3,258 matches
-
Privi în sus, pentru a-și localiza ținta. Văzu duza spray-ului paralizant îndreptată spre el, la doar câteva zeci de centimetri de ochi. Ea apăsă pe buton și jetul îl nimeri în plin. O sută de ace înroșite îi străpunseră gura, nasul și ochii simultan. Constable încă urla în clipa în care femeia îi smulse pixul din mână și îl lovi în spate. - De ce-ai făcut asta? se smiorcăi el, sprijinindu-se într-un cot ca să se ridice. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
riscant, acela care presupunea supravegherea agenților care patrulau în zone similare. În acea dimineață de luni, Amelia Sachs stătea mai mult sau mai puțin în poziție de drepți în fața lui, implorându-și genunchii să ignore puseul de artirită, care îi străpungea cu lame de cuțit. Se aflau în biroul lui Marlow, aflat chiar pe colțul clădirii One Police Plaza din centru. Marlow își ridică ochii de pe dosarul pe care îl citea și privi costumul ei bleumarin călcat impecabil. - Ia loc, agent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fel aflat în raport de coordonare copulativă: Cerul își plânge cu lacrimi mărunte și dese seninul pierdut al verii”; complementele directe, indirecte și de agent așezate după predicat: ,,Câmpul îmbracă o haină argintie și săgeți frânte de cârduri de cocori străpung cerul”. În frază, se pune virgulă între propozițiile coordonate prin juxtapunere, precum și în fața conjuncțiilor adversative: dar, iar, disjunctive: ba, fie, ori, sau conclusive: deci, așadar. Se despart obligatoriu prin virgulă următoarele tipuri de subordonate: atributiva explicativă, completiva directă și indirectă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și-n oase. ,,Gata! M-am hotărât: decât să-mi moară toți puii, mai bine numai unul.” Și, fără a mai privi în urmă ca să nu-mi slăbească hotărârea, am zburat cu puii sănătoși în zarea depărtată. De jos, îmi străpungeau urechile strigătele bietului meu pui: Nu mă lăsați! Nu mă lăsați!! Luați-mă și pe mine cu voi!” Inima-mi bătea îngrozitor, încercând parcă să-mi străpungă pieptul. Cer și pământ se amestecau parcă acolo și în jur nu mai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
slăbească hotărârea, am zburat cu puii sănătoși în zarea depărtată. De jos, îmi străpungeau urechile strigătele bietului meu pui: Nu mă lăsați! Nu mă lăsați!! Luați-mă și pe mine cu voi!” Inima-mi bătea îngrozitor, încercând parcă să-mi străpungă pieptul. Cer și pământ se amestecau parcă acolo și în jur nu mai vedeam nimic. Îmi ziceam totuși: ,,Trebuie să-i salvez măcar pe ceilalți. Cu ce sunt ei vinovați? De ce să plătească ei cu moartea neascultarea fratelui lor?” Între
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
coborî la orizont, apoi o văpaie trandafirie se răspândi în tot văzduhul. Cu ochii dilatați de uimire, ama văzut arcul luminos al soarelui înălțându-se la orizont. Discul roșu începea să crească ireal deasupra mării. Atunci, primele raze țâșniră biruitoare, străpungând pâcla dimineții de vară. Apa își schimba treptat culoarea, devenind întâi aurie, apoi albastră, din ce în ce mai albastră. Vântul care se întețise ridica valuri tot mai mari care veneau să moară la picioarele mele pe țărm. Lumina se răsfrânge acum în mii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
seninul pierdut; foșnind uscat din frunze; floarea-soarelui bătrâna își plânge tinerețea pierdută; norii grei își poartă plumbul întristând cerul; ploaia țese pânză de păianjen pe geamuri; câmpul îmbracă o haină argintie - brună; săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul; norii fug goniți de vânturile înălțimilor; rânduiți în unghi cocorii își încep pribegia; pădurea are în răstimpuri înfiorări; solzii frunzelor mărunte s-au zburlit pe ramură; pădurea tace melancolică; unduiau lin funigeii; cu galben și cu roșu își țese
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu haina argintie, bruma, ca și cum ar vrea să vadă cum îi va sta cu mantia grea și albă a zăpezii. În codri, deja s-a așternut un strat gros de frunze uscate, săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul, luându-și rămas bun de la meleagurile noastre, la început de drum. Jivinele pădurii își caută adăposturi pentru iarnă, iar oamenii își încheie ultimele lucrări agricole și pregătesc adăposturile pentru animale. Când luna noiembrie se apropie de sfârșit, Toamna mai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de-o viață, pe care a consolat-o în momente de neliniște și i-a împărtășit fericirea în clipele de bucurie. Acum, frăgarul rămâne singur, căci animalele își conduc trupul către vizuinile lor, pregătite fiind pentru un somn lung, insectele străpung pământul. Stejarul rămâne în umbră, căci în amurgul toamnei păsările vor brăzda pentru ultima oară cerul cristalin și în curând pretutindeni va domni liniștea. Așadar frăgarul își dezvăluie identitatea: un falnic stejar care își poartă pe brațe miliarde de păsări
