KorAP: Find »[drukola/base=străbate & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...102 103 104 ...546 >

13,648 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

se stingă rămânând în urmă. Începuse să sufle un vânt slab ce făcea pădurea să foșnească. Nu putea să spună de ce dar avea senzația că nu era singur. Simțea că cineva îl privea insistent din adâncul pădurii. Un fior îl străbătu din cap până-n picioare, ciuli urechile oprindu-se pe loc. Undeva în dreapta, dincolo de marginea pădurii se auzea un zgomot ca și cum ceva se strecura printre tufișuri. Ascultă cu atenție, dar fără nici un rezultat, i se păruse, nu era decât vântul. Porni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
apoi îi relocau în locuri nepopulate. Nu se semnalaseră atacuri, ba nici măcar nu-i văzuse nimeni dar zvonurile circulau. Se întoarse spre locul de unde venise zgomotul și lumină cu lanterna desișul pădurii. Nu-l ajuta mare lucru, lumina nereușind să străbată prea departe printre copaci. Spera totuși să vadă măcar ochii sălbătăciunii sticlind ori să-i distingă silueta întunecată. Da și, dacă o vedea, ce putea să facă? Nu mare lucru, dar cel puțin afla de unde vine primejdia. Bineînțeles că printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să vadă prin ceața asta atât de groasă? Plecă mai departe, atent la toate zgomotele din jur. Un gând îi trecu prin minte, își aminti din nou de poveștile despre urși. Într-adevăr oricui i-ar fi fost imposibil să străbată cu privirea prin negură. Sălbăticiunile nu aveau însă neapărat nevoie să vadă, lor le era de ajuns să simtă mirosul. Încercă să-și amintească ce știa despre urși. Nu mare lucru, dar era sigur că au un simț olfactiv foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
dar călcă pe ceva moale și se dezechilibră, căzând la pământ. Lanterna îi scăpase din mână, rostogolindu-se undeva în stânga la vale. În cădere, văzu lumina ei licărind pe pantă, pierzându-se apoi printre tufele dese. O durere ascuțită îi străbătu coșul pieptului tăindu-i răsuflarea. Se lovise de ceva, probabil un bolovan căzut din munte ori o cioată, iar acum simțea cum coastele îi pulsau. Gemu și își duse mâinile la locul dureros. Hainele nu erau sfâșiate și nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în Baia de Sus n-ai nevoie de mașină. Localitatea asta nu-i mare, oriunde vrei să mergi, ajungi mintenaș pe jos. Cristian nu mai spuse nimic, Pop avea dreptate. Orășelul era înghesuit pe valea dintre munți și îl puteai străbate cu piciorul în mai puțin de jumătate de oră. Văzuse asta la venire. Totuși lăsă neatins păhărelul pe masă. Ia spune, cum te simți? îl întrebă Simion Pop împingând de o parte farfuria goală. Îți place la noi? Sigur că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de atingerea lor. Dinspre pontonul rămas acum în urmă, i se păru că aude zgomote înfundate. Un fel de râcâit surd răzbătea de acolo, ca și cum cineva zgâria lemnul. Nu știa dacă din cauza frigului ori poate de emoție, un fior îl străbătu din cap până-n picioare. Deși mergeau foarte repede, pașii lor se auzeau înfundat din cauza negurii ce deja le cuprindea picioarele. Cu urechile ciulite și foarte atent la sunetele din spate, auzi un zgomot înfundat, destul de puternic. Un obiect greu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de sudoare. Pe acolo nu putea trece, tufele pline de țepi alcătuiau o barieră de netrecut. Dacă voia să ajungă mai sus, trebuia să ocolească. Se hotărî să meargă pe sub poalele pădurii, pe acolo pe unde era mai ușor să străbată. Încerca să se țină imediat dincolo de lizieră, așa încât să poată vedea marginea răriturii și eventualele cărări care ar fi putut apare acolo. Locurile erau sălbatice, se cunoștea că nimeni nu mai trecuse pe acolo de ani buni. Terenul cobora ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pădurea dinspre care venise. Se întoarse și încercă să privească printre copacii dintre care tocmai ieșise. Dacă cineva îl urmărea, atunci numai acolo se putea ascunde. Nu distingea mare lucru în zona întunecoasă de sub desișul coroanelor, privirea nu reușea să străbată dincolo de lizieră. Gândul îl ducea la presupunerea lui cu privire la asasinul nevăzut care îi atacase pe cei din Baia de Sus. Își dădu seama că retragerea îi este tăiată. Privi la ceas. Era deja ora patru după amiază. Mai avea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pierdea printre buturugile putrezite, năpădite