4,267 matches
-
statornic sentiment al continuității, cugetători și creatori ai literaturii, într-un impresionant elan de solidaritate colectivă, desăvârșesc opera lui Kogălniceanu, Russo, Alecsandri, Bălcescu, Barițiu. După suprimarea „Daciei literare”, gândul de a scoate o nouă publicație, care să-i continue programul, stăruie în cugetele mpldovenilor și ale muntenilor, deopotrivă. Astfel, în 1842 apare sub îndrumarea lui I. Ghica revista „Album literar”, mai târziu purtând titlul de „Album științific și literar”. La 20 ianuarie 1844, apare „Propășirea” , fiind publicația care va duce mai
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
opt ani trăim Împreună ca frații, și nici un minut n-am găsit la omul ăsta măcar atâtica rău... Credeți d-voastră că ar fi rămas el prefect aici și nu s-ar fi dus director la București dacă nu stăruiam eu și cu Joițica... și, la drept vorbind, Joițica a stăruit mai mult...” (s.n.).”. Indignarea lui Trahanache e reală, iar mărturisirea lui imprimă relației cu Tipătescu structura unui ménage à trois, a unui aranjament domestic tihnit. Nu poate fi atât
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
am găsit la omul ăsta măcar atâtica rău... Credeți d-voastră că ar fi rămas el prefect aici și nu s-ar fi dus director la București dacă nu stăruiam eu și cu Joițica... și, la drept vorbind, Joițica a stăruit mai mult...” (s.n.).”. Indignarea lui Trahanache e reală, iar mărturisirea lui imprimă relației cu Tipătescu structura unui ménage à trois, a unui aranjament domestic tihnit. Nu poate fi atât de inaderent la realitate, la realitatea relației amoroase a soției cu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
în litigiu au fost stabilite după intrarea în vigoare a Constituției, iar instanța ordinară nu a constatat ea însăși abrogarea. Soluția este întemeiata, întrucît, prin neconstatarea abrogării de către instanță ordinară a unei legi sau a unei dispoziții dintr-o lege, stăruie un conflict de constituționalitate, iar rezolvarea acestuia aparține în exclusivitate competenței Curții Constituționale. În legătură cu temeiurile de fond invocate, este de reținut că, potrivit art. 43 alin. (2) din Constituția României, cetățenii au dreptul la pensie. Acest drept nu este condiționat
DECIZIE Nr. 113 din 8 octombrie 1996. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/114646_a_115975]
-
nemântuire, ei mai așteaptă încă mântuirea ce le-a fost retrasă" (Originea operei de artă). Ce forțe patologice ne opresc să scriem viața prin intermediul viselor? Doar cei ce le controlează demențiala stare, antinormalul, pot să o facă. "Nu știam nimic, stăruind în credința nestrămutată că timpul necruțătoarelor miracole încă nu s-a încheiat". Pădure, verde pădure mesaj mnemoclastic Fantasticul izvorăște din iluzie, câteodată din delir, însă întotdeauna din speranța și mai ales din speranța salvării 369. Din poezia lui Grigore Vieru
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Poetul, transpus în situația de a renunța, uneori, la contemplația de tip paradisiac pentru a răspunde arcurilor reflexe ce ilustrează legătura sa cu realitatea, înfruntă suferința și, ca toți semenii, se supune efemerității noastre materiale. Omenirea, cu toată filosofia ei, stăruie consecvent asupra ființei, mereu plasată între adevăr și falsitate. Dar dacă realitatea se derulează în nedesăvârșire și ne învăluie mai tot timpul imperfecțiunea, apariția zeilor, oameni aleși dintre oameni să reprezinte divinul ca mesageri ai Cuvântului, devine izvor de mântuire
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
că viziuniler lumilor de dincolo trec prin contemporaneitatea gândirii, având pe Eliot și Montale reprezentanți de seamă. Sub piscuri mari, în munte, o căldare de bazalt. Un pas, și-apoi abrupt tărâmul celălalt. O amintire stranie și fără de-ntreruperi îmi stăruie adânc, în miros verde de ienuperi. O amintire grea apasă. Ca din alte ere, Spre care sângele și astăzi mult se cere. Aice mai stătui, aievea sau în vis, cândva, mai sus, mai jos, când pisc și iezer nu era
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Antoaneta Holban - mama scriitorului. 59 CORBASCA, Vladimir 1 Fălticeni, 8 martie 1972 Mult Stimate Domnule Corbasca, A trecut o săptămână de când am avut plăcerea să fac cunoștință cu Dv. și cu ilustra Dv. soție, fiica scriitorului fălticenean N. N. Beldiceanu. Îmi stăruie vie în minte frumoasa discuție, în care am răscolit cenușa amintirilor legate de creația artistică a dispăruților dragi (N. N. Beldiceanu și Victoria Beldiceanu). O plăcută surpriză a fost și cunoașterea mai îndeaproape a activității Dv. literare. Zilele acestea am putut