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de aur se ridică din spatele codrului și se împrăștie în sus ca și cum ar fi suflat-o gura unui vulcan. Câțiva nori zgribuliți și zgrunțuiți ce plutesc în albastrul cerului prind a se rumeni pe margini. Deodată, o suliță de foc străpunge perdeaua de arbori. Porțile se deschid, și în valuri, curge lumina pe văi, dând strălucire izvorului sufletului. Noaptea neagră și rece acoperă aceste ținuturi vrăjmașe, iar eu părăsesc visul întorcându-mă în lumea reală, trecând iar cărarea paradisului, prin cercul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dominând în această împărăție tăcută, de vis. Într-o fâșâire aspră câțiva din ei părăsiră, asemeni unor scăpări de văpaie lumea apei, înaintând spre cerul cu stropi aurii. Glasul lor vesel și luminos se ridică în ecoul depărtat al litoralului străpungând o boare a serii. Litoralul, una din mândriile țării noastre, strălucește semeț și-n fiorul amurgului, oglindind printre numeroase sălcii pletoase splendidele stațiuni balneoclimaterice: Mamaia, Eforie (Nord și Sud), Agigea, Techirghiol, Costinești, Neptun, Saturn, Jupiter, Mangalia, Năvodari și alte câteva
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aeriene trenuri accelerate brăzdează cerul fără pată. Licăririle amurgului anunțau începutul unui concert, în timpul căruia parfumul amețitor al poeticelor lunci cu flori liliachii ademenea spre misterioasa baltă. Pelicanii și berzele înspumau cu albul lor ghiolurile bălții. Dar un cântec nemelodios străpunse profunzimile misterioase, cântecul lebedei, iar pe scările de văpaie ale lunii se intensifica ninsoarea de stele ce lumina cărările de păcură. Adierile dulci, mirositoare, boarea serii, te făceau să visezi la o lume unde aceste frumuseți sunt veșnice, unde este
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aducând cu el acel parfum amețitor al luncilor cu ciucurași liliachii de tamarix. Venea amurgul cu ușoare unde de răcoare. Adierile dulci mirositoare mângâiau frunzișul cenușiu, iar pe cer bâtlanii de diferite mărimi, egretele și lebedele dădeau ușor din aripi, străpungând liniștea cu strigătele lor și zburau lin spre marea înflăcărată a asfințitului. Treceau șiruri lungi, ca niște linii negre pe cerul fără pată. Și treceau multe, zburând cu o sârguință uimitoare, spre un loc foarte bine știut, de parcă ar fi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și, împreună, să învingeți războiul. Gândul meu, dragă prietenă, este cadoul pe care ți-l fac, alăturându-l poveștii de bunătate a bunicului. Cu prietenie, Carmen Popa, Clasa a IV-a G Prietenul meu, Dyk Razele neiertătoare ale lui august străpungeau cu săgețile insuportabile totul în jur, așa încât aveai senzația că te topești. Nici un zgomot nu se împotrivea căldurii toride. Lanul de grâu stătea aplecat, meditând la apropiatul seceriș. În acest univers torid, urletul de durere al unui câine sfredeli depărtarea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
răsună în cele mai îndepărtate colțuri ale sălii. Covorul parcă s-a micșorat, dar totul este atât de bine coordonat mișcărilor mele încât mă simt deplin stăpână. Privirile spectatorilor se leagănă parcă sub mișcările mele. Panglica zboară ca un fulg, străpungând aerul cu viteza unei păsări. Dar visul se spulberă curând. M-am trezit din somn, fără a fi aflat dacă devenisem sau nu campioană. Am rămas doar cu regretul neîmplinirii și cu amintirile unui vis de neuitat. Alina Moise, clasa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
parte din Curtea Marțială? Căpitanul Cervenko nu mai apucă să răspundă, căci în văzduh țâșni brusc glasul pretorului, mult mai ascuțit și mai tăios ca adineaori: ― Toată lumea trei pași înapoi!... Loc!... Loc!... Oamenii, spăimântați parcă de zgomotul care îndrăznea să străpungă trecerea, se îmbulziră și se retraseră câțiva pași. În locul gol din jurul gropii rămase numai generalul, pe când lângă stâlpul cioplit condamnatul privea drept înainte, mângâind blând digul care închidea orizontul. Bologa, cu inima strânsă, se uita drept în ochii lui mari
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
faci? Doctorul, lângă Apostol Bologa, stătea cu ceasornicul în mână, numărând vremea. Perdelele negre ale amurgului se lăsau acuma tot mai grăbite. Vântul se oprise brusc, ca un alergător sosit în fața unei prăpăstii. Apoi, prin pânza tăcerii ce se urzea, străpunse deodată un oftat prelung, ca o chemare... Dar numai Bologa se întoarse și văzu un soldat cu o urmă de rană în obraz, cu fața scăldată în lacrimi, gemând de milă. Vru să-i facă semn să înceteze, dar atunci
