4,839 matches
-
cauze declanșante ce poate fi reprezentată de: - afecțiune intercurentă: viroze, pneumopatii, infarct miocardic acut, accident vascular cerebral, gangrenă diabetică, pancreatită acută etc - întreruperea insulinoterapiei (accidental, în condițiile imposibilității alimentării) - cauze diverse: sarcina. Cele două faze, de cetoză și cetoacidoză, se succed mai mult sau mai puțin rapid. În faza de cetoză sunt prezente, de obicei, simptomele diabetului decompensat (sete, poliurie, polidipsie), astenie progresivă, eventual semne digestive (anorexie, epigastralgii, senzație de greață). În cetoacidoză apar suplimentar importante fenomene de intoleranță digestivă (dureri
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
au condus fără greș până la un punct. Nefalsificat ideologic, romanul Groapa, apărut în 1957, rămâne unul dintre puținele repere literare de luat în considerare în "obsedantul deceniu". Până la maxima sa reușită romanescă, Principele, din 1969, două romane "pe linie" se succed, Șoseaua Nordului (1959) și Facerea lumii (1964). Primul dobândea o relevanță canonică și intra în manuale cu un fragment. Șoseaua Nordului ilustra lupta gărzilor patriotice, a comuniștilor proaspăt ieșiți din ilegalitate, alături de armată, împotriva fostului aliat german, una dintre mistificările
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
său Horus (reprezentat de faraonul nou instalat). Se ghicesc, în linii mari, raporturile dintre Ra, Faraon și cuplul Osiris-Horus. Soarele și mormintele regilor constituiau cele două izvoare principale de sacralitate. După teologia solară, faraonul era fiul lui Ra; dar deoarece succeda suveranului decedat (= Osiris), Faraonul era de asemenea Horus. O tensiune între aceste două orientări ale spiritului religios egiptean, "solarizarea" și "osirianizarea"38, apare în funcția regalității. Așa cum am văzut, civilizația egipteană este rezultatul unirii Egiptului de Sus și de Jos
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
universal al Noului Imperiu. În mod paradoxal, acest Imperiu - singurul care merită acest nume, de altfel - a fost consecința, întârziată, dar ineluctabilă, a unei a doua crize, declanșată după stingerea Dinastiei a XII-a. Un mare număr de suverani se succedară rapid până la invazia hiksoșilor, în ~ 1674. Nu cunoaștem cauzele dezintegrării statului, cu două generații încă înaintea atacului hiksoșilor. Dar, oricum, egiptenii n-ar fi putut rezista mult timp împotriva asaltului acestor războinici redutabili, care foloseau calul, armura, carul de luptă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
așezați deasupra și în fața unui altar de piatră": o femeie și "un bust imberb cu râs sardonic", în fața acestor statui, "sfărâmăturile de vase ating mai mulți metri înălțime; altele se înfundă în solul etajului al treilea subteran. Cronologic, ele se succed, fără întrerupere, de la începutul mileniului al II-lea până la sfârșitul perioadei romane"61. Sacralitatea grotei s-a menținut până în zilele noastre. Foarte aproape se ridică o micuță capela albă dedicată Sfintei Paraschevi. La intrarea în grotă, la 26 iulie, se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
comportau, în același timp, "moartea", "gestația embrionică" și renașterea sacrifiantului. Consacrarea regelui indian, ritualul râjasuya, presupune un scenariu analog. Ceremoniile centrale aveau loc în jur de Anul Nou. Ungerea era precedată de un an de diksă și era de obicei succedată de un alt an de ceremonii de încheiere. Răjamya este, după toate probabilitățile, prescurtarea unui șir de ceremonii anuale menite să restaureze Lumea. Regele avea rolul central, căci, ca și sacrificatorul srauta, el întruchipa întrucâtva Cosmosul. Diferitele faze ale ritului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cer, Doamne - răspunde-mi mie!" Zarathustra vrea să știe "cine le-a croit drum soarelui și stelelor" (3), "cine a pus Pământul jos, și a fixat cerul cu norii, ca să nu cadă?" (4), și întrebările sale referitor la Creație se succed într-un ritm tot mai năvalnic. Dar el vrea să știe și în ce chip sufletul său, "ajungând la Bine, va fi extaziat?" (8) și "cum ne vom lepăda de rău?" (13), "cum voi da răul în mâinile dreptății?" (14
