșia trupul. Evoluția acestor conflicte se realizează prin selectarea unor episoade cu maximă relevanță în destinul eroilor (principiul substan țialității) a unor momente semnificative pe care memoria afectivă lea „decupat“ din realitatea trăită. Item 2: prezentarea, prin referire la romanul ales
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a înălțat de la cer, așa va veni. V-ați întristat, le spune, că S-a înălțat? Dar nu vă mai întristați! Va veni iarăși. Ca să nu facă ucenicii ceea ce a făcut Elisei când a văzut că se înalță dascălul lui, sfâșiindu-și haina (IV Reg. 2, 12), că nici nu avea pe cineva lângă el care să-i spună că Ilie va veni iarăși -, deci, ca să nu facă și ei ceea ce a făcut Elisei, de aceea au venit îngerii, ca să le
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
îmbracă cu ea s-o aibă fără vreo lipsă și neîmpărțită cu altcineva. Căci spune Sfânta Scriptură: Iar cămașa, fiindcă nu era cusută, ci făcută de sus în jos dintr-o singură țesătură, au zis între ei: să n-o sfâșiem, ci să tragem sorți pentru ea, și cui îi va cădea a lui să fie. Ea avea această unitate venind de sus în jos: adică venind de la Tatăl ceresc și nu putea fi sfâșiată de către cel ce avea s-o
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
zis între ei: să n-o sfâșiem, ci să tragem sorți pentru ea, și cui îi va cădea a lui să fie. Ea avea această unitate venind de sus în jos: adică venind de la Tatăl ceresc și nu putea fi sfâșiată de către cel ce avea s-o folosească, fiindcă era una și indivizibilă prin formația ei. Nu poate îmbrăca veșmântul lui Hristos cine scindează și divide Biserica lui Hristos”. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, VII, în PSB, vol. 3, p.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ce viețuiesc potrivit iubirii Lui, îi face una și le dăruiește o inimă și un suflet (Fap. 4, 32), chiar dacă sunt mulți 97“. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 25, în PSB, vol. 81, p. 165) „Nimeni nu poate sfâșia trupul Bisericii atât de mult ca mândria”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia XXII, p. 423) ,, Că nu este, nu este nimic care să poată prăpădi și strica Biserica - ba, mai
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
succesor la direcția Spitalului Socola. Reflectând la situația sănătății prietenului lor, au venit la Galbeni să-l vadă Petre Fântânaru, prefectul județului Iași, Solomon Halită și profesorul Gheorghe Marinescu de la București. Marele nostru neurolog vroia să-l smulgă atmosferei ieșene, sfâșiată de rivalități și de intrigi și să-l convingă să vină la București. El însă nu a acceptat, pradă gravei și cumplitei lui tristeți. Le răspundea deprimat: Voi aveți pentru ce!". Cu toate acestea, primul război mondial nu-l lasă
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
-și glasul de protestatare împotriva fatalității istorice": "în vremurile acelea eram singurul român din Regat care aveam putința și dreptul să vorbesc în numele Basarabiei românești", cu vulnerabilitatea de a bea "până la fund paharul umilinței", de a fi trimis la eșafod, sfâșiat în bucăți, "fiindcă prin mine grăiau toate generațiile stinse în robie și nemângâiere, memoria fraților de luptă pieriți în furci și în ocnele uitate ale Siberiei."194 A rămas să-și ducă blestemul și sub ocupația germană din București, ziarul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
lăsa loc retragerii ori de câte ori avea impresia că celălalt s-a apropiat prea mult. Nu mai erau nedespărțiți, ceea ce Skinner a resimțit drept o pierdere dureroasă. Când nu era alături de Wittgenstein, pentru el viața se golea în bună măsură de sens. Sfâșiat între fidelitatea lui față de recomandările prietenului și 80 GÂNDITORUL SINGURATIC dorința de a se întoarce la viața academică, Skinner s-a îmbolnăvit de poliomielită și a murit în octombrie 1941. Pentru Wittgenstein, evenimentul a constituit un șoc. Moartea neașteptată a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
