KorAP: Find »[drukola/base=sos & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...102 103 104 ...345 >

8,620 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

în cel mai relaxat sens al lui) la o masă plină de oameni (și folosesc și termenul ăsta tot în cel mai relaxat sens al lui), iar una dintre celelalte chelnerițe să-mi facă semn cu cotul (proiectând jumătate din sosul clocotit de friptură în poala nefericită a vreunui client) și să-mi șuiere ceva de genul: Tipul ăla pe care-l servești nu e cum-îlcheamă din trupa aia? La care eu replicam, poate: —Care tip? Ăla cu rochia de piele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
puteam eu să știu că femeia cu care am făcut schimb de zâmbete peste standul cu avocado era complet fericită? De unde puteam eu să știu că femeia pe care am atins-o ușor când am luat de pe raft sticla de sos de salată cu miere și muștar nu avea nici o grijă? Fiecare avea grijile lui. Nimeni nu era complet fericit. Zeii nu mă selectaseră în mod special pe mine ca să pogoare numai asupra mea nefericirea. Eram doar o femeie obișnuită cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
faci mâncare așa de bună cum o faci tu de obicei, mi-a răspuns ea rugător. —Poate că n-o să fac, i-am spus cu bunătate. Am început să deschid și să închid dulapuri, căutând ustensilele cu care să prepar sosul pesto. Foarte curând, a devenit limpede că în ciuda congelatorului și a cuptorului cu microunde, bucătăria noastră era Bucătăria Uitată de Timp. Era ca și cum aș fi trecut, precum Alice, printr-o oglindă întunecată sau aș fi fost luată de o apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
exact? m-a întrebat mama, care se uita la mine cu o privire pe jumătate urâcioasă, pe jumătate fascinată, de parcă nu i-ar fi venit să creadă că ceva atât de ciudat ca gătitul se petrecea în bucătăria ei. Un sos pentru paste, i-am spus în timp ce mărunțeam busuiocul. Se numește pesto. Mama n-a mai zis nimic, ci a continuat să mă privească gătind. — Și ce se pune în el? m-a întrebat ea după o vreme, clar detestându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
înroșesc într-un fel în care nu mă mai înroșisem de când aveam cinșpe ani. Pe bune, zicea Helen. Miroase îngrozitor a vomă. Nu e vomă, îi explica mama ca o specialistă. Așa miroase palmerzonul. Știi, ăla care se folosește la sosul presto. Capitolul zecetc "Capitolul zece" Cina a fost cam ciudată, fiindcă toți eram impresionați de Adam. Helen avusese întotdeauna hoarde de bărbați (deși mai precis ar fi fost să-i numesc băieți) îndrăgostiți de ea. Nu trecea zi de la Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Frumusețea totală a lui Adam reprezenta o schimbare bine-venită față de mizeria deșirată a lui Jim/Conor/William. În câțiva ani, Adam avea să fie absolut superb. Am pus salata pe care o pregătisem în mijlocul mesei. Apoi am așezat pastele și sosul pe farfurii și le-am adus mesenilor. Sosirea mâncării i-a proiectat pe mama, tata și pe Helen într-o stare de indecizie. Faptul că era vorba de mâncare gătită în casă i-a făcut pe tata și pe Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ea scăpa de belele. Când i s-a pus farfuria în față, Helen a început să scoată niște sunete de parc-ar fi vomat. Câââââââââhhhhhhhh! a zis ea uitându-se dezgustată la farfurie. Ce dracu’ e asta? —Numai paste și sos, i-am răspuns eu calmă. —Sos? a urlat ea. Dar e verde. Da, i-am confirmat eu, fără să neg nici măcar o secundă că sosul era verde. E verde. Să știi că sosurile pot fi și verzi. Apoi Adam mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
s-a pus farfuria în față, Helen a început să scoată niște sunete de parc-ar fi vomat. Câââââââââhhhhhhhh! a zis ea uitându-se dezgustată la farfurie. Ce dracu’ e asta? —Numai paste și sos, i-am răspuns eu calmă. —Sos? a urlat ea. Dar e verde. Da, i-am confirmat eu, fără să neg nici măcar o secundă că sosul era verde. E verde. Să știi că sosurile pot fi și verzi. Apoi Adam mi-a sărit în ajutor. Se servea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
a zis ea uitându-se dezgustată la farfurie. Ce dracu’ e asta? —Numai paste și sos, i-am răspuns eu calmă. —Sos? a urlat ea. Dar e verde. Da, i-am confirmat eu, fără să neg nici măcar o secundă că sosul era verde. E verde. Să știi că sosurile pot fi și verzi. Apoi Adam mi-a sărit în ajutor. Se servea din mâncare cu frenezie. Presupun că era unul dintre studenții ăia fără nici un sfanț care rezistă luni de zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Ce dracu’ e asta? —Numai paste și sos, i-am răspuns eu calmă. —Sos? a urlat ea. Dar e verde. Da, i-am confirmat eu, fără să neg nici măcar o secundă că sosul era verde. E verde. Să știi că sosurile pot fi și verzi. Apoi Adam mi-a sărit în ajutor. Se servea din mâncare cu frenezie. Presupun că era unul dintre studenții ăia fără nici un sfanț care rezistă luni de zile fără să mănânce o masă ca lumea, așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
vrei să-l ai în prima noapte pe care o petreci cu un bărbat. Sau mi-era teamă să nu duc furculița plină de spaghete la gură, iar spaghetele o să-mi plesnească fața ca niște bice umplându-mă de cu sos roșu. Felul în care reacționez la mâncare când sunt în preajma unui bărbat e un barometru sigur al sentimentelor pe care le am pentru el. Dacă nu pot să mănânc nimic înseamnă că sunt înnebunită după el. Atunci când dimineața reușesc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

