2,809 matches
-
îmi dăduse și un ajutor: pe scumpa lui soție Iozefina, funcționară la Primărie, capabilă să facă tot posibilul ca măcar să-mi dactilografieze manuscrisul. Cred că nici nu aș fi rezistat altfel. Uram scrisul la mașină. Îmi era de-a dreptul silă, mai cu seamă când textele scrise de mână, atât de umane și grăitoare, odată dactilografiate de mine, se spurcau și se alterau. Eu scriam, e drept, foarte încet la mașină, fiindcă, vrând-nevrând, mă agasa țăcăneala aceea, adevărat supliciu, și mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se înveli în pătură, lăsând să treacă astfel restul zilei, ghemuit și cufundat în gândurile sale, fără să mănânce și să bea. închise ochii când întunericul puse stăpânire pe încăpere și îi redeschise odată cu primii zori. Se îmbrăcă, învingându-și sila fată de noile lui haine, și, când orașul începu să se trezească, se afla în fața clădirii cenușii a ministerului. Nimeni nu acordă atenție aspectului său și nimeni nu-l privi ca pe cineva care umblă gol pe stradă, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vedenie de noapte. 9. Ochiul care-l privea nu-l va mai privi, locul în care locuia nu-l va mai zări. 10. Peste fiii lui vor năvăli cei săraci și mîinile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila. 11. Oasele lui, pline de vlaga tinereții își vor avea culcușul cu el în țărînă. 12. Dulce era răul în gura lui; îl ascundea sub limbă, 13. îl mesteca întruna și nu-l lăsa, îl ținea în cerul gurii: 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
seară în chilia ei sau... Sau să fie trimisă la vreo mănăstire de maici!” - m-a avertizat gândul de veghe. “Nu exagera, vecine”. “Eu nu exagerez câtuși de puțin. Îți amintești cred că și un voievod a fost trimis cu sila la călugărie, sub numele de Pahomie”. “Vorbești de Alexandru Lăpușneanu voievod, care, atunci a spus vorbele: <De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu>”. “Cred că e deajuns o măciucă la un car de oale, amice”. Mi-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
înainte până la sfârșitul ve(a)cului să fie patrierșască stavropighie”... La sfârșit, patrierșăscul cuget se întoarce în blestem neîndurător împotriva oricui. Dacă cineva “vreodată, de lăcomie... va păgubi mănăstirea aceasta și va răpi ceva dintr-însa, sau va lua cu sila stavropighiceasca ei putere o va strica, sau o va dejghina de la Sfântul Munte și va strica afierosala ci esti pusă acole... unul ca acela este afurisit... și neiertat și nedezlegat după moarte, în veci, și partea lui cu vânzătoriul Iuda
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să scoată sunete dezarticulate cu ciotul de limbă pe care-l mai avea și, cum refuză să mănânce sau să bea, se vedeau nevoiți să-l îndoape cu un fel de terci, pe care i-l băgau cu de-a sila pe gât. În puținele lor momente de răgaz, majoritatea băieților de pe insulă veneau să-l vadă, desi păstrau, ce-i drept, o tăcere plină de respect față de cei care se străduiau să descifreze complicatul rebus pe care părea că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nazal la care lui Tapú Tetuanúi îi plăcea să cânte - nu reușeau să înveselească atmosferă, ci, dimpotrivă, îi deprimau și mai mult pe cei prezenți. Pe de o parte, pentru că urma să aibă loc un sacrificiu sângeros, care le făcea sila tuturor, si pe de alta, pentru că majoritatea celor prezenți erau conștienți că, din momentul în care semeața Marara va atinge suprafața apei, avea să înceapă o numărătoare inversă de neoprit, care nu putea conduce decât la o dureroasă - și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
alături lor! Tapú Tetuanúi rămase câteva clipe nedumerit, temându-se că a-nțeles greșit și, în cele din urmă, aproape cu teamă, întreba: Tata zice că și tu esti Arioi. Și încă unul important. Sunt, într-adevăr, recunoscu bătrânul cu sila. M-am afiliat când eram foarte tânăr și, când am inteles cu adevarat ce-nseamnă, nu mai puteam da înapoi. M-ar fi costat viața. — Acesta este motivul pentru care nu ai nici un băiat? Celălalt ofta adânc, cu tristețe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fac apariția doi tineri, un băiat și o fată, relaxați ca după o întîlnire furată. Uită-te la bețivan, spune băiatul cu un dezgust necamuflat. O fi bețivan, dar este un om totuși... De ăștia