de rugii de mure. Primul impuls fu să se repeadă pe acolo în jos. Se răzgândi însă imediat, îi era teamă să urmeze poteca. Nu știa unde duce și nici nu putea fi sigur dacă străbate răritura în partea cealaltă. În afară de asta, era conștient că tufele dese îi împiedecau vizibili tatea. De după fiecare colț îl putea pândi agresorul. Având în vedere sălbăticia locurilor, mai era și pericolul de a se întâlni cu vreun animal sălbatic. Acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ochii în patru, mergea cât de repede putea, pregătit să reacționeze imediat ce amenințarea ce plutea în aer s-ar fi manifestat într-o formă ori alta. În față, drumul făcea o curbă, dispărând în dreapta printre copaci. Privirea nu putea să străbată dincolo de viraj iar acest lucru îl umplea de neliniște. Își încetini puțin pașii înainte de a ajunge acolo, apropiindu-se cu grijă. O senzație de căldură îl cuprinse brusc și, respiră apoi dintr-o dată ușurat. La mai puțin de o sută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să se ușureze, dar deja trecuse prea mult timp și acesta încă nu se întorsese. Se ridică în picioare privind spre marginea luminișului în care era ridicată tabăra. Deși luna ieșise de după munți și lumina destul de puternic, privirea nu putea străbate în întunericul de sub copaci. Se hotărî să mai fumeze o țigară înainte să se ducă la cortul lui Burcilă. Îl știa pe acesta destul de rebel și nu era mare lucru ca el să fi renunțat la pază și să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
răscolea cu piciorul frunzele uscate de pe jos. Se întoarse cu fața în direcția de unde venea zgomotul, încercând să deslușească ceva printre copaci. Așteptă să i se obișnuiască ochii cu întunericul și se apropie iarăși de marginea pădurii. Cât putea să străbată cu privirea nu vedea nimic. Sub coroanele copacilor lumina lunii nu reușea să pătrundă prea mult. Probabil că Burcilă îl văzuse și acum se distra cu el, încercând să-l sperie. Nu-i nimic, nu era el atât de fricos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
slab i se aude vocea. Își înghiți nodul din gât și încercă să strige mai tare. Cu palmele adunate în jurul gurii îl chemă pe Rândunel din nou. Își dădu seama că de acolo unde se afla, glasul său nu poate străbate prea departe. Trebuia să urce pe malul ravenei, să iasă din ea. Fără să țină seama de noroiul de pe fundul viroagei se repezi pe partea cealaltă și începu să se cațere pe malul înalt. Ajuns sus, își trase o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
picăturile de sânge. Mergeau de acum printre copaci, lăsând ravena în spatele lor. Stejari și fagi înalți se ridicau în jurul lor. Pâlcuri de lăstari tineri creșteau din loc în loc, acolo unde lumina soarelui reușea să răzbată printre coroanele dese. Nu puteau străbate printre aceștia așa încât le ocoleau, încercând să păstreze totuși direcția. În fața lor se afla un trunchi imens prăbușit de-a curmezișul. Mușchiul verde năpădise scoarța groasă și un mănunchi de ciuperci de lemn se ițea de dedesubt. Broboane mici de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
continuare în sus, ajungem la zona defrișată de care vorbeai tu, o auzi el pe Ileana. Ce facem? Ne continuăm drumul sau nu? Te avertizez că nu putem trece de-a curmezișul prin ea. Nu există poteci care s-o străbată. Eu am văzut o cărare. Ce-i drept, pe partea cealaltă, dar sunt sigur că există cel puțin una. Crede-mă că nu! Nu știu ce ai văzut tu. Poate că animalele sălbatice și-au croit drum pe acolo, dar sigur, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Calistrat era ca o barieră de care negura nu putea să treacă. Rămăsese la trei pași în fața lor, curbându-se peste ei. Vălătucii negri ce ieșeau dinspre interior se izbeau bezmetici ca de un zid invizibil dincolo de care nu puteau străbate. Inima lui Cristian Toma bătea cu putere. Ceea ce vedea în fața ochilor era cu totul neobișnuit. Nu i se mai întâmplase una ca asta niciodată până atunci și nici măcar nu auzise vreodată de așa ceva. Dacă nu ar fi simțit strânsoarea moșneagului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
data asta nu-și mai luă ochii de la dușman. Câteva clipe, nu se întâmplă nimic, inspectorul crezând că vâlva încă nu-l simțise. Lovi cu piciorul în pământ și își frecă tălpile de pietre, scoțând un zgomot înfundat. Un freamăt străbătu negura care începu să se adune repede din toate părțile spre drum. Valuri de ceață vânătă se repezeau de sub copaci, aglutinând în fața lor. Sfera compactă pe care o văzuse la gura minei renăștea cu o viteză de necrezut. Când ultimul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
