3,534 matches
-
Fondatoare a Departamentului de anglistică al Universității din București în 1936, C. a urmărit, prin întreaga sa activitate didactică, promovarea literaturii engleze, alături de Dragoș Protopopescu, a cărui asistentă a fost, sau alături de cei pe care i-a sprijinit din timpul studenției, Leon Levițchi, Andrei Bantaș ș.a., contribuind astfel la formarea a numeroase generații de profesori. Într-o perioadă în care accesul la cărțile străine era limitat, C. publică primul curs universitar de literatură engleză, Istoria literaturii engleze. Secolul al XIX-lea
CARTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286131_a_287460]
-
Profesorii frecvent audiați sunt Titu Maiorescu și Ovid Densusianu. Cel de al doilea îi va patrona debutul la „Vieața nouă” și îi va obține o bursă de studii în 1909, în străinătate, la doi ani după susținerea licenței. Copist, în timpul studenției, la Curtea de Conturi, C. e numit, după susținerea în 1908 a examenului de capacitate, profesor în învățământul mediu, dar pleacă la Viena, pentru a-și pregăti doctoratul cu Wilhelm Meyer-Lübke. Dobândind titlul științific în 1913, tânărul doctor în filologie
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
și a scriitorului Domițian Cesereanu. Din 1985, când își încheie studiile la Facultatea de Filologie a Universității clujene, este profesoară de limba și literatura română la Năsăud, Bistrița și Avrig, apoi, în 1991, devine redactor la revista clujeană „Steaua”. În studenție a fost redactor la „Echinox”. Debutează publicistic în 1981, cu poezii în „Tribuna”, iar în 1985 participă la volumul colectiv Alfa cu grupajul de poezii Amiaza mare. Colaborează la „Tribuna”, „Echinox”, „Steaua”, „Pro Didactica”, „Pro Europa” ș.a. În 1989, C.
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
premiul întâi. Din 1907 devine student al Facultății de Litere de la Universitatea din Kiev, ca bursier, până în 1911, când își ia licența magna cum laude. În 1911-1912 urmează un curs superior academic, cu o specializare pe profil pedagogic. În perioada studenției, profesorul Vladimir Peretz, eminent savant, bun cunoscător al literaturilor slave de răsărit, îl îndrumă către studiul literaturii și culturii românești, din perspectiva documentelor aflate în biblioteci și arhive din Ucraina, Rusia și Polonia. Din aceeași perioadă datează și debutul său
CIOBANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286240_a_287569]
-
apoi, din 1971, ca redactor (mai târziu șef al secției de critică literară) la revista „Luceafărul”. Din 1985 este director al Muzeului Literaturii Române. În 1971 obținuse titlul de doctor în filologie al Universității din București. Debutează încă din vremea studenției în „Gazeta literară” (1956). Colaborează la mai toate revistele Uniunii Scriitorilor, îndeosebi la revistele unde a funcționat ca redactor, susținând rubricile „Cronica literară”, „Retrospective”, „Cartea de debut”. Publică și foiletoane în serial, ultimul, despre proza fantastică. A semnat și cu
CIOBANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286237_a_287566]
-
Stănescu” (1991). Este, din 2002, director al revistei „Viața Basarabiei” și membru în colegiile redacționale a numeroase publicații din Republica Moldova și din România. Încă de când era elev publica notițe de lectură în gazeta raională din Lipcani (1957-1958). În anii de studenție colaborează activ cu recenzii și articole critice la săptămânalul „Cultura” și la revista „Nistru”. Editorial, debutează în 1968 cu micromonografia Mirajul copilăriei, un studiu dens despre poezia pentru copii a lui Grigore Vieru. Au urmat culegerile de articole Disocieri (1969
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
din Iași, trecându-și bacalaureatul la Liceul „Mihai Viteazul” din București (1917). Se înscrie în 1919 la secția de filologie modernă și filosofie de la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene, pe care o va absolvi în 1923. În timpul studenției a fost subbibliotecar al Facultății, paleograf și bibliotecar la Arhivele Statului. După examenul de licență în limba și literatura italiană (secundar, limba și literatura română), e numit profesor la Liceul „Gh. Șincai” din București, apoi la Liceul „C. Diaconovici-Loga” din
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
dar tratează materia ca un romancier. Fantezia biografului se ține în marginea operei și a numeroaselor date de istorie literară, nu rareori contradictorii, pe care le interpretează într-un acuzat spirit polemic. Anii copilăriei lui Eminescu la Ipotești și anii studenției vieneze sunt cercetați prin versurile poetului, pribegia în Transilvania printr-o pagină din Geniu pustiu. Peisaje, tablouri de epocă, dialoguri sunt atestate documentar. C. se relevă de pe acum ca un excelent portretist, mai toate figurile celor apropiați lui Eminescu devenind
