2,876 matches
-
niște cuburi extrem de atrăgătoare care aveau pictată câte o literă diferită pe fiecare fațetă; umbla cu ele de parcă ar fi fost niște obiecte extraordinar de prețioase, ceea ce, de altminteri, chiar erau (În afara faptului că din ele se puteau face tunele splendide pentru trenulețe). Îl venera pe tata, care recent reconstruise și modernizase școala din sat. Arbora, ca un simbol de modă veche al liber-cugetătorului, o bogată cravată neagră, legată neglijent ca o fundă. Când mi se adresa mie, pe-atunci un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Își Îndrăgea trecutul cu aceeași Înflăcărare retrospectivă cu care reconstitui eu acum imaginea ei și trecutul meu. Astfel, am moștenit Într-un fel, un superb simulacru - frumusețea proprietății intangibile, a moșiei ireale - și aceasta s-a dovedit a fi o splendidă pregătire pentru capacitatea mea de a Îndura pierderile de mai târziu. Simbolurile și Însemnele ei speciale mi-au devenit la fel de dragi și de sfinte precum erau pentru ea. Printre acestea era Încăperea care fusese rezervată În trecut pasiunii Îndrăgite de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
romburile și pătratele vitraliilor. E ora când Mademoiselle este În forma cea mai bună. Câte volume ne-a citit ea pe veranda aceea! Glasul ei firav continua să murmure, fără a-și domoli ritmul, fără cea mai vagă ezitare, o splendidă mașinărie de citit total independentă de tuburile ei bronhice bolnave. Pe toate le-am ascultat: Les Malheurs de Sophie, Le Tour du Monde en Quatre-Vingts Jours, La Petite Chose, Les Misèrables, Le Comte de Monte Cristo și multe altele. Ședea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
caprifoiul ce atârna pe speteaza sculptată a unei bănci din fața intrării principale, Îngerul meu păzitor (ale cărui aripi seamănă cu cele ale arhanghelului Gavril pictat de Fra Angelico, exceptând purgatoriul florentin) mi-a arătat un vizitator de elită, o vietate splendidă, galben-pal cu pete negre, cu franjuri albastre și câte o bulină de cinabru deasupra fiecărei cozi negre tivite cu roșu de crom. În timp ce examina floarea plecată pe care stătea agățat cu corpul său acoperit de puf, ușor Încovoiat, continua să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În ochi și trupuri de tigri și niște țărănoi cenușii cu o trompă și mai dureroasă, dar mai leneși: anihilarea a doi sau trei asemenea bețivani Împuțiți pe care-i striveam cu mâna Înmănușată pe gâtul calului Îmi producea o splendidă senzație de ușurare empatică (pe care un dipterist n-ar aprecia-o). În orice caz, preferam În vânătorile mele de fluturi mersul pe jos oricărei alte forme de locomoție (bineînțeles cu excepția unui scaun zburător care să lunece agale pe deasupra covoarelor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ne invitase În locuința lui din clădirea școlii cu țurțuri atârnați de streșini, la ceea ce el numea o gustare; de fapt a fost o masă În toată regula, plănuită cu dragoste. Parcă văd și acum fața lui surâzătoare și Încântarea splendid simulată cu care tata a Întâmpinat un fel de mâncare (iepure la tavă cu smântână) pe care știam din Întâmplare că nu putea să-l sufere. Odaia era supraîncălzită. Din ghetele mele de schi se topea zăpada, ele dovedindu-se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sa. În 1906 a fost ales În Primul Parlament Rus (Pervaia Duma), o instituție umană și eroică, predominant liberală (dar pe care publiciștii ignoranți, infestați de propaganda sovietică, o confundă deseori cu străvechile „dume ale boierilor“!). Acolo a ținut câteva splendide discursuri cu repercusiuni la scară națională. Când după mai puțin de un an, țarul a dizolvat Duma, câțiva dintre membrii ei, inclusiv tata, (care, după cum arată o fotografie făcută la Gara Finlanda, Își vârâse biletul de tren sub panglica pălăriei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nou Încovoindu-l Încet-Încet, În timp ce adâncea tot mai mult meșteșugita scobitură. Cu un gest automat o strecuram, probabil Împreună cu o bucățică din mica plantă, Într-o cutie de chibrituri și o duceam acasă pentru a produce În anul următor o splendidă surpriză, dar gândurile mele hoinăreau În altă parte: la Zina și Colette, tovarășele mele de joacă de la mare; la nărăvașa Louise; la toate fetițele cu obraji rumeni, cu eșarfe cu fundă pe șolduri, cu păr de mătase, de la petrecerile festive
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
