3,082 matches
-
este sublimă, umoristică, naivă, patetică, optimistă, imaginativă, abstractă, exultantă, deprimantă, ingenioasă, fantastică, incisivă, explozivă etc. ION TRIVALE Un bun critic ar fi fost dacă trăia mai mult Ion Trivale (1889- 1916), elev al lui M. Dragomirescu, cu oroare exagerată de simbolism, foarte analitic sub un unghi cu totul tehnic, dar fără dogmatismul profesorului. D. NANU Primele poezii ale lui D. Nanu (1873-1943) sunt în raza lui Eminescu, descărnat după formula Vlahuță. Poezia mistică, încercată mai târziu, e fără ingenuitate și vibrație
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu-l tratează deloc cu arta de smălțuitor a lui Heredia, ci ca pe o manufactură în serie, abstractă și incoloră, adesea prețioasă, câteodată filozofantă. Totuși, când poetul se oprește la stări minore, plictiseală, blazare, rezultatele sunt notabile, ca în Simbolism de toamnă, mică simfonie a frunzelor, sau în Spleen, baudelairiană de provincie: De neurastenie fugărit, M-am dus să caut liniște la țară; Dar monotona pace seculară Cântată de poeți, - m-a plictisit. Lumine-n zori și umbre-n asfințit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
specie de vodevil cu câteva cântece și nume caricate, precum Ilona de Kikirezkeremkeketnaghyfalva, și cu accente delavranciene. GEORGE GREGORIAN George Gregorian e în plină activitate și azi, însă a debutat în cercul lui Mihail Dragomirescu prin poezie "de concepție" și simbolisme cumințite. Propriu-zis el e un sarcastic satanic în limbaj crud, vul-gar-dunărean, mijloace prin care își exprimă dezgustul de mizeria vieții. Omul e un animal care "pute" egal de la cap până la picioare și se aruncă după moarte la gunoi: Sunt un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pădurea-ntreagă-mi este roabă, Ea ce mă-nlănțuia cu aspra-i mireazmă și cu teama grea, De-acum împărăția-i toată de taină și fior e-a mea Și-nveninata-i vrăjmășie e cucerita mea podoabă. Capitolul XXI SIMBOLIȘTII "VIEAȚA NOUĂ" Simbolismul s-a născut în mediile "nesănătoase", fie la socialiști, cu proletari suferind de ftizie, trăind în mahalale zdrobite de ploi, fie la aristocrații cu simțurile delicate, sensibile la parfumul florilor și fragilitatea bibelourilor, la oamenii cu "nervi", într-un cuvânt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cuvânt. De aceea proletarul Traian Demetrescu se apropie de prețiosul Macedonski. Până acum poezia fusese apăsată de heinismul "Junimii" și germanismul lui Coșbuc, Iosif, Chendi. Acum începe să se simtă din nou influența franceză. Revista care a militat sistematic pentru simbolism este Vieața nouă a filologului Ovid Densușianu, căruia, în ciuda îngustimilor critice, trebuie să i se recunoască meritul unei lărgiri a conștiinței estetice. Acesta înțelegea arta ca un exercițiu pur, pe deasupra oricărei direcții practice și ca o îndeletnicire a unei elite
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
diafană ce lunecă pe clape Trezind din somn de veacuri dulci visuri din mormânt E tot minunea veche mai sus de orice cânt, Iar ochii par o mare de-adînci și triste ape. Alte instrumente pastorale, flaut, orgă, vin tot din simbolism, dar asupra tuturor stă vioara verlainiană care scoate suspine lungi, întristînd fecioarele tuberculoase, în piesa capitală Când viorile tăcură: Viorile tăcură. O, nota cea din urmă Ce plânge răzlețită pe strunele-nvechite Și-n noaptea solitară, o, cântul ce se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