n-am milă. Îmi este silă de ei... Tinerii trec pe celălalt trotuar și grăbesc pasul, neîncetînd să privească înspre "bețiv". Își dau seama că nu procedează ca niște adevărați creștini, și-și motivează aitudinea prin argumente ipotetice. Dacă te apropii de ăștia, te poți trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a doua zi cu cine a avut de-a face, cui i-a oferit virginitatea, a început să plîngă și a ținut-o tot așa pînă l-a născut pe Bogdănel. Sentimentul matern l-a înlocuit cu un soi de silă, pe care o trăise cu țăranul știrb și cu nasul roșu. N-a simțit regrete cînd a abandonat plodul. Era de aproape 17 ani și sentimentul matern nu era deloc sesizabil. Bogdănel a pornit pe lungul drum al suferinței, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și "lideri regionali", adică un fel de șefușori pentru bulgari, sîrbi, unguri, moldoveni și, dacă exagerăm puțin, și peste georgieni. Dacă amintirea nu ne joacă feste, și peste ruși și chinezi, cînd încercam să-i facem frați cu de-a sila. Blegii români sînt blegi numai în viața de zi cu zi, mai precis cînd este vorba de competență sau de fotbal. În politică nu-i întrece nimeni. Acolo chiar poți excela și ca "bleg". Sfatul meu este ca atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și Începe să mintă uitîndu-și obîrșia. Ocolești, ocolești, iar ocolești faptele, contaminat de poezie pînă În miezul neuronilor. Ți-e frică și rușine să povestești, de parcă ai macula un loc sacru, de parcă, povestite, Întîmplările ar fi Împinse cu de-a sila Într-un curs logic care le-ar goli de conținutul lor misterios. Dar În același timp te terorizează gîndul că refuzînd să povestești, existența ți se retrage mereu la marginea textului și cei ce te vor citi nu vor afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
văd că se luminează la față și doar că nu-mi pupă mîna de fericire că o să simtă și el măcar o dată-n viață ce Înseamnă o petrecere adevărată. Să-ți spun drept mi s-a făcut și milă și silă și a rămas să-mi telefoneze țdeci asta a fost Marcelică nu i-a mai telefonat s-o fi speriat Îmbrobodit cum e ca Ulisse de cîntecul sirenelor ori madam Mali a pus piciorul În prag) ...ce crezi că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un taburet care dispare cu totul sub trupul masiv, descojește un măr cu mișcări atente ca și cînd ar desfășura un bandaj de pe deget; coaja gălbuie cade pe farfurie Într-o spirală perfectă. Pare plictisit. Mușcă din măr, Înghite În silă. O urmărește cu privirea fără ca ea să-l vadă. țce-a mai Îmbătrînit și asta uită să-și mai scoată pieptul Înainte și să-și sugă burta așa cum stă acum În profil cu omoplații ieșiți și cu fesele teșite parcă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zicem zidire, Înecînd-o În bălării, sînt cuvintele. Nu rostirea poruncii „Să fie lumină“ a născut lumina, ci Însăși lumina. Nu auzul Îndemnului de a smulge vălul de pe oglindă a declanșat emoția descoperirii, ci vederea acelei iviri. Ajungînd cu trudă și silă să văd acest adevăr, Înțeleg acum de ce simt eu un rău fizic cînd vreau să povestesc, de ce consecuția logică a unor Întîmplări - un om s-a gîndit să facă o casă și a amînat-o pentru că nu avea cărămizi și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o femeie ce nu mai e nici tînără, nici frumoasă. Și voi, În complicitățile voastre văzînd-o, ce povești veți urzi pentru ca spațiul acela nerostit să fie umplut de cuvinte, pentru ca să vă puteți compara și să ieșiți În cîștig. Mi-e silă de voi, povestitorilor, de mediocritatea competițiilor voastre, voi care nevăzînd nimic vă grăbiți să demonstrați. Ei bine, imaginați-vă acum, vă rog, Încercați să vedeți un havuz Într-un scuar dintr-o mică așezare răsăriteană, o calmă oră de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
balon de Încercare. Într-o Încăpere alăturată sună telefonul. — Cine-o fi dobitocul? izbucni doamna Bellairs. Toți prietenii mei știu că nu trebuie să mă cheme la telefon miercuri seara... Bătrîna slujnică intră În salon, anunțînd cu un fel de silă: — Cineva dorește să vorbească cu domnul Rowe. — Bine, dar nu pricep, zise acesta. Doar nu știa nimeni că... — V-aș ruga să terminați cît mai repede convorbirea, Îi spuse doamna Bellairs. În vestibul, Hilfe discuta aprins cu domnul Cost. — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
