4,282 matches
-
unor pași. Maggie vru să strige după ajutor. Dar un fel de spasm îi paraliză mușchii gâtului, împiedicând cuvintele să iasă. Acum zgomotul pașilor se apropia și Maggie aștepta împietrită. Ușa bucătăriei se deschise. Se uită în spate și văzu silueta unui bărbat ivindu-se în cadrul ușii iar în umbră, conturul clar al unui pistol. Măcar atâta învățase și ea din cartierele Afganistanului: dacă cineva îndreaptă pistolul spre tine, ridici mâinile în aer și nu te mai miști. Dacă trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Se ridicase în picioare și verifica stocul. — Nimic ieșit din comun, dar ar fi totuși asta. Scoase o cutie de carton în care se aflau, probabil, douăsprezece fragmente de mozaic. Shimon le aranjă repede ca pe un puzzle și descoperi silueta unei păsări. —Frumos, spuse, dar nu e chiar din sfera mea de interes. — De fapt aș vrea să mă ajuți pe mine cu ceva. A ajuns un nou transport săptămâna asta. Mi s-a spus că mai sunt multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
descurcă. Spre ușurarea lui, nu se afla decât el pe drumul șerpuitor de țară, cu o singură bandă. A mers o vreme pe acel drum îngust, după care a intrat din nou pe autostradă. Însă atunci l-a zărit iarăși, silueta lui neagră apărându-i în oglinda retrovizoare, cu farurile aprinse. BMW-ul se întorsese. Kishon încercă să rămână calm. Poate că mașina aceea nu îl urmărea, ci aprținea statului și încerca să-l oprească. Greșise cu ceva? Avea vreo lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
deschisă. În cadrul ei, părând uluită, stătea o femeie care, își imagină Maggie, era cu cel puțin cinci ani mai tânără ca ea - și tulburător de frumoasă. Cu păr lung, negru, care cădea în bucle largi, ochi mari, căprui și o siluetă zveltă pe care nici măcar blugii largi, decolorați nu o puteau ascunde, Maggie se trezi dorindu-și ca aceasta să fie sora lui Uri - însă temându-se că era iubita lui. Imediat cei doi se îmbrățișară lung, cu ochii închiși, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
avatarurile acelea erau neactivate, niște manechine inerte, instalate în Second Life ca recuzită, pentru a conferi autenticitate scenei. Trebuia să-i recunoști comunității de tocilari meritele ei: era într-adevăr atentă la detalii. Abia atunci Maggie observă că două dintre siluetele din jurul mesei nu erau încremenite, ci se mișcau oarecum. Își dădu seama că cele două stăteau una în fața celeilalte, identificate de bulele lor de pe ecran drept Yaakov Yariv și Khalil al-Shafi. Aveau și fețele celor doi bărbați sau, în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acolo, aveau să descopere ce urma ea să găsească chiar în secunda în care avea s-o facă. Uri se îmbrăcă pe întuneric. Dacă erau urmăriți de afară, nu avea sens să anunțe că se pregăteau să plece. Întrezări contururile siluetei lui Uri și simți cum se trezește în ea dorința. Verifică dacă era gata, după care coborâră la centrul de afaceri. Porni mașinăria, liniștită de anonimatul acesteia: nu exista nimic care ar fi putut să-i conducă pe cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
idee rea. Îl căută pe Saeb Nastayib și se lumină la față când calculatorul îi oferi un singur rezultat: era un singur avatar cu numele ăla. Repetă parola dinainte, Vladimir 67, și, sub ochii ei, pe ecran se materializă o siluetă zveltă de bărbat, mai întâi dezbrăcat, ca un manechin sau o statuie făcută din piatră rece, gri, apoi îmbrăcat treptat. Apăsă pe Hartă, tastă Geneva, apăsă pe Teleportare și, după cele câteva secunde de care avu nevoie calculatorul pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
asemenea oraș. Era o singură persoană acolo. Când îl văzu pe Uri apropiindu-se, urmat la un pas sau doi de Maggie, se ridică. Fiindcă lumina soarelui bătea puternic din față, Maggie nu reuși să distingă mai mult decât o siluetă la început. Dar pe măsură ce se apropie, își dădu seama că era înalt, cu părul tuns scurt, aproape ras. După ce ochii i se obișnuiră cu lumina, observă că avea probabil în jur de treizeci de ani și niște ochi pătrunzători, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
colecție impresionantă. Mulți dintre crenvurști erau zbârciți. Iar unul turtit zăcea căzut pe o parte, cu o roată stând orizontal deasupra lui. Accident de circulație. Printre pietonii de după-amiază, care treceau grăbiți pe lângă Paradisul Vânzătorilor, pășea în mers legănat o siluetă formidabilă. Era Ignatius. Oprindu-se în dreptul garajului îngust, adulmecă exalațiile Paradisului cu deosebită plăcere, țepii de păr care îi ieșeau din nări analizând, catalogând și clasificând mirosurile distincte de crenvurșt, muștar și lubrifiant. Inspirând adânc, se întrebă dacă nu simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