stele veșnic adormite, În lung și larg, în sus și-n jos se-ntind câmpii nemărginite, Câmpii de gheață ce adorm pe așternutul mării ud. Cu munți înalți, cu văi adânci, la polul nord, la polul sud. D. ANGHEL Fundamentul simbolismului, înțeles bine doar de André Gide, e înlocuirea picturalului, instrument al universului obiectiv, cu inefabilul muzical și olfactiv, conduct al metafizicului. Poezia simbolistă e o poezie de cunoaștere și miasmele ori efluviile de arome din școala baudelairiană sunt inițieri în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de cunoaștere și miasmele ori efluviile de arome din școala baudelairiană sunt inițieri în misterul dezagregării și germinației materiei cosmice. Nu mai încape îndoială că elogiul florilor din În grădină de D. Anghel (1872-1914) e un ecou (prin Samain) al simbolismului mallarmean. Tema acestor poezii încărcate uneori de descripții și încercări de afabulație este intrarea în extaz sub valul edenic al mirosurilor: Ca o biserică miroasă seninul cucerit o clipă, Dar se trezesc în umbră crinii, vărsîndu-și boarea lor profană, Văzduhu-i
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Nu știu cine cântă Versuri prin burlane, Versuri de argint. O poemă tandră De-aiurări bolnave Plânge sub ferestre Un necunoscut. Plouă briliante Lacrime de rouă Și-ametiste negre; Ploaia spune versuri; Iar necunoscutul Plânge aiurind. Legăturile lui Al. T. Stamatiad cu simbolismul, din care împrumută numerele mistice (șapte balcoane, șapte cupole) și culorile ermetice (etajeră neagră, noapte violetă, arbori albaștri) sunt superficiale. Stamatiad nu e un blazat. În versuri grandilocvente și de aparență sentimentală, el își exprimă mulțumirea de a fi Poet
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
auzit-o vorbind cu luna. Vorbea încet, dar în glasul ei era căldură. Oare ce i-o fi spus lunei? ELENA FARAGO Începuturile Elenei Farago sunt coșbuciene și eminesciene, caracterizate printr-un conceptualism verbios. Când a venit în contact cu simbolismul, poeta a decolorat vechile imagini din epoca Semănătorului, dîndu-le o nuanță de vag. Adverbele, vorbele, pronumele, exclamațiile, scrise cu majusculă, devin personagii misterioase: Încotro, De unde, Ce va să fie, statornicul Este, tristul N-a fost, blândul Că n-a fost
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Când neștiutor de toate alergam spre larg de zări. G. V. BACOVIA G. Bacovia moștenește de la Traian Demetrescu sentimentalismul proletar, ținuta de refractar, nostalgia maladivă, "filozofiile" triste și mai ales tonul de romanță sfâșietoare, cu complicări estetice, precum audiția colorată. Simbolismul poetului e acela din tradiția sumbră a baudelairianismului, cu ploi insinuante, provincie, urât funebru, monotonie burgheză, tristeță autumnală: Plouă, plouă, plouă Ce melancolie! Vreme de beție Plouă, plouă, plouă... Și s-asculți pustiul Prototipii sunt Rodenbach, Rimbaud și Verlaine. De la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mir cum nu te fură hoții, Atât ești de infim! Te poate măsura un om cu cotul! Ba, mi se pare, Cât ești de tren, ai încăpea cu totul Într-un vagon mai mare... Ftizicul D. Iacobescu (1893-1913) colectează din simbolismul francez imaginile potrivite propriei nostalgii, vapoare, porturi, mări polare, goelanzi, parcuri, havuzuri, într-o poezie vaporoasă, presărată cu elemente de "fêtes galantes", Pierroți, Columbine, lorzi, misse, menuete, gavote, claviruri, mandoline, ghitare, saloane roz, mov și gri, într-o atmosferă prea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
divină hărăzită morților din săptămâna patimilor. Luca I. Caragiale (1893-1921) a tradus din Edgar Poe și a scris multe poezii verbioase, în care se zărește uneori senzația cosmopolită în felul Valery Larbaud și Blaise Cendrars. D. CARACOSTEA Critic specializat al simbolismului (afară de poetul N. Davidescu) se prevedea a fi D. Caracostea. După aceea a evoluat în direcție scientistă, concepând critica drept o disciplină severă ce trebuie scoasă "din apele diletantismului" prin punerea "în armonie cu cerințele de adâncire ale specialității". De