recit. În timpul acestei acțiuni, priveam fix peretele opus pe care văd și acum retrospectiv câteva mici dagherotipuri și niște siluete În rame ovale, o acuarelă a lui Somov (mesteceni tineri, o jumătate de curcubeu - totul foarte duios și umed), o splendidă toamnă la Versailles de Alexandre Benois și un desen În creion făcut de mama mamei În adolescență - și din nou acel pavilion cu frumoasele lui ferestre pe jumătate camuflate de o rețea de crengi. Somov-ul și Benois-ul se află acum
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Castanii cu conuri roz erau ca niște evantaie deschise; alcătuiau o rețea care acoperea malurile, alunga cerul din râu, și modelul special alcătuit din florile și frunzele lor produceau un fel de efect en escalier, o ornamentație colțuroasă a unei splendide tapiserii verzi și roz intens. Era la fel de cald ca În Crimeea și În aer plutea aceeași mireasmă dulce, vaporoasă, a unei anumite tufe de flori pe care n-am putut s-o identific niciodată precis (mai târziu am simțit-o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cuvânt al poetului Întâlnește la jumătatea drumului amintirea lui sau a unui cititor. Când, după o absență de aproape șaptesprezece ani, am revizitat Anglia, am comis teribila greșeală de a mă duce să văd Cambridge-ul, din nou, nu la Începutul splendidei vacanțe de Paști, ci Într-o zi aspră de februarie care nu-mi amintea decât vechea și confuza mea nostalgie. Încercam disperat să găsesc un post universitar În Anglia (ușurința cu care am obținut acest gen de post În SUA
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
impecabila distribuție a pieselor era În sfârșit echilibrată ca o constelație. Reușisem. Trăia. Piesele mele de șah marca Staunton (un set pe care mi-l dăruise În urmă cu douăzeci de ani fratele tatei, Constantin, naturalizat englez), niște piese masive splendide, din lemn maro sau negru, atingând peste zece centimetri Înălțime, Își etalau strălucitoarele contururi, de parcă ar fi fost conștiente de rolul pe care-l jucau. Din păcate, dacă le examinai de aproape, se vedea că unele piese erau ciobite (după ce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tematică cu grădini și parcuri de peste Ocean; căci dintr-odată, atunci când am ajuns la capătul potecii, tu și cu mine am văzut ceva asupra căruia nu i-am atras imediat atenția copilului nostru, pentru a se bucura pe deplin de splendidul șoc, de Încântarea și fericirea pe care le va simți când va descoperi, În fața ochilor lui, prototipul ireal de real al diferitelor vapoare de jucărie pe care le-a manevrat În băița lui. În fața noastră, acolo unde un șir discontinuu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
în adevăr istoric, în idei, în sentimente... Mult, de mare folos pentru descifrarea personalității lui Ștefan mi-au fost scrisorile păstrate prin bibliotecile italiene, "cărțile de ajutor" adresate principilor, crailor Europei, admirabilele scrisori dictate de Ștefan însuși la persoana întâi, splendidă mărturie de demnitate și spirit de sacrificiu (pe care le reproduc ca moto la fiecare capitol). În problemele istorice controversate, e sarcina istoricilor să facă lumină: mama lui Alexandru este Mărușca iubita, sau Evdokia soția? Eu am optat pentru soluția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Unchiule, bijuteriile... resturi... rămășițe... Țamblac deschide capacul și contemplă odoarele cu durere, cu nostalgie. Asta îmi amintește de balurile de la Curte. Câtă splendoare... Cu câtă măreție le purtau domnițele din neamul Paleologilor... A fost odată... oftează el. Maria ridică o splendidă diademă bătută numai în diamante, o contemplă lung, apoi o pune la loc și oftează: "Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni"... Cu mișcări line, își scoate cerceii, inelele, colierul, până și vulturul bizantin cu două capete. Le pune în casetă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
afirm: în 1984 și 1991 mergeam aproape în fiecare zi la Notre-Dame și, așezat pe piatra postamentului ce mărginește esplanada, o priveam ceasuri în șir, cu nesaț, o „citeam”. „Citeam”, ca pe o imensă pagină, fără a o isprăvi vreodată, splendida fațadă a imensei catedrale. Când am ajuns pentru a treia oară la Paris, în 15 august 1996, primul nostru drum a fost, firește, la Notre-Dame. Era chiar de Sf. Maria și slujba se ținea afară, în fața unei mulțimi în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ca toate statuile ecvestre, altfel. Nu-i lipsește nici sabia eroului. Numai că sabia - aici e aici, subțire ca o floretă de scrimeur, ca un fir de oțel (așa mi s-a părut cel puțin mie) este ținută într-o splendidă poziție verticală, miraculos