așeză orizontal, în timp ce căruciorul, întorcându-se cu zgomot, se culcă pe o parte. Unul dintre micile capace de tablă se deschise și lăsă să cadă pe stradă câțiva crenvurști din care ieșeau aburi. Doamne Dumnezeule! se văită Ignatius în timp ce privea silueta tramvaiului conturându-se la o depărtare de jumătate de cvartal. Ce festă răutăcioasă îmi mai joacă Fortuna! Lăsând căruciorul răsturnat, Ignatius porni greoi în direcția tramvaiului, uniforma lui albă frecându-i-se de glezne. Vagonul galben și roșu înainta încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
jumătate de cvartal. Ce festă răutăcioasă îmi mai joacă Fortuna! Lăsând căruciorul răsturnat, Ignatius porni greoi în direcția tramvaiului, uniforma lui albă frecându-i-se de glezne. Vagonul galben și roșu înainta încet spre el, legănându-se ușurel. Vatmanul, văzând silueta albă, sferică și care înainta gâfâind între șine, opri vagonul și deschise una dintre ferestrele din față. — Scuzați-mă, domnule, strigă cercelul spre el, dacă sunteți atât de bun să așteptați o clipă, voi încerca să-mi îndrept nava răsturnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îl ferea să cunoască oameni ca aceștia. Apoi, domnul Levy văzu bătrânul Plymouth hodorogit care încerca să ancoreze lângă trotuar, zgâriindu-și capacele roților de marginea lui, înainte de a reuși în sfârșit să se oprească. Pe scaunul din spate văzu silueta uriașă a țicnitului. O femeie cu păr castaniu se dădu jos din scaunul șoferului și-i spuse: — Hai, băiete, coboară din mașină. — Nu înainte de a-ți clarifica relația cu pisălogul bătrân, răspunse silueta. Credeam că am scăpat de fascistul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se oprească. Pe scaunul din spate văzu silueta uriașă a țicnitului. O femeie cu păr castaniu se dădu jos din scaunul șoferului și-i spuse: — Hai, băiete, coboară din mașină. — Nu înainte de a-ți clarifica relația cu pisălogul bătrân, răspunse silueta. Credeam că am scăpat de fascistul ăla degenerat. Se vede că n-am avut dreptate. Tot timpul ai avut de a face cu el, pe la spatele meu. Tu l-ai plantat probabil acolo, în față la D.H. Holmes. Acum îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Vasco Borden, patruzeci și nouă de ani, trase de reverele costumului și își îndreptă cravata, în timp ce înainta pe mocheta de pluș a holului. Nu era obișnuit să poarte costum, deși îl avea pe acesta, bleumarin, special croit ca să-i ascundă silueta musculoasă. Borden era solid, avea 1,90 metri înălțime, aproape 110 kilograme, un fost jucător de fotbal american, care lucra ca detectiv particular și specialist în recuperarea fugarilor. Iar acum, Vasco își urmărea omul, un cercetător chelios de treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sală imensă În partea din spate, servind drept dancing, abia luminată de un tonomat multicolor care strălucea În fundul sălii, la fel de emoționant pentru mine ca și candelele cu ulei care semnalează În biserici prezența Sfîntului Sacrament. Erau Întotdeauna acolo vreo zece siluete feminine senzuale, neavînd aparent nimic de făcut, care Își disputau plăcerea de a dansa cu mine de Îndată ce Îmi făceam apariția. Am văzut mereu locul acela aproape pustiu. Presupun că noaptea era plin ochi. Dansam cu una, cu alta, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mergi cu tramvaiul dimineața la ora șase, în miezul iernii cînd geamurile sînt cețoase, înghețate de ger și cînd se deschid ușile în fiecare stație năvălește un val de frig, ridici privirea și observi prin întuneric becurile colorate ale străzii, siluetele fantomatice ale clădirilor sau umbrele copacilor, ușile se închid apoi și frigul se dispersează, dar tu între timp ai început să te gîndești la ale tale, după vreo jumătate de oră apare și culoarea roșiatică a răsăritului undeva pe cerul