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Succesul se poate explica în parte și prin faptul că era o publicație eclectică ce da considerație bătrânilor, dar nu disprețuia nici poezia nouă. Însă pe aceasta o adopta în formele ei cele mai îmblînzite, evitând ținutele pure. Astfel, din simbolism, Flacăra preferă feericul. VICTOR EFTIMIU Sub înrîurirea teatrului de declamație și fantezie fabuloasă al lui Ed. Rostand și al lui Maeterlinck, Victor Eftimiu se aplică în Înșir'te, mărgărite basmului românesc, străduindu-se a-i accentua simbolurile incluse. Alb-împărat își
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e ingenuu, și controlat de inteligență devine o slăbiciune persiflată. O aplicațiune a acestui soi de sentimentalism consimțit, de care poetul se lasă cu rușine invadat, este în acea poezie a plictisului duminical și provincial, care e o ramură a simbolismului. Cheiurile, orășelele defuncte ale lui Rodenbach își găsesc un corespondent în orașele glodoase și despopulate ale Moldovei. Iașul devine o cetate moartă, un Bruges în drumul Crîmului. De altfel aci e un romantism degenerat. Tot ce e grandilocvent romantic și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un începător atât de tînăr: E-n mine-o herghelie de armăsari. Sunt unii Mai albi ca spuma albă zvîrlită-n vânt de mare, Mai albi decât e coama Licornii legendare, Iar alții, fără pată, sunt negri ca cărbunii. Sub regimil simbolismului se observă apoi primele creionări ale așa-zisului tradiționalism, care nu este la început decât o foarte originală adaptare a acelei poezii franceze care evoca în linia lui Verlaine secolul lui Watteau, parcurile, menuetele și carnavalurile. În loc de "masques et bergamasques
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tradiția noului", Hassan preferă să distingă între ele: avangarda ar desemna mișcările de la începutul secolului XX, incluzând cubismul, patafizica, futurismul, dadaismul, suprarealismul etc.; modernismul este în schimb mult mai stabil decât avangarda, fiind considerat hieratic, distant, formalist și descinzând din simbolismul francez, iar postmodernismul este prin contrast mai ludic și deconstrucționist decât modernismul, dar tocmai prin aceste trăsături, mai apropiat de ideile avangardiste... În pofida acestor "contaminări" semantice, Hassan nu crede că postmodernismul ar reprezenta avangarda secolului nostru și realizează chiar o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modalitate proprie de a vedea și concepe lumea prin intermediul discursivității, demers în care retorica și perspectivele asupra limbajului ocupă un rol foarte important. Tocmai de aceea le-am rezervat un spațiu corespunzător în capitolul care urmează. Anexă Modernism Postmodernism Romantism/Simbolism Patafizică/Dadaism Formă (conjunctivă, închisă) Antiformă (disjunctivă, deschisă) Scop Joc Model Accident Ierarhie Anarhie Perfecțiune/Logos Epuizare/ Tăcere Obiectul artei/ Opera perfectă Proces/Performance/Happening Distanțare Participare Creație/Totalizare De-creație/De-construcție Sinteză Antiteză Prezență Absență Concentrare Disperare Gen
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modernității pare a fi în acest context funcționalitatea; parafrazându-l pe Barthes, Baudrillard consideră că poate aplica expresia "grad zero"344 la majoritatea obiectelor "noii ordini", sugerând reducerea lor la stadiul de funcție și de strictă utilitate derobată de orice simbolism anterior. Aceste considerații sunt susținute prin multe alte exemple lipsa ferestrelor, dispariția oglinzilor, a portretelor de familie, a orologiilor sau pendulelor sunt doar câteva simptome ale organizării unei noi lumi obiectuale, în care "obiectele nu mai sunt investite cu "suflet
