2,736 matches
-
cînd vrei să eviți răspunsul, că-i numai obosită. Dezastrul meu personal intuiește durerea unei iubiri respinse. Cristoase, cum să treacă fata asta cu sînii crescuți în sus ca zmeura (de unde mi-a venit imaginea asta? de la cine?), cu șold strîmt și picioare cabrate, printr-o iubire respinsă? Evit ușile larg deschise de la Hot Bar. Localnicii îi spuneau, cîndva, mai rustic: "Trei izmene". Nu-i da românului cîte cîrciumi poate duce! S-au deschis în mai fiece locuință de la șosea. Lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lovea și încasa. Sigur că mai obosea și el: exercițiile de demagogie lasă sechele, compromisurile nu trec ca gripa, dar măcar încerca să facă gazetărie, nu cu pumnu-n gură, ci cu pumnu-n masa cenzurii. Colectivismul socialist îl înăbușea, era prea strîmt pentru Șoitu. Acuza filantropia cronicarului en titre, Hada, ditirambii pentru oamenii Puterii. Oi fi subiectivă pentru că mi-a încredințat, alternativ, rubrica de cronică literară? Oi fi. Dar nu mi-a impus despre cine să scriu. Mi-am băgat mîna-n foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vrej de dovleac. Cu toate astea, obrajii îi păleau, bărbia despicată îi era mai moale, degetele i se lungeau și cearcănele deveneau din ce în ce mai pronunțate. Se subția ca trecut prin urechile acului, în timp ce sînii mei forțau capsele bluzelor de la Adolescentul. Erau strîmți și pantalonii de catifea, refuzați la export, cu blazer matlasat. Sărisem de la 41 la 45, cum mă tot lua Iordan în derîdere, după ce mă îndopa ca pe-o gîscă. Repulsia, întîi discretă față de mesele nesfîrșite, mi-o manifestam deschis: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-te-aș“ din toate părțile - pentru a-mi scoate pantofii Manolo din picioare și a-i azvârli pe scaunul din dreapta. Nu-mi puteam șterge mâinile umezite de transpirație de altceva decât de pantalonii Gucci din piele, care erau atât de strâmți, Încât șoldurile și pulpele Începuseră să mă furnice de cum terminasem de Încheiat ultimul nasture. Degetele mele au lăsat dungi umede pe pielea Întoarsă atât de fină care Îmi Îmbrăca pulpele deja amorțite. Tentativa de a conduce o decapotabilă cu cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
singură privire aruncată produsului finit. Nicicând privirea mea nu poposise asupra unor bărbați mai arătoși. Erau cu toții Într-o formă fizică perfectă - nu prea musculoși, pentru că „așa ceva nu e deloc sexy“ - iar puloverele pe gât cu dungi fine și pantaloni strâmți din piele scoteau la iveală o viață Întreagă de ședințe În sălile de sport. Poșete și pantofi pe care nu Îi văzusem niciodată purtați de oameni adevărați țipau de la o poștă Prada! Armani! Versace! din toate direcțiile. Auzisem de la prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o jumătate de oră de dat astfel cu presupusul, și-a făcut apariția o altă fată Înaltă și imposibil de subțire. Mi-a spus cum o cheamă, dar Întreaga mea atenție era focalizată doar asupra corpului ei. Purta o fustă strâmtă și franjurată din denim, o bluză albă transparentă cu nasturi și niște sandale argintii cu barete. Era perfect bronzată, manichiurată și dezgolită Într-un fel absolut necaracteristic unor oameni normali atunci când e zăpadă afară. Abia când mi-a făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
deșteptătorul mai sună de trei ori, mă Întorc În baie pentru runda a doua, iar la momentul respectiv oglinda e deja aburită toată de la apa minunat de caldă - deși curgând Într-un jet cam anemic. M-am vârât În hainele strâmte și incomode și am ieșit din casă În doar douăzeci și cinci de minute - un nou record pentru mine. Și mi-au trebuit numai zece minute ca să găsesc cea mai apropiată gură de metrou, lucru pe care ar fi trebuit să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ziua de azi. Tocmai când deschideam Hotmail-ul În speranța unor mesaje interesante de la diverse persoane din afară, ea a ieșit din birou. Jacheta strânsă În curea Îi scotea În evidență silueta, oricum foarte zveltă, și se asorta perfect cu fusta strâmtă de dedesubt. Arăta trăsnet. — Ahn-dre-ah. Cafeaua latte e rece-gheață. Nu Înțeleg de ce. Doar ai fost plecată destul de multă vreme! Adu-mi alta. Am inspirat adânc și m-am concentrat să nu observe ura pe care o resimțeam. Miranda a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