tot! (...) am zăcut bolnav în tine, / dar acum zăresc lumine, / Soarele s-o înălța, / vine moartea și mă ia, / Soarele s-o înălța, / vine moartea și mă ia!" (Bucuroasa moarte). Credinciosul V. Voiculescu e ortodoxul în absolut; Arghezi, psalmistul, se sfâșie între adorație și îndoială; Cezar Ivănescu (în al său Rosarium) se autoculpabilizează: dă semne de umilitate, de pietate și pocăință, vizează lepădarea de sine, dar se simte împresurat de demoni; chinuit, așteaptă grația divină, tinde spre puritate și redempțiune, crede
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nici în proză, Ci într-un soi de descriere La mijloc între desen și scriere, Cu fel de fel de intruzii, că Mă gândesc să pară o muzică Plină de anotimpuri și de sfâșiere (...) Cititorule, cititorule, înțelegi Că s-au sfâșiat în vârful unei nopți neuitate Horbote cu scrobeli întunecate Lăsând a se zări o primăvară. Paralel cu a sa Carte de vise (1969), intenția lui Dimov era de a impune o mișcare literară; avea în vedere chiar un cod doctrinar
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
care-s rezemat lângă stâlpul / de aur al lunii". În practică, un George Vulturescu febril, inflamabil, vulcanic, departe de a abandona, nu se dă bătut. Ostil poeziei lâncede, somnolente, îl tentează "poezia cu lupi", aspră, agresivă, intransigentă, cu "colți" care sfâșie. Unii cântă iarba, orașul, / orașul sau mașina de scris / eu voi cânta cuțitul" (Zidul de fulgere). Bântuit, imoderat, îl preocupă nașterea poeziei, geneza versului instaurator în stare "să ardă tot ce ating"; "l-am confundat o vremea cu pâinea / apa
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ajută; sunt lucruri care se tac, de aceea există spații între cuvinte, cuvinte trudite, sunt lucruri care "se mor", cum ar spune Eugen Ionescu, în sensul că se închid în sine și nu-și dezvăluie misterul. Iar bietul filosof se sfîșie între ele. Prin tot ce gîndim, ce rostim, luăm atitudine în eternitate, rămîne înscris ca simboluri, ca amprente pe Conștiință. În circumstanțe favorabile se activează, producînd cine știe ce efecte, asupra noastră inclusiv. A devenit primejdios, chiar tragic să mai fii om
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
planetar. După al Doilea Război Mondial și polarizarea blocurilor pe axa Est / Vest, se constituie, între 1945-1980, o vastă zonă de coalizare a lumii a III-a, odată cu decolonizarea și cu războaiele de eliberare națională, susținute și influențate de către ruși. Sfîșiată de manevrele celor două blocuri, occidental și sovietic, această coaliție va continua în lumea a III-a cu tot felul de dictaturi militare. Astăzi, această lume multipolară se structurează în jurul Americii, Europei și Asiei, în frunte cu China. Schimburile comerciale
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
înseamnă nu numai datorie, ci și vină, aspecte semantice ce ilustrează diferențe culturale profunde. Diferența de valoare dintre obligațiunile italiene, de pildă, și cele germane capătă valențe etice. De aici o lipsă evidentă de încredere între Nord și Sud, care sfîșie moneda unică. Ne place sau nu, valorile religioase și culturale sunt foarte puternice, oricîte normative tehnice și juridice ar emana Bruxelles-ul. Fantasmele Schismei, Reformei și Contrareformei încă ne bîntuie. Adevăruri străvechi, adînc îngropate în memorie, ies la suprafață, avînd
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
moarte la care, după unele surse midrashice târzii, Roma ar fi trimis zece personalități eminente ale iudaismului antic, printre care Rabbi Akibaqq. Când vestea martiriului acestuia ajunge la discipolii săi, aceștia își încing mijlocul cu pânză de sac și își sfâșie hainele în semn de doliu, considerând execuția un simbol. Învățătura lui Akiba constă în acceptarea suferinței cu iubire, ca scopul cel mai înalt al robului lui Dumnezeu, care îndeplinește poruncile chiar dacă plătește cu viața. În martiriu înțelege Akiba sensul poruncii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
În secolele dinainte de emancipare, comunitățile evreiești au sporit demografic mai rapid decât populațiile creștine. Nefiind obligate la serviciu militar, cu câteva excepții, și datorită neutralității lor, ele nu au fost decimate cum au fost creștinii în războaiele religioase care au sfâșiat Europa până în secolul al XVIII-lea. În raport cu alte populații, grație structurii de întrajutorare pe care au dezvoltat-o, sărăcia lor a rămas mai mică decât a țăranilor. În ce privește Inchiziția, aceasta nu i-a vizat direct pe evrei stricto sensu, decât