fetița zice „mama”, În brațele căreia am urmărit drama. Motivul acesta cu iepurele martirizat În filme americane a devenit extrem de răspîndit, a ajuns chiar leit-motiv, cu toate că nu-i văd subsolul, Îi văd blana și mă gîndesc că-i gustos În sos de vin. Iepuri vom mai Întîlni așadar pe pelicule, În paginile astea, În pădure, În oală, pe autostradă făcuți afiș Însîngerat, așa că mă voi repeta. Dar baba tre’ să fie bunica lui Newman, deoarece, În casa iritant de mizeră a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Democratic este imposibil ca effendia să-l dea jos pe președintele Iliescu ales prin vot liber de toți românii, și atunci ea a fost obligată să recurgă la asasinat. Unele tentative au fost descoperite și stinse În fașă.” Din acest sos vioi cu măsline și effendia se Înțelege limpede că alte tentative nu au fost descoperite, caz În care ne găsim În fața a două posibilități: fie n-au fost descoperite fiindcă n-au existat, fie au fost descoperite, dar prea tîrziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
nu apar, e o revistă vizionară, Învățăm să ghicim În cărți, În palme, În zaț, ghicim cu ochii Închiși că-s nenumărați analfabeți sub soare, și cădem pe covoraș la citirea unei plîngeri În metru antic În legătură cu Delta Dunării: „Un SOS exasperat pentru Picătura de Rouă a țării”. Autorul cu SOS-ul nu știe carevasăzică faptul că indienii numesc „picătură de rouă” clitorisul prezent la femei, dar nicidecum la Deltă. Dar și iaca și pagina mult visată, „Sexualitate”, citim pe sărite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
cărți, În palme, În zaț, ghicim cu ochii Închiși că-s nenumărați analfabeți sub soare, și cădem pe covoraș la citirea unei plîngeri În metru antic În legătură cu Delta Dunării: „Un SOS exasperat pentru Picătura de Rouă a țării”. Autorul cu SOS-ul nu știe carevasăzică faptul că indienii numesc „picătură de rouă” clitorisul prezent la femei, dar nicidecum la Deltă. Dar și iaca și pagina mult visată, „Sexualitate”, citim pe sărite: „Între 6.30 și 8.30 am avut trei contacte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
supersofisticată instalație de climatizare și-mi spune că respirația omului poate distruge prețioasele file, e colecționar, nu insist, cobor În sufrageria enormă și-ncep să mănînc ca toată lumea cum mănînc deja de două săptămîni aici, adică foarte mult, somon cu sos tartar acum, beau Chteauneuf du Pape și șampanie Înconjurat de tablouri semnate de maeștri flamanzi de mari dimensiuni, oglinzi venețiene originale și mobilă de film istoric, Încerc să-mi țin respirația ca să nu fărîmițez masa renascentistă cu suflarea mea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
am scăpat de mai multe ori În farfuria mea, a celorlalți comeseni, pe podea, nu-i elegant să-i culegi de pe jos, Îi lași acolo, niște crenvurști cît degetul cel mic al unei adolescente timide, picioare de broască și multe sosuri. La Gent, fast food, cuvînt pe vremea aceea nou-nouț, Înghit un Big Tom cît o colibă, apoi rămîn cu el În gît În fața unui magazin de cosmetice așteptînd-o pe Mariana și ascultînd un băiat de vreo douăzeci de ani care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

