19,447 matches
-
prea târziu. Abia așteptau, săracele, ca ea să-și isprăvească cercetarea și să le lămurească, gesticulând a lehamite: Nu v-am spus eu? Cu foanfele din ziua de azi nu-i șagă, ce, mai există credință, ce, mai există bun simț? Zboară din floare în floare, ei, aș, ce spun eu, din par în par. Și chipurile celor din fotografii să se liniștească subit, să-și recapete concentrarea avută, oare acum câți ani, în fața fotografului și să recadă în paliditatea cartonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un personaj pe care l-aș detesta? Va trebui să te împaci cu gândul, dragă. Eu deja m-am împăcat cu gândul, nu mi-a fost ușor să te știu al alteia, crede-mă, ca orice nevastă aveam și eu simțul proprietății destul de acut. Ți-e greu să știi că trebuie să dai cuiva ceva ce ți se cuvenea doar ție. Dar când vine scadența, lichidarea, atunci nu prea mai ai de ales. Carmina, înțelege, între noi doi nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că doar printr-o întâmplare te afli acum singură și mă aștepți pe mine, poate ți-e teamă, știi că-mi vei da socoteală, altfel te-ai fi abandonat primului venit, o femeie divorțată și singură nu prea mai are simțul măsurii, se teme să nu ajungă la capătul sex-apelului fără să mai treacă odată pe la Casa Căsătoriilor ca și cum acolo ar găsi întregul miez al vieții și nu un mănunchi de orgolii. Își amintea foarte bine. Ea se căsătorise cu Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
telefonez la serviciu, secretara aia a ta care are niște reflexe condiționate foarte bine puse la punct, de cum îmi aude vocea, îmi spune că ești într-o ședință. Eu trăiesc în mod obișnuit, măi, omuleț, numai tu nu ai bunul simț să înțelegi asta. Ți s-a pus pe ochi ceața, ai uitat cum trăiai înainte, perioada aia de viață ți s-a șters din memorie. Încetează, lasă filozofia asta de doi bani. În fine, ai stat la coadă la căpșuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nominalizat la premiul Booker practic l-a împins în pragul sinuciderii. — Habar n-am avut... spuse Șam. Și i-ai povestit chestia asta lui Fanny Tarrant? — Da. — Dar doar între voi. Nu. — Valeu! se strâmba Șam. — Eram furioasă. Îmi pierdusem simțul rațiunii. Nu mi-am dat seama că mă-nregistrează până când n-a închis aparatul. După plecarea ei, cănd Adrian s-a-ntors, i-am mărturisit ce-am făcut. — Ce-a zis? — N-a zis nimic, răspunse Eleanor. De atunci n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
gamă de exemple orale sau scrise, constând în redarea unui conținut de idei pe baza unei teme, cu scopul de a contribui la dezvoltarea gândirii logice și creatoare, a imaginației, a deprinderilor de exprimare corectă și expresivă și a cultivării simțului artistic. Nu se va omite niciodată aspectul implicării individualității în actul creator, așa încât compozițiile școlare indiferent de ciclul de învățământ în care se practică să devină mijloc de receptare a literaturii, întrucât ele realizează o sinteză a tot ceea ce învață
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ale compozițiilor scrise, a ideilor esențiale prin felul în care sunt grupate rândurile în pagină, cât și prin modul în care este realizată grafia cuvintelor, dar si aspectul estetic, vizând ansamblul paginilor scrise care trebuie să fie ordonat, îngrijit, având simțul acurateții. Titlul compoziției se va așeza la mijlocul paginii, el reprezentând centrul comunicării. Dacă textul compoziției nu ocupă o pagină întreagă, textul va fi așezat simetric la mijlocul paginii. Se va respecta linia de margine (reală sau imaginarăă la 2cm, data se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
la formă, exprimare, scris, așezare în pagină etc. Se fac mai întâi observațiile cu caracter general, care privesc întregul colectiv, apoi, în funcție de timpul disponibil, se citesc două - trei lucrări și se discută împreună cu elevii. Se urmărește în egală măsură dezvoltarea simțului critic al elevilor, conștientizarea exprimării, precum și înarmarea acestora cu un vocabular critic adecvat. Se vor elimina formulările limitate și stereotip de genul: ,,Mie mi-a plăcut compunerea colegului X pentru că este frumoasă”, ,,În general compunerea colegului Y este reușită”, ,,Compunerea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lectură este necesară o însușire profundă a textului literar în unitatea sa: fond - formă. În realizarea unei astfel de compoziții literare, trebuie să se țină seama de câteva elemente decisive în înțelegerea textului: a) citirea operei, aplecarea asupra acesteia cu simț critic, fără prejudecăți și disecarea ei cu instrumentarul disponibil; b) explicarea titlului care, de cele mai multe ori nu este stabilit la întâmplare de către autor, ci din contra, cel mai adesea el reprezintă rodul unei îndelungate căutări. Multe titluri ale unor opere