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pun în situația locotenentului și-i înțeleg amărăciunea... E regretabil că cei în drept n-au luat măsuri generale în privința aceasta, ca să evite situațiile delicate, în interesul capacității combative a armatei... Apostol se cutremură, ca și când cuvintele colonelului i-ar fi străpuns ace în inimă, căci el astăzi nu mai dorea înțelegere, ci tocmai motive de ură și îndîrjire prin care să-și ațâțe, înflăcărată, credința. Generalul însuși rămase surprins o clipă, și pe urmă răspunse convins, ba chiar cu un fel
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe costișă de câteva ore bune în acea duminică faimoasă. Puțin mai jos, era orășelul, adunat la un loc, casă lângă casă și, ceva mai în spate, masa înghesuită a clădirilor Uzinei, cu furnalele sale de cărămidă ce păreau că străpung cerul ca pe-un ochi pe care ar fi vrut să-l spargă. Un peisaj al fumului și muncii, un fel de cochilie plină cu melci care nu se sinchiseau de restul lumii. Și totuși, lumea nu era departe: ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
gută. Privea Castelul cu un zâmbet în colțul buzelor. Poarta parcului era deschisă și iarba de o parte și de cealaltă culcată la pământ. Judecătorul începu să fluiere încet și să-și legene bastonul ca și cum ar fi alungat muște. Soarele străpunsese ceața și făcea chiciura să se topească. Eram la fel de țepeni ca țărușii din parc și aveam obrajii aspri și tari ca niște tălpi de lemn. Ciupitu încetase să mai ia notițe, ce ar fi putut scrie, de altfel? Totul fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
camerei. Aerul era proaspăt, soarele încă nu se înălțase pe bolta și a liniștii absolută stăpânirea Universului. Se aplecă puțin peste fereastră, uitându-se la florile care începeau să înflorească. În clipa următoare, pe cerul imaculat primele săgeți ale soarelui străpunseră perdeaua albastrului infinit. Timpul suspendat până în acel moment își relua cursul contra cronometru. Urma să nască peste exact cinci luni și jumătate deci... SFÂRȘITUL Afară se vedeau în depărtare pădurile de cedri seculari, orașul părea o oază modernă, plină de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cu ochiul de sub pat în noaptea nunții noastre, așteptând momentul prielnic, nimeni nu ar fi crezut, acum înțeleg totul, a fost nevoie ca o femeie străină să vină și să distrugă barajul, să fure sămânța dragostei lui. Raze de lumină străpung cu cruzime camera, simplificând totul, nelăsând nedezvăluit nici un mister, acum înțeleg sensul plecărilor sale dese, semnificația sprâncenelor sale încruntate în fiecare seară, când stăm la masă și mâncăm, iar el ne privește cu ochii alergându-i în toate direcțiile, bântuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
surprinsă, dar poate că lucrurile nu stau chiar așa, poate că nu se întâmplă cu bucuria cu care se trezeau la viață florile din jurul hotelului, făcând un efort să reziste, neîmpăcându-se cu destinul lor, după ce își revin din șoc străpung cu lovituri ușoare scoarța pământului, mijind dinăuntrul ei. Un val de milă mă inundă, când zăcuse aici bolnav și chinuit, nu reușise să îmi stârnească mila, iar acum, când este sănătos, îndepărtându-se de mine pe picioarele lui puternice, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și particulă, tot așa eternitatea este simultan punct și linie infinită și oscilează de la una la alta, în funcție de perspectivă din care o analizăm. În Contra Eunomium 2.210, Sfanțul Grigorie spune că, în timp ce raiul și pământul au început și sfârșit, Dumnezeu străpunge orice limite, datorită infinității Sale, pentru că „natură Să neextinsă, lipsită de cantitate și necircumscrisa conține în ea însăși eoni și toată creația în ei și trece în întregime dincolo de infinitatea lor, datorită eternității propriei naturi. Astfel, nu are nici un semn
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
Te belesc, mișelule! Hicks se strecură între Vasquez și locotenentul inert și vorbi femeii cu glas căzut dar autoritar. Privirea-i era dură. ― Oprește-te. Lasă-l... imediat. Se priviră. Vasquez îl mai ținea pe Gorman când ceva fundamental îi străpunse furia. Infanteriștii aparțineau corpului infanteriștilor, iar infanteriștii se supuneau unor reguli speciale fundamentale. Cea care se aplica în contextul actual era de o extremă simplitate: Apone era mort, Hicks comanda. ― Ce păcat, mârâi ea în cele din urmă. Nemernicul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]