repriză de căutări Calistrat se apropia de el spunându-i că poate să pornească mai departe. Cât timp dura deplasarea, bătrânul rămânea deasupra lui, veghind atent. Apoi, totul se relua de la capăt, Calistrat pleca iar el rămânea singur încercând să străbată cu privirea întunericul din față, pregătit să observe apariția bestiei. Nu vedea nimic, numai drumul părea o panglică ceva mai deschisă la culoare în bezna care îl înconjura. În rest, totul era o mare de întuneric. Deși știa că vâlva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
criză de timp. Ia spune-mi, când iese vâlva afară? Imediat ce apune soarele. Ei, vezi? N-am eu dreptate când spun că moșul își face de cap? În timp ce vorbea, Ileana se apropiase de gura peșterii. Privea curioasă înăuntru încercând să străbată cu privirea întunericul din interior. Neizbutind, mai făcu un pas și apoi încă unul. Eu, în locul tău, nu m-aș aventura acolo! o prinse de mână Cristian, oprind-o. De ce? Mai e până la asfințit. Nu știu, pur și simplu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să se aprindă. Ce, mama dracului? Și ăsta o fi prea vechi? se întrebă el. Din câte își amintea, fitilul nu se degrada prea ușor, nu îngheța și nici nu era afectat de trecerea timpului. Era format din pulbere neagră, străbătută de un fir de bumbac. Totul era apoi învelit în mai multe straturi de țesătură. Numai apa îl putea afecta. Desigur că asta se întâmplase, dacă și fitilul fusese ținut în aceleași condiții improprii ca și dinamita, avea toate șansele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
schimbări majore, ce îl făceau de nerecunoscut. Pe măsură ce urca, o ceață ușoară se așeza peste pădure. Judecând după panta abruptă, inspectorul se îndoia că un camion putea urca pe acolo. O mașină de teren sau un tractor ar fi putut străbate dar un alt mijloc de transport probabil că ar fi întâmpinat greutăți, mai ales dacă ploua. De acum vegetația începea să se rărească, după care dispăru cu totul. Ajunsese într-o zonă unde copacii fuseseră tăiați și o platformă largă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
acolo. Înainte de a porni mai departe, aruncă încă o privire în jur. Aruncate lângă gard erau o mulțime de deșeuri metalice. Fiare contorsionate și resturi de construcții metalice stăteau acolo, clădite unele peste altele. Mai încolo, atât cât putea să străbată cu privirea, se aflau containere înșiruite de-a lungul împrejmuirii. Ciuli urechile încercând să audă dacă nu cumva se apropie cineva. Liniștea muntelui nu era tulburată de nici un zgomot. Se luminase bine de acum, dar încă era foarte frig. Din cauza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Noroc că prăpastia era adâncă și sunetul acestora abia răzbătea până la el, atenuat și de ceața care, acum i se părea că se îndesise și mai abitir. Nu știa cât mersese, judecând după pașii pe care îi făcuse până atunci, străbătuse mai bine de cinci sute de metri dar nu era o estimare precisă. Abia după o bună bucată de vreme se hotărâse să își numere pașii. Nici el nu știa de ce nu o făcuse mai devreme dar, de acum nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în ceață. O balustradă rudimentară din scânduri negeluite se ridica la marginea acesteia. Inspectorul se strecură pe sub ea și se opri pe pod. Privi încă o dată cu atenție în urmă, dincolo de poartă. Nimic nu părea în neregulă acolo. Atât cât putea străbate cu privirea, din negură nu pândea nici o amenințare, așa încât se îndreptă spre capătul podului. Trecu imediat dincolo. Se afla pe un tăpșan înverzit, două făgașe de pe care iarba dispăruse călcată de roțile grele se întindeau mai departe. Își continuă drumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Încă se temea, așa încât se văzuse nevoit să își ia toate măsurile de precauție. Așteptase să se lase întunericul și schimbase trei taxi-uri înainte de a ajunge la destinație. Coborâse din mașină la distanță de casa unde locuia acesta și străbătuse pe jos restul drumului. Abia după ce se asigurase că nu era nimeni pe urmele sale, se apropie de poarta înaltă și bătu ușor în ea. Poarta se deschisese imediat și Vlad se strecură înăuntru. Îi trebuia o nouă identitate, acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]