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și demnitate care împodobesc frumosu-i caracter. Ea întruchipează dragos-tea, hotărârea, inteligența, duioșia, ambiția, bunătatea. Mereu cu sufletul alături de mine, dându-mi sfaturi sau mângâindu-mă drăgăstos, mama trăiește împreună cu mine tristețea deznădejdii sau extazul fericirii. Dragostea ei pentru mine, acel simț neistovit și veșnic, puternic al maternității, grija și atenția cu care mă înconjoară, au creat în inima mea un profund sentiment de recunoștință și admirație. De aceea, dacă Dumnezeu ar ține în dreapta Sa cerul și căldura pământului, iar în stânga iubirea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dreptul la restituirea tuturor cheltuielilor efectuate în vederea revenirii la locul de muncă (inclusiv cheltuielile familiei și la compensarea în bani a tuturor prejudiciilor generate de acestă întrerupere. Este greu să înțelegem de ce aceste precizări, care, până la urmă sunt de bun simț, lipsesc din cuprinsul acestui alineat. În consecință, se impun fie completarea textului în sensul dispozițiilor din Codul muncii, fie eliminarea tezei finale, caz în care se aplică prevederile Codului muncii. De asemenea, pentru unitate de reglementare, se impune înlocuirea sintagmei
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
totuși de formula aleasă. Stupidă În cele din urmă. Ce scuze să-și ceară ea? Scuze? Și de ce, mă rog? Nu Încăpea Îndoiala, Își zise el, că, judecând după tonul vădit iritat al femeii aceleia cu alură de cal lipițan, simțul umorului o caracteriza Într-o mai mică măsură. Se gândi să-i amintească, lăsând la o parte orice menajament, că doamna Corlan nu merita figura cu spirtiera. Observa Însă, spre mirarea sa, că ea avea o cu totul altă expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Datoria șefului e să se asigure că toți călătorii sunt În tren Înainte de a porni. Ce vorbești? N-am rămas eu acum o săptămână la Beclean? Puțin Îi pasă șefului de noi. Un accident. Șeful e Întotdeauna o persoană cu simțul datoriei și supus legilor. SNCFR-ul are legi severe, doamnă, și nimeni nu Îndrăznește să le Încalce. S-a dus vremea acarului Păun. De când? se miră doamna În vârstă. De când cu automatizarea, dragă, răspunse amuzat soțul ei. He! He! făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
detergenți, mezeluri și aspiratoare, gumă de mestecat și televizoare. Acum că sunteți patron În tranziție spre economia de piață, v-ați putea schimba firma, domnu' Brândușă, i-a sugerat Într-o zi un client mai perspicace și cu un dezvoltat simț al paradoxurilor. -Mă jicniți, domnu'! Înainte n-am fost tot io patronu' ? Io am fost dezident Încă de atunci, șopti Brândușă. Să mă dezleg de un trecut glorios? Havelul comerțului nostru, gânguri clientul-perspicace cu ochii umezi de emoție. Cam așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
odihnească. Contează doar ceasul istoriei naționale, șopti un bărbat, În vârstă și el. Rahat, șuieră un licean albinos În trecere pe acolo. Cum vorbești așa? Se stropși doamna cu ora Londrei. Shit, merde, atunci, se corectă liceanul plin de bun simț. Așa mai merge, consimți o voce pioasă. Căci pe cadranul acestui ceas strălucesc zi și noapte două manoșe: Trăian și Decebal, reluă Înflăcărat domnul În cămașă cadrilată și cu pălărie de paie pe cap. Măciuci, zise liceanul zâmbind unei năluci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ulița copilăriei sale, În Arbatul său chesaro-crăiesc, unde fiecare lucru Își are povestea sa și unde nimic nu e mai poetic decât a fi punctual, corect, protocolar, eficient, demn, serios... Și ar mai fi continuat, luat de val, dar bunul simț Îl opri: știa că asemenea cartier nu există nicăieri, aici. Nu mă Îngrijorează deloc, veni Într-un târziu răspunsul lui Flavius-Tiberius, mă revoltă... Și unde ți-ar fi plăcut totuși să te naști? Admițând că ai fi putut alege, Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