capul plin de vise, țăcăneala mingilor... Pacienții aveau ore de culcare diferite, În funcție de starea sănătății lor, dar la nouă și jumătate seara toți trebuiau să fie În pat și să doarmă. Somnul, Însă, nu poate fi impus cu de-a sila. Trecînd pe lîngă ușa lui Davis, Digby auzi niște suspine ciudate, ca și cînd bietul om nu-și putea stăpîni lacrimile... Ceva mai Încolo pe coridor, văzu că ușa lui Johns era deschisă, iar Încăperea părea luminată. Scoțîndu-și papucii, trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Încet cazmaua din țărîna moale și-i cercetă tăișul. — Sapă mai departe! De-aici! Îi porunci domnul Prentice. Încetișor de tot. Și nu prea adînc. Ceilalți săpători stăteau și se uitau, deși se vedea cît de colo că le era silă. — Aici e! strigă omul care săpa, lăsînd cazmaua și Începînd să scormonească țărîna cu degetele, foarte Încet, ca și cum ar fi așezat niște răsaduri. E doar o lădiță! răsuflă el ușurat. Apucînd din nou cazmaua, se opinti și scoase lădița din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cel căutat, va ieși din cabina telefonică și se va lăsa păgubaș. În definitiv, poate că la mijloc nu fusese decît o amăgire, din pricina tulburării ce-l cuprinsese În atelierul de croitorie al lui Cost... Degetul lui arătător formă, În silă, combinația devenită familială: B.A.T. 271... și care cifră Încă? Rowe Își șterse fața cu mîneca hainei și completă numărul. PARTEA A PATRA Un om Întreg CAPITOLUL I SFÎRȘITUL CĂLĂTORIEI „Chiar trebuie să fac asta? Și singur?“ Micul duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Din păcate, fratele meu Înțelege prea multe. — Bine, dar e absurd! spuse Rowe, Îndărătnic. Cum de mai sînt În viață? — E econom din fire. Toți sînt economi. N-o să Înțelegi niciodată nimic dacă nu Înțelegi acest lucru. Și repetă În silă, ca o formulă: „Maximum de teroare Într-o perioadă minimă de timp și Împotriva unui număr cît mai mic de persoane“. Rowe era năucit; nu știa pur și simplu ce să facă. I se servea o lecție pe care cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spera din tot sufletul, În seara aceea, că el o va lua de mână) ? Probabil pentru că era dezgolită, coapsa Carolinei Yessayan, iar el, În naivitatea lui, nu credea că era Întâmplător așa. Pe măsură ce Bruno, Înaintând În vârstă, Își amintea cu silă sentimentele din copilărie, nucleul destinului său se simplifica, totul Îi apărea În lumina unei evidențe ireparabile și reci. În seara aceea de decembrie 1970, Caroline Yessayan ar fi putut să-l facă să uite umilințele și tristețea primei copilării; după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sau mai curând de varianta ei social-democrată suedeză. Se Întrerupse, muie un crevete prăjit În sosul picant, Își lăsă jos bețișoarele. — Ca și fratele său, Aldous Huxley era un optimist..., zise el În cele din urmă, cu un soi de silă. Mutația metafizică din care s-au născut materialismul și știința modernă a avut două mari consecințe: raționalismul și individualismul. Eroarea lui Huxley este că a evaluat greșit raportul de forțe dintre aceste două consecințe. Mai precis, eroarea lui e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de religiozitate hindusă. În practică, astăzi, oamenii Încearcă să facă un mic amestec din amândouă. — Julian Huxley abordează și el chestiunile religioase În Ce Îndrăznesc să gândesc, le consacră, În Întregime, partea a doua a cărții, replică Michel cu o silă crescândă. E perfect conștient că progresul științei și al materialismului a săpat bazele tuturor religiilor tradiționale; e de asemeni conștient că nici o societate nu poate dăinui fără religie. În mai bine de o sută de pagini, Încearcă să pună bazele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
clar perceptibil, dar inaccesibil: universul legii morale. E totuși scris că iubirea conține legea și o Împlinește. Christiane Îl fixa cu o privire atentă și duioasă; ochii Îi erau puțin obosiți. — E o poveste atât de grețoasă, reluă Bruno În silă, Încât am fost surprins că ziariștii nu vorbesc mai mult despre ea. În fine, s-a petrecut acum cinci ani, procesul se ținea la Los Angeles, sectele sataniste Încă erau un subiect nou În Europa. Unul dintre cei doisprezece inculpați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]