despre Băiatul Freudian. O frumusețe! Stai așa. Îmi trag o niște jeanși pe mine și cobor imediat. Și‑a făcut apariția cinci minute mai târziu, mai șic și mai fericită decât o văzusem de foarte multă vreme. Purta niște jeansi strâmți, prespălați, până la genunchi, care‑i scoteau În evidență forma șoldurilor, la care potrivise o ie albă, cu model floral. O pereche de șlapi, pe care n‑o văzusem niciodată până atunci - din piele maro, cu breteluțe și mărgele turcoaz - Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lui Alex - și mi‑am pus un pulover. Aceiași jeansi pe care Îi purtam În fiecare zi de câteva săptămâni Încoace zăceau grămadă pe podea, lângă șifonier; când mi i‑am tras pe șolduri, am constatat că sunt ceva mai strâmți. Acum, că nu mai eram nevoită să dau pe gât o supă ca să nu mor de foame și când nu mai subzistam exclusiv cu țigări și cafea Starbucks, trupul meu se ajustase la schimbare și pusesem la loc cele cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sub umbra mângâierii Lăudându-se apoi că așa au fost făcute de cel ce le-a numit. Ciudățenii ale formelor ce nu le pricep Mă fac pe mine altul În mersul de la ochi spre timpanul urechii Sugrumat de cercul prea strâmt, nu pot fi același E o crâncenă alergare a lucrurilor Dinspre originea lor indiferentă, inertă, Către afirmarea autoreflexivă În alții. Prea se vântură atâtea gesturi tandre dinspre mine spre pulpele femeii Și buruienile rodesc altfel când le scarpini cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o vedeam doar pe partenera plimbării; nici nu mi-am dat seama cât de divers e Bucureștiul; o cotitură la stânga, una la dreapta, lași marele bulevard și intri brusc Într-o zonă pestriță, fără nici o geometrie, străbătută de străzi strâmbe, strâmte, scuaruri, alei fanteziste, bisericuțe de stradă, ziduri ciclopice, stâlpi În lemn sculptat, bolți, arcuri, coloane dorice, ionice, corintice, ogive, vitralii, gulii gotice, străchini bizantine; un amestec vizând lipsa de stil programatică, dar ce spun eu, chiar astfel, prin negație, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
știu când m-am dezbrăcat, Își descheie bluza sau poate i-am descheiat-o eu În timp ce ea mă Îndeamnă cu privirile provocatoare, fusta alunecă foșnind: șoldurile goale, furoul scurt de mătase neagră, sutienul negru, sânii rotunzi zvâcnind vii, o scobitură strâmtă Între ei și un neg negru ce mă inhibă brusc; mă Întind lângă ea În patul imens, coapsele tari luminând albe de sub furoul transparent; are un abdomen sculptural, ce se lasă, se ridică aritmic, respiră viclean, o ventuză enormă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
simetrică. Chiar el. Ocoli colțul mesei. Se Îndreptă spre coridor. Traversă glazvandul. Se apropie de ușă. Ascultă. Se auzi ceva din afară. Se aplecă. Privi prin vizor. Deschise, Întinse mâna. Primi un plic. Mulțumi. Se Întoarse. Închise ușa. Traversă coridorul strâmt. Se izbi de colțul cuierului de metal. Își duse mâna la umăr. Se uită la plic. Îl cântări. Continuă să meargă. Ocoli colțul mesei. Se opri lângă masă. Se așeză În fotoliu. Se sprijini cu cotul de marginea mesei. Lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
despărțiră promițîndu-și că vor mai vorbi, că deocamdată a fost o luare de contact, că... Și Miron avea siguranță că Dumescu nu va rezista până la capăt. " Bietul Costică! își zise în cele din urmă bătrânul. Băiat bun, păcat că-i strâmt la minte, cum a fost de când știu și-l iubesc!" Îi trecu supărarea mai repede decât credea. De fapt, nici n-ar fi trebuit să se încurce cu Dumescu înainte de a se descurca cu Nadina, căci acolo e hopul cel
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am nimerit chiar pe toate. — Ce loveai ? — Cartoanele alea. Uneori ziceai că-s oameni. Nu pot să fugă, stau așa, parcă ar avea picioarele legate. Aurica se opri în fața unei vitrine pline de ghirlande. Mane chinele, în rochii lungi și strâmte, priveau peste capetele lor. — Aia de-acolo, roșie și cu volănașe, e cea mai frumoasă, tânji ea. Parcă aș fi la nuntă, dacă aș îmbrăca-o. O dată am și visat-o. Purtam tocuri subțiri și înalte. Râse : Parcă nici nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu avea nevoie de nume, un împrumut pe care îl înapoia. Ori poate că Ionuț i s-a părut un nume de copil, ce idee să dai unui prunc chiar nume de prunc, de parcă n-o să crească niciodată, un nume strâmt și răsfățat, precum pantoful de lemn pentru piciorul chinezoaicei. Pentru ei era un necunoscut pentru care evenimentul cel mai notabil din viață fusese, probabil, întâlnirea cu caldarâmul care oprise avântul celor cinci etaje de cădere. „De ce crezi asta ?“, întrebase Pantelimon