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
când Imperiul Otoman, aflat la apogeu, și-a deschis porțile pentru evrei, liberi de acum să-și practice aici religia, și și-a trimis armatele să-i umilească pe asupritorii lor. Europa era slăbită și de spasmele interne. Creștinătatea era sfâșiată de războaie între diferitele tabere religioase. De asemenea, centralitatea Europei era pusă la încercare de descoperirea unor noi continente, bogate și pline de posibilități. Toate acestea întăreau intuiția lui Usque în ce privește iminența venirii lui Mesia. Poporul lui Israel, din cauza păcatelor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
animalelor, la cîtă viclenie și minciună, mă tem că un nou război, inevitabil global, ar putea fi și ultimul. Suntem suficient de inconștienți în acest sens. Noroc că forțe superioare stau să intervină pentru a nu ne lăsa să ne sfîșiem atavic între noi. Totul pleacă de la fractura lăuntrică despre care am mai scris și căreia nu i-am găsit rezolvarea, preferînd o exterioritate pragmatică și spectaculară, chiar șocogenă, dar atît de înșelătoare. Sunt mize prea importante în joc pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
devin Unu, fără să dispară, fără să plece, doar își schimbă forma, trec din văzut în nevăzut, pentru a reveni și mai frumoși. Aceasta este Viața. Ea ne susține pe toți. Nu există alt adevăr. Și atunci, cine vrea să sfîșie această unitate în diversitate, care este de fapt frumoasa poezie a Vieții? 5.5. Singura iluzie reală Este o diferență între alegerile pe care le facem și manifestarea acestora. Trebuie să facem alegeri conștien te fără să așteptăm inutil, urmărind
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
lor. Erau atât de pricăjiți, încât mila îl copleșea pe străin la vederea lor. Câini schilozi mâncau din traista unui prostănac care se puse a-i da sfaturi străinului cum să-și vândă marfa. Sub privirea lui, javrele turbate îl sfâșiau pe nătângul care îndrăznise să-și recupereze desaga. În piață, călătorul era acostat de cămătari și vânat de negustori cu ocaua măsluită. Locul viermuia a marafeturi și mișmașuri... Peste tot, mustea a viclenie și mârșăvie. Tocmeala răspândea un iz acru
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
salvare, avem nevoie de o salvare morală. Trebuie să restabilim echilibrul de bază dintre piețele noastre, morală și reglementări. Nu vreau să ucid spiritul sălbatic de care e nevoie pentru a duce înainte capitalismul, dar nici nu vreau să fiu sfîșiat de el" (Business Magazine, nr. 214/2008). Managementul băncilor de după acordarea ajutoarelor va fi mai problematic decît acordarea acestora. Legile, instituțiile, constrîngerile impuse de managementul crizei ne vor guverna viața mult timp de-acum încolo. Iar acțiunile guvernamentale disproporționate sau
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Ninsoarea viorie acopere-amorțită Întinsele ei plaiuri... și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine, pe cîmpul solitar. Și țintirimul doarme și crucile stau strîmbe O cucuvaie sură sună-n streine limbe .................................................................... Clopotnița plesnește, în stîlpi izbește toaca, Aripa unui demon sfîșie promoroaca ........................................................................ Și în convoi de iluzii ce luminau ca stele, A fost la groapă dusă speranța vieții mele "64 (s. n.) Avem aici prima dovadă de la înmormîn tarea Casandrei. Pusă în ordinea firească, moartea Casandrei, despre care poetul a scris și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
munți. O Lussa care, precum cea a lui Heracles, este o gravă maladie. Ea culminează cu delirul lui Agave, delir al unei vânători de oameni necruțătoare și sângeroase, când omul este luat drept vânat, când trupul fiului ei, Pentheu, e sfâșiat în bucăți ca acela al unei fiare sălbatice cu care Agave îl confundă, mai înainte ca recăpătarea lucidității, revenirea la normal să o umple de jale și de disperare la vederea corpului astfel terfelit. Dar oare nu e vorba despre
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]