personalități publice de toate mărimile, echipa de fotbal locală și cea națională, poșta, telefoanele, radioul, televiziunea, vecinii, ploaia, norii, soarele, EGL-ul, ziarele, revistele, legile, obiceiurile. Pe scurt, În toți și În toate. Încât, Într-o zi, un om cu simțul măsurii și cu frica lui Dumnezeu, chiar dacă protestant, se pomeni zicând: Io, de chind sind, așe un cuplerai nu vezut! Înmormântările În schimb aveau ținută. La români, mai ales, păreau interminabile. Precum nunțile, un fel de superproducții de hollywood autohton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În schimb aveau ținută. La români, mai ales, păreau interminabile. Precum nunțile, un fel de superproducții de hollywood autohton. Ungurii erau mai reținuți, iar evreii păreau extrem de grăbiți să isprăvească povestea și să se Întoarcă la viață. Dacă nu au simțul eternității. Păcat de ei, că altfel nu-s proști, zise directorul liceului, domnul Zdrulă. Fu aprobat cu admirație pentru cugetare. Nici Anita nu se dovedi o visătoare, cum credea Fülöp Antál când o auzea gemând ușor sub mângâierile poetului lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acum, am însă câteva unelte și ceva cunoștințe. Câteva arme și câteva fragmente. Restul depinde de tine. Întotdeauna ai de ales. Sunt așa de uituc. Creatura va găsi ceva care mi-a scăpat, pentru că nu încetează niciodată să caute și simțurile îi sunt foarte ascuțite. Va găsi o cale de-a ajunge la mine și, cu timpul, va veni și după tine. Apele sunt acum aproape până la geamul dormitorului. Nu pot să țin toate mingile în aer. Nu pot sta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
genul ăsta sunt ca praful colorat de pe aripile fluturilor care mi se scutură de pe degete și apoi e luat de vânt. Cred că lui Clio i-a plăcut ideea unui tatuaj pentru că ar fi fost ceva al ei, ca și simțul umorului, ceva care ar mai dăinui măcar puțin timp după ce trupul ar muri și s-ar răci. Ar fi fost ca o mică înșelătorie. Înțelegi ce vreau să spun, nu? Să nu-ți pierzi credința în mine, Eric. Regret și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aminteam fiind amabil, furios, serios și glumeț, dar că marginile acestor amintiri nu se prea potriveau laolaltă și tot ce-mi rămânea era un soi de colaj schizofrenic în locul omului real, bine definit, pe care probabil îl cunoscusem în copilărie. Simțurile mele, încercând să-mi rețină atenția în tot acest timp, au ieșit brusc la suprafață și am revenit în prezent. O claritate înspăimântătoare a cuprins lumea, o senzație că toate lucrurile sunt exact ceea ce [text lipsă] cu relevanță, evidență și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
A așteptat. Bucla aia a fost singura care ne ținea în siguranță și tu ai distrus-o. Idiotul dracului. Nimeni deschise gura să spună ceva, dar se răzgândi. Urmă o perioadă de limpezime și de tăcere. Am stat nemișcat, cu simțurile atente la orice semn al prezenței lui și încercând să nu ies în evidență. Voiam să fug, voiam să fug mai mult ca orice, dar asta ar fi însemnat să agit apele și să-mi las panica și teama să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
degetul mare de la picior. — Bună dimineața, zise Scout. Așa e. Era îmbrăcată din nou în hainele mele largi și pe ale ei, înnoroiate, le rula în pachețele ca niște cârnăciori. Am ridicat mâna ca să-mi feresc ochii de lumină. Nivelul simțurilor mele adormite încerca să se adapteze neașteptatei provocări de-a sta drept. — De cât timp îl ai? — Tatuajul? — Mda. Întoarse capul spre mine, gândindu-se dacă să răspundă sau poate doar întrebându-se de ce mă interesa asta. — Primul lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
strângându-se într-o movilă. Unele se rostogoliră sub pat, altele departe, pe podea. Am luat unul la nimereală și am citit eticheta. — CONCENTRARE. Patru miligrame. Scout ridică două care se rostogoliseră lângă picioarele ei. — JUDECATĂ, zise. Iar ăsta-i SIMȚUL UMORULUI. — STIL. EXPLORARE. CONVINGERE. ZÂMBET PRIETENESC. PUTERE DE CONVINGERE. Pilulele mici și albe dinăuntrul fiecărui tub zdrăngăniră când degetele mele deranjă mormanul. — Ce-s toate astea? — Domnul Nimeni, spuse Scout. M-am uitat la ea. — Ăsta-i el. Sau, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ușor, amețit și nesigur pe picioare. Lucrurile la care mă gândisem în pat, pistele acelea complicate de gândire pe care le construiam, păreau acum să fie toate lumini pâlpâitoare și nejustificate salturi de logică - idei deformate și contorsionate de ne-simțul care trăiește la hotarul somnului. Dar apoi, poate că mai era ceva la locul acela; poate că acolo plonjează și se rotesc păsările albe ale adevărului, cele întrevăzute cu coada ochiului, fâșii mici de sugativă, desprinzându-se de greutatea faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]