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
învățării. d) Facilitatorul trebuie să organizeze și să facă ușor accesibilă o categorie cât de largă posibil de resurse pentru învățare. Acesta încearcă să facă accesibile scrieri, materiale, asistență psihologică, personalități, echipamente, excursii, mijloace audiovizuale - orice resursă posibilă pe care studenții și-ar dori să o folosească pentru autodepășire și pentru îndeplinirea scopurilor lor. e) Facilitatorul trebuie să se considere o resursă flexibilă ce poate fi utilizată de grup. El nu se degradează prin faptul că se consideră o resursă. Se
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Un asemenea procedeu este util și în vederea împărtășirii experienței legate de o problematică anume în activitățile de training în formarea profesională. 2.13. Metoda interacțiunii observate (fishbowl)tc "2.13. Metoda interacțiunii observate (fishbowl)" Metoda acvariului (fishbowl) urmărește ca elevii/studenții implicați să fie puși, alternativ, în dublă ipostază: pe de o parte, participanți activi la o dezbatere, pe de altă parte, observatori ai interacțiunilor care se produc. Pentru aceasta, scaunele dintr-o încăpere sunt așezate în două cercuri concentrice (unul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
sunt alternate între echipa negatoare și cea afirmatoare; - un membru al fiecărei echipe sumarizează cazul; - dezbaterea se încheie cu o sesiune de concluzii generale la care participă întreaga clasă. În ceea ce ne privește, în activitatea pe care o desfășurăm cu studenții, am aplicat un model asemănător modelului britanic, dar cu o particularitate, în urma căreia l-am denumit debate participativ. Astfel, erau aleși trei membri din fiecare echipă din clasă, discuția purtându-se între aceste șase persoane în fața clasei; după un anumit
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
că, fiind destul de greu să se traseze o linie clară de demarcație între cele două, este corectă perspectiva de a fi studiate împreună. Preluând distincția realizată mai devreme, două exemple de simulări pe care le utilizăm în activitatea proprie cu studenții pot fi ilustrative și inspirative pentru cititor: este vorba despre „consiliul profesoral” și „ziarul”. „Consiliul profesoral” este o simulare care încearcă să pună studenții, viitoare cadre didactice, în situația de a înțelege un astfel de proces instituțional, caracteristic școlii. Pentru
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
asupra lui Eminescu). Puține studii de istorie și critică literară îi apar în volum sau în extras: Caragiale idealist (1923), Alexandru Vlahuță, poetul onestității (1928), Moderne rumänische Erzähler (1928), Modernismul în literatura română (1928) ș.a. Fascinat din primii ani ai studenției de nume mari ale culturii universale, scrie, la maturitate, destul de mult despre Dostoievski, Strindberg, Cehov, Ibsen, Goethe ș.a. Ajuns la un bilingvism desăvârșit, dă o serie de traduceri și imitații reușite după Nietzsche, Schiller, Hebbel, precum și unele transpuneri din Lenau
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
, Doina (1946, Galați), poetă, și jurnalistă. În 1970 a absolvit secția engleză a Facultății de Limbi Străine din Universitatea București. În anii studenției a debutat cu poezii în „Luceafărul” (1967). A colaborat, de asemenea, cu versuri la „Viața studențească”. S-a stabilit în Republica Federală Germania în 1975. Doi ani mai târziu (1977), devine redactor al departamentului românesc de la München al postului de
ALEXANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285247_a_286576]
-
mele științifice"41. Și adaugă puțin mai jos: "Am lucrat la ea timp de o jumătate de secol"42. În același dialog, dezvăluie că primele forme ale interesului său pentru analiza paralelismului în poezie datează din 1915- 1917, la vârsta studenției. În realitate, faptul că aceste tentative de la 20 de ani au căpătat greutate conceptuală abia o jumătate de secol mai târziu nu e întâmplător. De fapt, angajarea lui Jakobson în problema "paralelismului gramatical" e rezultatul unui interes pe care l-
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
care ne vorbea despre Eminescu și despre unele poezii patriotice ale sale, am scris o poezie care se numea Moldova însângerată, ce era bazată pe trăirile mele și ale lui Aurelian Popescu, mărturisite unul altuia, de-a lungul anilor de studenție petrecuți împreună. Să vă redau poezia respectivă pentru că m-ar durea să se piardă (recită din memorie): Dau glas buciumașii din Putna și Vrancea Din Iași și Suceava, din Neamț și Hotin Iar buciumu-și poartă ecou-n suspin, Căci astăzi
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