monoton: — Băieții cu francizele și-au Încasat-o, trei pistolari, poc, poc, poc. Cine-o ia pe arătură moare cu cireașa-n gură. Mickey crede că o să prindă peștele, dar peștele l-a-nhățat pisica irlandeză și Mickey a luat oasele fără sos, victimă sigură pentru monstrul Mieunici. Hub rachmones, Meyer, pot să mă Încred În tine, nu În ei, totul e pus la păstrare, dar nu pentru noi, te absolvo... ???????? — Cine-s tipii ăștia de care vorbești? Goldman fredonă o melodie. Fals

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

și pe bona Gannet din letargia produsă de cacao. La parter, petrecerea este în toi. Oaspeții și-au domolit foamea cu o supă ușoară (cu brânză Stilton și dovlecei înăbușiți) și au terminat repede păstrăvii (înăbușiți în Martini sec, cu sos de urzici). În timp ce așteaptă felul al treilea, Lawrence, așezat în capul mesei, se scuză și iese din încăpere; când se întoarce, se oprește să schimbe câteva cuvinte cu Mortimer, oaspetele de onoare, așezat la mijloc. Lawrence vrea să se intereseze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
taxiul, ne ia cam zece minute, fie putem merge pe jos, nu e departe și ne mai putem opri pe drum... Mi-am dat seama că vorbeam unei uși închise și m-am întors în apartamentul meu. Acum, Fiona întindea sos de prune pe o clătită cu dosul lingurii și o umplea cu fâșii de carne de rață și cu castraveți. Își folosea degetele cu îndemânare. — Deci, ia spune, Michael, care sunt revelațiile despre tine însuți pe care ardeai de nerăbdare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
speteaza scaunului și își șterse degetele pe șervet. A fost doar un gând. Poate că n-ar trebui să ne întristăm când seara abia a început. Mi-am șters și eu degetele. Din ele păreau să iasă cantități imense de sos de prune, mânjind șervetul cu pete mari maronii. — Ai făcut o alegere bună, spuse Fiona, plimbându-și privirea prin restaurant. Avea o atmosferă plăcută, intimă și bonomă în același timp. Ai mai fost aici? Nu, nu. Am citit despre el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
de fond din numărul următor se referea la o vânătă de dimensiuni nemaiântâlnite până atunci, cultivată de un grădinar local. — Deci asta pare a fi situația, am spus, în timp ce ni se servea un platou cu creveți imperiali aburind, înecați în sos gros de ghimbir și usturoi. Tipul avea aproape șaizeci de ani, așa scria, deci nu prea sunt șanse să mai fie printre noi. Ceea ce înseamnă că urma s-a cam răcit. — Începi să faci și tu pe detectivul, nu? spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
copii. Avea trei fete din prima căsătorie, dar nu i se permitea să le vadă. Pe bună dreptate, bănuiesc. Era maniaco-depresiv și convertit la protestantism. Nu prea știam cum să reacționez. O bucată mare de carne de vită acoperită cu sos de stridie mi-a căzut dintre bețișoare și mi-a aterizat pe cămașă, distrăgându-ne pe moment atenția. Apoi am spus: Desigur, nu te cunosc foarte bine, dar nu prea pare genul tău. — Așa e: nu mă cunoști foarte bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
sunt un idealist. Și, în plus, întâmplător cred aproape tot ce spun nutriționiștii în acest moment. Deosebirea este că pe mine implicațiile sociale nu mă alarmează, ci mai degrabă îmi dau curaj. — Adică? Henry tăcu câteva clipe, în timp ce ștergea absent sosul din farfurie cu degetul. — Ia-o așa: știai că în următorii cinci ani avem de gând să renunțăm la mesele gratuite din școli pentru peste o jumătate de milion de copii? N-aș zice că va fi o măsură foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
insistă să vadă lucrurile în alb și negru și cealaltă jumătate - cea pe care ai încercat s-o înăbuși încă de când s-a întâmplat. N-am spus nimic; doar am plimbat o bucată de curcan prin farfurie, înmuind-o în sosul gros, uleios. — Știi măcar unde e în după-amiaza asta? Ce face? — E acasă, probabil. — Singură? — Probabil. M-am dat bătut și am dat farfuria la o parte. Ascultă, nu există cale de întoarcere. Oricum, tata ne ținea laolaltă. După ce a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]