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mult timp în urmă, când mai fusese pe acolo, era întuneric iar el se îmbătase. Era ca și cum ar fi fost legat la ochi. Când fugise de acolo, se pierdu repede în acest oraș, unde nu se simțise niciodată acasă. O siluetă întunecată își facu apariția înaintea lui, iar Virginski avea senzația unor luminițe portocalii sărind în jurul acesteia și apoi dispărând în întuneric. Apoi, un felinar se aprinse, luminându-l pe muncitorul de dedesubt. În refuzul său de a-l privi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Gorokhvaia în timp ce ieșea de la Friedlander, dar nu-l mai vedea pe vagabond. Afară se întuneca și aerul era îngroșat de fulgi jucăuși, încât era greu să vezi împrejur. Studentul simțea că bărbatul se află încă acolo, așteptându-l, ascuns printre siluetele vagi ale celor strânși în jurul focurilor de pe marginea străzii. Stomacul îi urla dureros, iar fulgi mari de zăpadă zburau înspre ochii săi, însetați de lacrimi. O apucă înspre sud, recunoscător pentru cizmele noi, care îi erau de mare folos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mare lucru din femeia strălucitoare cucerită cu o seară În urmă. Era nemachiată, cu părul În dezordine, pentru că nu-l putuse pieptăna fără peria ei specială pentru afro-americani, cu fața vraiște din cauza lacrimilor, iar haina lui era prea mare pentru silueta ei delicată. Ba mai rău, Îi arătase tot ce simțea, nu făcuse pe inabordabila, nu-i oferise vreo provocare, vreo remarcă obraznică, vreo poveste care să-i arate cât de deșteaptă era, vreo tactică de seducție. Nu vedea nici un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Închise telefonul, Kitty nu mai suportă să stea În apartamentul Înghesuit nici măcar un minut. Simțea nevoia unui spațiu deschis și ieși din casă, aproape alergând spre Central Park. Sufletul Îi rămăsese la dealurile verzi ale Californiei. Copacii dezgoliți Își profilau siluetele Întunecate pe fundalul albastru al cerului, soarele era paralizat, totul era pictat În alb. Oamenii erau Îmbrăcați ca niște eschimoși, cizmele scârțâiau ca discurile vechi pe stratul gros de zăpadă, iar respirația ei fierbinte ridica dâre albe de aburi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Blitz Îl pompase În ea cu o noapte Înainte și observă că prima filă a calendarului de lângă pat indica tot 14 februarie. Trecuseră două săptămâni de când se Întorsese din călătorie și Încă nu o sunase pe Desert Rose. Își aminti silueta mică a prietenei sale așezată pe grămada de bagaje, imaginea surprinsă În oglinda laterală a mașinii lui Matthew, și Începu să se simtă vinovată. Dacă i se Întâmplase ceva rău? Își aminti frustrările din cauza lui Charlie, cearta lor, furia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
treilea când genunchiul drept se lovi de ceva tare care îl făcu să scoată un geamăt. Din pricina șocului, lumina oscilă, în fața ochilor se ivi, într-o clipă, ceea ce părea o bancă de piatră, și imediat, în momentul următor, aliniate, niște siluete nedefinite apărură și dispărură. Un tremur violent zgudui membrele lui Cipriano Algor, curajul lui slăbi ca o frânghie din care se rupeau ultimele fire, dar înăuntrul său auzi un țipăt care îl chema la ordine, Amintește-ți, chiar dacă mori. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
A început să plouă mărunt, părul lui Vecu se udă, i se lipește de frunte, de ceafă, de urechi. Brusc, bătrânul se desprinde din împietrire, te scuipă, pentru că l-ai jignit? pentru că te disprețuiește?, și pleacă legănându-și în ploaie silueta deșirată. Scuipatul lui, cleios și galben, ți s-a lipit de obraz, ca un vierme, lângă gură. Te ștergi încet, aproape paralizat de surpriză; altfel ar trebui să fugi după Vecu și să-l obligi să înghită un pumn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
iau către sud, spre Sena. Aveam o țintă În minte, dar nu-mi era clară. Voiam să Întreb pe cineva ce s-a Întâmplat. Belbo, mort? Ceru-i senin. Întâlnesc un grup de studenți. Tăcuți, furați de genius loci. La stânga, silueta lui Saint-Nicolas-des-Champs. Merg Înainte pe rue St-Martin, traversez rue aux Ours, largă, pare un bulevard, mi-e teamă să nu pierd direcția, pe care, de altfel, n-o cunosc. Mă uit În jur, și la dreapta mea, pe colț, văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a colecției de artă a Companiei. Wakefield este plăcut surprins să găsească o pictură de dimensiuni medii din perioada timpurie a lui Jackson Pollock și o schiță a lui Robert Motherwell pîndind pe după faună, alături de o pictură suprarealistă Înfățișînd mici siluete mărșăluind către un vortex de energie luminoasă, semnată V. Brauner. Mai există două Giacometti spirituale și o vacă zburătoare de Chagall, chiar și o schiță a modelului de lenjerie de noaptea trecută și un model redus la scară al faimoasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]