o fermă cu toate speciile de animale acolo. Și la Institutul Agronomic am avut rezultate foarte bune. De exemplu, era saivanul mare și profesorul Lăbușcă, frate cu fostul deținut politic avocat Lăbușcă 25, îmi spune o dată că o să vină cu studenții și atunci să le dau furci să scoată tizicul. Deh, gândire de profesor fără practică. După ce-a plecat profesorul, am adus două tractoare, le-am alimentat cu motorină, le-am pus lame și până după-amiază era totul bec, lună
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
profesor fără practică. După ce-a plecat profesorul, am adus două tractoare, le-am alimentat cu motorină, le-am pus lame și până după-amiază era totul bec, lună! Am scos afară un munte de tizic. Când a venit Lăbușcă cu studenții, pământul din saivan era ras, reavăn, negru. El era bucuros în felul lui: "Tovarășu inginer, ce fac eu acum cu studenții?" Nu faceți nimic, lăsați-i în pace!" Tot la Rediu am trimis la mare două grupe de studenți. Aveam
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
special de foști și prezenți legionari - divizați în tendințe ce se autodușmăneau, foști ofițeri, foști și fideli antonescieni, câțiva țărăniști de-ai lui Maniu, poate un liberal independent...”. în condițiile în care cei mai activi pe plan cultural au fost studenții care ajunseseră în Franța ca bursieri, veniturile lor nu le permiteau să susțină financiar o publicație. De asemenea, publicarea unei reviste însemna numai costuri deoarece, așa cum afirmă Virgil Ierunca, „nici un abonament nu a fost plătit vreodată vreunei edituri din Paris
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
se prezinte în festivalul "Cântarea României". Dar și înainte de asta, veneam la Casa de cultură de aici, din Bacău, și dirijam fanfara sau orchestra de muzică populară din Băcioi. Sunt formațiile cu care eu m-am afirmat încă din timpul studenției. Mă gândesc cu plăcere, îmi amintesc cu bucurie de perioada aceea din viața mea. A.V. Având o anumită experiență în acest gen, de ce nu ați dirijat și o formație de muzică populară? Mai ales că, astăzi, sunt foarte puține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
la Iași m-am simțit cel mai bine. Lucrurile nu sunt chiar așa de ușor de definit. Fiecare loc a avut rolul și influența lui. Trebuie luate în considerare și perioadele diferite din viața mea. Am petrecut la București anii studenției într-o atmosferă nu tocmai ideală pentru studiu, dar era o viață muzicală intensă. Am avut șansa să ascult muzică bună interpretată de artiști foarte mari. Șansa aceasta, în Cluj sau în Iași, nu o ai. Din păcate, la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
dirija orchestra. Erau giumbușlucuri copilărești. La internat fiind, ne duceau în mod organizat la operă, la concerte, deși noi eram copii veniți de la țară, n-aveam nici o noțiune specială legată de muzică. Apoi, vreau să evoc cei șase ani de studenție petrecuți la Cluj unde, în primul rând, exista o relație de prietenie apropiată între noi, cei de la plastică, și studenții de la Conservatorul "Gheorghe Dima". Dar era în lumea studențească obiceiul ca, duminica la ora 11:00, să mergem toată lumea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
lumii că sunt cu o clasă mai sus decât confrații mei. Pur și simplu din nevoia de a mă descărca, să zicem așa. Din când în când, am simțit nevoia unor mărturisiri scrise, încă de pe vremea liceului, chiar și în timpul studenției. Pentru că prietenii mei cei mai apropiați în acea perioadă erau studenți filologi, mă duceam la cursurile lor și, în sfârșit, citeam foarte mult, am ajuns la ordonarea acestei preocupări, și pentru că toată viața am stat la catedră. Profesor fiind, cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
mai importanți oameni de cultură ai Iașului și ai țării. Într-o emisiune în care l-am avut invitat, atât domnia sa cât și alți profesori de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", unii cu experiență, alții, mai tineri, spuneau că, din păcate, studenții, chiar cei de la filologie, nu mai citesc. Doamna Irina Mavrodin a fost în acest studio și a spus că la Universitatea de la București se întâmplă la fel. Ce imagine aveți Dumneavoastră despre studenți, în special despre cei interesați de "umanioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ani. L. V. Cu siguranță. R. D. Cred că nici publicul de astăzi n-ar mai putea accepta un astfel de joc. A.V. Știu că Leontina Văduva și Ruxandra Donose sunt mai legate de Iași, ați cântat aici în studenție. R. D. S-a cântat opera "Luceafărul" de Nicolae Bretan. Atunci a avut loc un concert și o înregistrare, dirijor a fost maestrul Cristian Mandeal, iar în rolul principal tenorul Ionel Voineag. Dar mă leagă mai multe de Iași. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]