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
de mâini Doamnei. Vă doresc multă sănătate și noi succese în frumoasa activitate pe care o desfășurați. Primiți, Vă rog, asigurarea profundei mele stime, Eugen Dimitriu 158 PĂPUȘANU, Elena 213 1 Suceava, 26 decembrie 1970 Mult Stimată Doamnă Păpușanu, Îmi stăruie și azi în minte surpriza plăcută de a vă fi întâlnit, împreună cu distinsul Dv. soț, în casa prietenului comun, Dl. Miluță Mahulschi 214. De asemeni, îmi exprim bucuria de a o fi revăzut pe duduia Mara215, care mă știe de când
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
București, cunosc adresa). În acest timp s-a oferit să picteze gratuit Catedrala de la Folticeni și să i se plătească numai materialul. Primar al orașului era pe atunci un avocat 418, coleg de Gimnaziu, care l-a susținut și a stăruit să i se dea lucrarea. Însă aceasta era deja dată ceva mai înainte cu contract, unui zugrav 419. Membrii din Consiliul 417 A locuit pe str. Maior Ioan, vizavi de Casa armatei, azi Casa tineretului. Pe locul casei demolate, s-
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
G. Ursu etc. La „Casa de cultură” Suceava mi-a comunicat că „deocamdată” n-o poate edita 478. Vă rog să vă interesați dacă M. Iacobescu, căsătorit cu o elevă a mea din Tătăruși, are relații cu A. Toma479 (...). Va stărui și P. Jitariu, fost coleg de cameră la Cămin. Mulți mi-au oferit date la cerere, iar restul din cărți, nu totdeauna complete. La cerere mi-au trimis: Irimescu, Jitariu, Băcescu, Grigoraș 480, Hudiță 481, Cămăruț 482, Loghin 483 etc.
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
în hârtiile lui Bumbac se găsesc 6 cânturi din această epopee”. De aceea vă rog să vă interesați de urmașii lui Bumbac și dacă găsiți aceste 6 cânturi, confruntați-le cu cele 2 comentate de Iorga în carte și restul stăruiți să vi le împrumute să le dactilografiați în câte exemplare merg la mașină, dați unul celui ce păstrează ms. de credeți că e bine, îmi dați unul și mie și să sondăm posibilitățile de publicare, însoțite de o micromonografie, pe
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
și Tendința de distrugere. Trimit și o micromonografie a lui G. Bârleanu, sucevean de la naștere la moarte, din care se poate alege ce trebuie pentru vol. IV (din Știința în Bucovina, n.n.) care cred că va apărea după promisiuni. 376 Stăruiesc în publicarea problemei macedoromâne la care continui munca 490. Cum o mai duceți cu sănătatea dv. și doamna și rog providența să vă ajute. Noi trăim, cum spune un psalm despre bătrâni, „cu oboseală și durere”, dar nu pierdem nădejdea
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
despre ea cu aceeași plăcere cu care am făcuto și cu Cazabanii. Sau comunicați-mi numele și adresa editurii și voi comanda eu cartea direct de la sursă. Mulțumindu-vă pentru neuitare, vă doresc multă sănătate și putere de a mai stărui, în orice fel, asupra cărților. Cu profundă și afectuoasă prețuire, Al Dumneavoastră Radu Ciobanu 536 Radu Ciobanu, originar din Deva. În prezent stabilit în Germania. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. 415 CIOPRAGA, Constantin 537 1 Iași, 16 apr. 1974
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
între state și a venit acum câteva zile. Iar acum este foarte ocupat cu lucrările de doctorat, pe care îl va lua anul acesta; așa că nu s-a putut ocupa de copia acestor documente. Cum se va încălzi vremea, voi stărui să facă și această treabă. Soția mea are un covor oltenesc și altul basarabean, foarte vechi, care reparate ar putea interesa muzeul din Suceava. dacă vei crede d-ta, vorbește despre ele la muzeu 559. Primește urările mele de sănătate
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