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
461. 176 Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, p. 270. 177 De o părere similară este și Douwe Fokkema, care afirmă în "Concluding Observations: Is There a Future for Research on Postmodernism?" (Exploring Postmodernism, p. 237) că "la fel ca simbolismul sau modernismul, conceptul de postmodernism a fost mai întâi construcția minților oamenilor de cultură înainte de a deveni cunoaștere comună și, în acest fel, un fapt social pe care cineva ar putea încerca să-l reconstruiască". 178 Matei Călinescu, Cinci fețe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
grămadă la un loc, Fără-adăpost, nici foc. ........................................ Treptat, omătul spulberat Se-ntinde ca o mare, Și crește, și sub el, treptat, Convoiu-ntreg dispare, Și-n zori tot cîmpu-i Învălit C-un giulgiu nemărginit...” Reveria pietrifiantă se deschide, aici, spre un simbolism remarcabil al culorilor. Al doilea peisaj este mai variat și, din punctul de vedere al imaginației, mai productiv. Reveriei pietrifiante, poeticii imobilității, terorii de frig li se substituie În Pasteluri un peisaj feeric. Din spaima față de forțele dezlănțuite, poetul trage
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În poezie? Tehnica umbrei nu este nouă, chinezeriile pătrunseseră mai de mult În arta europeană, spiritualitatea medievală obișnuise creatorul cu ideea unui al doilea plan al lucrurilor, un plan pur, imaterial, mai aproape de esența prototipului. Romanticii foloseau, În sensul unui simbolism metafizic, umbra ca temă literară, iar imaginea umbrelei ca o răsfrîngere a obiectului este curentă În poemele timpului. Deschid Les contemplations și privirea-mi cade pe următoarele versuri: „Te contemple; et, nos caresses, Toute l’ombre nous le rend...”. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și ale grandorii: falnic, gigantic, imnător, un uragan de glasuri ce clocotea prin lume, trufaș, semeț, ușor... Cele opt părți ale poemului au o desfășurare epică prin alternanță. După visul nesăbuit al craiului leșesc urmează prezentarea oștilor, cu insistență asupra simbolismului genealogiei („Toporski veteranul ce poartă barbă albă”, „Zeiusko neîmpăcatul”, „Biela cel nalt”, Gorow și Zablatovski...). Strălucirea personalității este completată de strălucirea armurii. Alecsandri exagerează aceste semne exterioare ale trufiei pentru a pune, prin contrast, În valoare eroismul simplu al taberei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
VIII-lea) elucidează legenda și exprimă fără ocoluri morala poemului printr-un nou discurs (redus, aforistic) al lui Ștefan: „Așa scrie românul a sale fapte mari, Cu feru-n brazdă neagră!... Românul astăzi are Pămîntul său drept carte și pluguri cărturari...” Simbolismului genealogic leșesc Îi corespunde un simbolism al nobleței moldave: Coman de la Comana „un uriaș de munte”, Balaur de la Galu, Ciolpan din Pipirig (care) „rid și de frigul morții cum rîd de-al iernii frig”, Velcea „bastard lui Serpe”... O noblețe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fără ocoluri morala poemului printr-un nou discurs (redus, aforistic) al lui Ștefan: „Așa scrie românul a sale fapte mari, Cu feru-n brazdă neagră!... Românul astăzi are Pămîntul său drept carte și pluguri cărturari...” Simbolismului genealogic leșesc Îi corespunde un simbolism al nobleței moldave: Coman de la Comana „un uriaș de munte”, Balaur de la Galu, Ciolpan din Pipirig (care) „rid și de frigul morții cum rîd de-al iernii frig”, Velcea „bastard lui Serpe”... O noblețe a vitejiei și a simplității. Simetria
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]