verticală. Dacă linia ei s-ar prelungi până la cer, l-ar putea „atinge” pe însuși Dumnezeu. * La Sângeorz, până aproape de miezul nopții jucând cărți (șaizecișișase) la lumină lămpii cu petrol spânzurând din tavan deasupra mesei din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de nouă ani (scriu aceste rânduri în decembrie 1990; mai are oare mult?) Căci acum toate resurecțiile ei clandestine depind de lumina aceasta, care, din când în când, scaldă fotografia descoperită și expusă de băieți, făcând-o să strălucească, radioasă, splendidă, ca într-o vitrină. De câte ori sting lumina și holul se prăbușește în beznă, nu se pare că moarta, acolo unde o fi ea, se întristează. * După plecarea noastră de pe Florilor „la bloc”, strada și cartierul în care am locuit 17
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
putea să însemne o asemenea evadare) mă aflu din nou, pentru câteva ceasuri, printre cei vii (vii și gălăgioși), m-a încercat o dată la... un meci de fotbal. Nu mai fusesem pe un stadion de foarte multă vreme. Era o splendidă după-amiază de toamnă și Dani, mare susținător al Craiovei, m-a convins atunci să mă duc la acel meci. Cerul albastru, soarele blând, dar strălucitor, orbindu-mă până la lacrimi (lacrimi ambigue, provocate și de o puternică, inexplicabilă emoție), gazonul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
imediat), ci și cu câteva din cele mai frumoase cuvinte evanghelice, cu o magnifică replică cristică: „Și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai”. Rareori în soarta unui om a intervenit o asemenea splendidă răsturnare. * În stilul său atât de caracteristic, de familiarizare a profundului, de laicizare a sacrului, N. Steinhardt scrie (în Monahul de la Rohia..., p. 9): „Iisus a jucat cinstit, într-atât s-a întrupat de serios, de sincer, de total, încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
li se cere perfecțiune, ci rezistență, rolul lor fiind de a umple golurile și a menaja deschiderile. Nu există operă mare fără „umpluturi”. Opera lui Nichita nu e un florilegiu de unicate frumoase, chiar „geniale” să zicem, cum sunt altele, splendide desigur și în veci admirabile, ci e toată o singură mare alcătuire, la facerea căreia artistul, întocmai ca inima în alternanța sistolei și diastolei, alternează în acțiunea sa creatoare verbele perficio și neglego, acesta din urmă nefiind de fapt neglijență
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aceea sunt linsă și eu când ea își face minuțios toaleta. A toarce nu înseamnă deloc a moțăi, ci mai degrabă o ruminare de gânduri dintre cele mai secrete. Povestea lui Hoffmann despre cotoiul Murr este una dintre cele mai splendide și se cere citită ca Odiseea, în fiecare an! Trecând pe la anticariatul de pe Drottningatan, la frumoasa doamnă blondă cu cercei de acvamarin în urechi, n-am rezistat tentației și am cumpărat cartea lui Xavier de Maistre: Voyage autour de ma
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Eva e plină de farmec, ne spune despre fratele ei, Karl Otto, cu care nu vorbește. Rivalitate în care sora cea mică a învins? Boni se simte intimidat, dar până la urmă totul e bine. La întoarcere am găsit un buchet splendid de la N.R. la ușă și felicitări de la vecini pentru recenziile foarte bune. Toată lumea spune că e cartea mea cea mai bună. Din cauza succesului, dar eu cred că nu trebuie judecat momentul, ci numai drumul unui scriitor. Mi se fac declarații
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de E.A. Poe. În plin război, în Iugoslavia, ironia sorții: Suedia a vândut arme statului iugoslav, și acum propriii soldați, trimiși să facă pace, întâlnesc aceste arme care-i pot schilodi sau omorî. Încă un vis rar: primeam o floare splendidă de la cineva, cu o scrisoare într-o limbă necunoscută. În aceeași zi, Andrei (Bart) îmi spune că printre femeile bolnave devine și el și mai bolnav. Vrea să mă vadă mereu, pentru că i se pare că eu îl „vindec”. Cum
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
întrebat ce ar dori să vadă în provincie, mi-a răspuns: "Cetățile dacice și bisericile din lemn din Maramureș". Era un răspuns de om avizat, care nu mergea la voia întâmplării! Ne-am deplasat cu un Mercedes, pe o vreme splendidă de toamnă, când natura parcă înnebunise de atâtea culori și atâtea parfumuri. În cele trei zile ale călătoriei, în nopțile petrecute în tovărășia tarafurilor și a bătrânelor și vrăjitelor noastre vinuri, am discutat mult despre daci și romani, despre Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]