rocă gălbuie, se așterne o fâșie de un verde deschis, înghețat și pur, mai puțin strălucitor, ba chiar opac, lipsit de transparență. Ne aflăm în nord, și lumina solară nu poate străpunge marea. În locurile unde apa molcomă linge stâncile, stăruie la suprafață o peliculă de culoare. Cerul fără de nori e foarte palid înspre dunga de indigo a orizontului, punctată cu ușoare scânteieri de argint, la zenit. Albastrul se intensifică și vibrează. Dar cerul e rece, până și soarele e rece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vreme, și de obicei în zadar, să-mi conving prietenii să renunțe la bucătăria complicată, însăși pierderea de vreme e o absurditate; deși presupun că, într-adevăr, unele nefericite femei n-au nimic altceva de făcut decât să gătească. Mai stăruie și iluzia că gătitul unor mâncăruri foarte elaborate e mai „creator“ decât gătitul simplu. Firește (dați-mi voie să clarific acest lucru), nu sunt un primitiv. Mâncărurile franțuzești gătite țărănește, pe care încă le mai poți gusta uneori în această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de simplu și de nevinovat. (Acum am impresia că eram cu toții absolut obsedați de sexualitate!) Te rog, înțelege-mă, dragul, dragul meu Charles, și nu fi supărat pe mine. Știi ce mult te iubește și Gilbert (dar n-am să stărui asupra acestui lucru pentru că știu că te enervează. Dar, realmente, te venerează). Acum însă e de-a dreptul înspăimântat. Spune că ai să vii cu o troică și ai să mă duci la țigani. Cred că-i o replică din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în care a strălucit Lizzie, în acel annus mirabilis al ei.) Era producția în care Wilfred Dunning, care de obicei îl juca pe Sir Toby Belch, a ținut dintr-o dată să-l facă pe Malvolio. Nu pot spune că a stăruit, dar eu l-am lăsat. A fost admirabil, dar a ruinat restul piesei. Lizzie și cu mine ne aflam singuri în interiorul unei biserici pline de curent, care, nu știu din ce pricină, era singurul loc unde puteam repeta. Era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ciudat de potrivit Ariel pe care l-am văzut vreodată. Dragostea ce mi-o purta o inspira, și în vârtejul acestei magii m-a făcut și pe mine să o iubesc. În chip bizar, am simțit atunci, și acest simțământ stăruie și azi, că o iubeam ca pe un fiu al meu. Adeseori îi plăcea să-mi spună că e pajul meu. Avea o voce firavă și plăcută și parcă o aud și acum cântând melodios. Cum de s-a menținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
eram un adevărat rege. Și i-am spus lui James: „Aud c-ai trecut la budism?“. A zâmbit și mi-a răspuns: „A, da?“ pe un ton care ar fi putut însemna și „Da“, și „Ce aiureală!“. N-am mai stăruit. Mai târziu s-a stabilit permanent la Londra și a început să lucreze în Ministerul Apărării Naționale, unde continuă să funcționeze și acum. Apartamentul lui din Pimlico e plin de statui care-l reprezintă pe Buddha, dar e plin și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rațiunile opțiunii? Se poate să le fi și uitat. Ai știut măcar că optezi? Cu siguranță că nu. În fiecare viață omenească există atâtea abisuri de ar-fi-putut-să-fie! La prima împărtășanie, luasem hotărârea fermă să fiu bun toată viața, și încă mai stăruie o fantomatică iluzie că aș fi putut să fiu! Imaginea lui Hartley s-a transformat în mintea mea din durere sălbatică în tristețe, dar niciodată în indiferență. Și, într-un fel, am continuat s-o caut, dar era vorba de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Juan? În comparație cu alții, n-aș spune. Cât despre tactica mea severă în ce-o privește pe Lizzie, realmente n-am nimic de pierdut. Dacă o s-o lungească prea mult, am să mă duc singur s-o iau. Și dacă va stărui să spună „nu“, n-am să consider acest „nu“ drept un răspuns. Amenințările mele că „nu ne vom mai întâlni niciodată“, sunt, desigur, false, dar ea nu le consideră așa. Și dacă, până la urmă, decide să nu vină, asta înseamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și n-am văzut-o, adăugă Titus. Iar ea e foarte necăjită. — Nu-i nici un motiv să fie necăjită, am precizat eu. Am intrat în bucătărie și amândoi m-au urmat. N-ați vrea să luați cina? — Trebuie să plec, stărui Hartley. Întrevederea ei cu Titus, oricum o fi decurs, se terminase, și acum sosise timpul dominat de soțul barbar, a cărui sclavă era, și care reușise să i-l scoată până și pe Titus din minte. Vechea panică pusese din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și eu. Desigur, stăteam des și cu ea în cameră, discutând sau încercând să discut, sau, în deplină tăcere, îngenuncheam alături de ea, mângâindu-i mâinile și părul și dezmierdând-o așa cum ai dezmierda o pasăre. Picioarele îi erau goale, dar stăruia să poarte halatul meu peste rochie. Totuși, prin ușoare atingeri, făcusem cunoștință pe furiș cu trupul ei; cu greutatea și masivitatea lui, cu minunata rotunjime a sânilor, cu umerii plini, cu coapsele, și mi-ar fi făcut reală plăcere să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]