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atât cât se vedea din afară spre înăuntru, atunci pentru Jenică nu mai era nicio scăpare. — Ieri am primit pensia, anunță bătrânul, căutând să compenseze prin intonația gravă lipsa dinților. Jenică îl lăsă să-și caute un loc în pătratul strâmt al ghișeului. Nimeni n-ar fi rezistat prea mult acestei încercări. Pensia nu mai e ce-a fost odată, spuse Jenică, încurajator. Abia dacă ajunge de mâncare și medicamente. Unde să-ți mai permiți să joci și la loto ? Așteptă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vreodată, spuse Maca. De afară se auzea larma mușteriilor. Cârciumarul îi găzduise pe cei trei într-o cămăruță din spate. „ăsta e separeul pentru domni“, spusese. „Și de ce nu ne-ai chemat până acum aici ?“, întrebase Maca, intrând în odăița strâmtă, cu masa și scaunele ei și, pe pereți, cu etajere pline de tot felul de lucruri vechi și nefolositoare, de la ulcele ciobite până la fiare de călcat cu cărbuni. „Nu e ușor să fii domn“, răspunsese bătrânul. „Trebuie să ai ceva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în care alege zarurile, va pierde dinastia... Tung Chih „studiază“ fiecare obiect, dar nu ia nici unul. În sală e atât de liniște, că pot să aud susurul apei care curge în grădină. Încep să transpir și gulerul mi se pare strâmt. Tung Chih își bagă un deget în gură. Sigur îi e foame! Șansa ca el să aleagă sigiliul din piatră pălește. Își reia mersul târâș. De data asta, pare oarecum motivat. Eunucii își pun mâinile de jur-împrejurul mesei pentu a preveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Încât mi se părea aproape reconfortantă, asta până când am realizat că nu eram, de fapt, În patul meu. Nici costumația mea neagră-și-inadecvată nu se vedea pe nicăieri; eram Însă Îmbrăcată cu o pereche de boxeri Calvin Klein gri, enervant de strâmți și un tricou uriaș pe care scria SPORTS CLUB LA. Nu intra În panică, m-am Îndemnat singură și am Încercat să descifrez ce spunea vocea de bărbat, care se auzea de la mare depărtare. Unde ai fost și ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
erau tocmai haine couture, dar eram foarte Încântată de noua mea imagine: jeanși Paige care costau mai mult decât toate facturile mele lunare la un loc; un maiou mătăsos, cu margini dantelate, de un verde intens; o jachetă de tweed strâmtă care nu se potrivea cu nimic, dar pe care vânzătorul, Jean-Luc, o declarase: „trăsnet“; și poșeta Chanel clasică pe care mi-o cumpărase Will când Împlinisem douăzeci și unu de ani pentru că după toate probabilitățile „e criminal să devii femeie În toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fete uimitor de frumoase - asistentele lui, ne asigurase, dar fiecare făcuse probabil una sau două ture În rolul de iubită - pe covorul roșu, care fusese Întins pe pistă, cu un zâmbet cald care-i lumina fața binevoitoare. Costumul său era strâmt și se mula În modul acela care le e permis doar europenilor, iar combinația sa monocromă de cămașă și cravată verde nu făcea decât să-i lumineze pielea Închisă la culoare, părul negru și ochii verzi. Firește, accesorizase totul perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să alegem un stil reprezentativ pentru un reper temporar recent. Spre exemplu, în România anului 2007, în moda feminină s-au impus pantalonii strânși pe picior. Cu un an înainte, moda pantalonilor cuprindea diverse maniere de purtare a acestora: largi, strâmți, evazați sau cu talie joasă. În linia cercetărilor lui Alfred L. Kroeber ne-am putea întreba dacă nu cumva, încercând un demers asemănător, am înregistra prea multe fluctuații de "tip aberant", dificil de analizat. Însă din punct de vedere sociologic
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Nu prea tânără, peste 30 de ani. 1. Păr lung, în special cu bucle mari și vopsit în culori extreme. 2. Coafură care acoperă fruntea. 3. Machiaj strident care nu se asortează cu vestimentația. 4. Adoptă o ținută cu bluze strâmte, transparente, fără sacou. 5. Bijuterii ostentative. 6. Nu stabilește un contact vizual cu interlocutorul. 7. Tânără, sub 30 de ani. În cea de-a treia cercetare, Thomas F. Cash a vizat obținerea unor rezultate semnificative în raport cu populația Statelor Unite ale Americii, precum și determinarea
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]