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mai degrabă, ca pe un context general, generația devine apoi model de structurare în cronologia literară. De aici și discuțiile despre utilitatea sau inutilitatea noului termen. Astfel Al. Piru își construiește istoria literară pe ideea aceasta a generațiilor care se succed 7. Evidențiază, de asemenea, necesitatea existenței unui ideal comun, membrii generației având aceeași "vârstă spirituală", chiar dacă unii adoptă precoce "spiritul nou", iar alții o fac abia când "semnele vechiului spirit au dispărut în întregime"8. Una dintre limitările conceptului este
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o delimitare a conceptului în funcție de sfera, domeniul de utilizare, implicând definirea sa din punct de vedere biologic, sociologic, statistic, istoric, psihologic, cultural, politic și chiar economic. Se insistă asupra unei posibile deosebiri dintre generație și curent literar: dacă generațiile se succed, curentele literare pot coexista uneori 18. Observația este, desigur, discutabilă, în sensul că generațiile coexistă și ele, succesul obținut de o nouă generație nu înseamnă ieșirea de pe scena literară a generației precedente, ci doar o altă modalitate de raportare la
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
e unul al schimbărilor, al ezitărilor, al transformărilor, atât pe plan politic, cât și pe plan cultural, artistic. Evoluția literaturii din această perioadă nu a putut să nu reflecte sau să nu se lase influențată de transformările politice. Evenimentele se succed rapid fără ca omul, în general, sau scriitorul, în particular, să se poată adapta întotdeauna: pierderea unei părți a Transilvaniei prin Dictatul de la Viena în favoarea Ungariei, pierderea Basarabiei, a Bucovinei și a ținutului Herței, cedate URSS, dictatura antonesciană, statul legionar, intrarea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
primește negura sufletului acesta/ ce trece legănându-se pe raze ca pe o punte". E aici o ezitare în descoperirea drumului, o oscilare între exprimarea sentimentelor și teama de ridicol, implicare afectivă, trăire puternică și refuzare a ei, totul se succede de la o structură la alta. Steaua magilor e una care îi marghează existența, e probabil însemnul creației. Imperfectul din incidentă sugerează și el aceeași detașare, privirea de la o distanță ironică a propriilor zbateri sufletești. Lirismul lui Tonegaru se constituie tocmai
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
elemente din care se încheagă un tablou aproape abstract, foarte aproape de maniera avangardiștilor, într-un stil care frizează aproape absurdul. Totuși textul beneficiază de o coeziune aparte care-i împiedică dezmembrarea. Se conturează un tablou ezitant, în care imaginile se succed somnambulesc, "prin deșertul marilor tăceri eram trecător adormit". Nu lipsește nici de aici impresia de univers artificial "și după-un carnaval îmi tot punea pe față o mască de ghips Luna". Carnavalescul se conjugă aici cu tristețea, cu lipsa de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
radicală a criteriului poeticului. Peste tot revine același univers simplu, "mobilat" cu elementele cotidianului, încărcat însă de o forță demonică. Poezia generației albatrosiste e, dincolo de surâsul ironic, extrem de gravă: "Ochii dracului, semafoarele;/ ne bălăcim în cercuri de fier,/ Traversele se succed fără rost;/ brațele se urcă toate la cer." (Rampă, Mircea Popovici). Se construiește adesea un univers halucinant. Dezarticularea realității se înscrie în coordonatele banalului, la Caraion, și poezia războiului-coșmar devine una a faptului divers: "Mi se pare că se clatină
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fi gustat balurile de la distanță, pentru aspectul lor feeric, în schimb, Iacob Negruzzi le-a frecventat cu asiduitate. O dată, cînd era la studii în Germania, chiar se învinuiește de a fi exagerat cu ele: „Carnavalul e pe terminate. Balurile se succed cu repeziciune, m-am săturat de atîta dans. N-am mai fost de mult cu capul limpede. Aceste petreceri numeroase ucid mintea”4). Aduse din străinătate, carnavalul și balul pătrund, din ce în ce mai mult, și la noi, pînă și în cele mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fost decisivă pentru identitatea Parisului și a Parizienei sub toate aspectele. Pe parcursul secolului al XIX-lea Franța s-a schimbat radical. Pe fundal revoluționar, Imperiul al Doilea (1852-1870) al lui Napoleon al III-lea este un climat de "sărbătoare", care succede războaielor. Odată cu proclamarea Republicii a Treia (1871-1940) se intră într-o nouă perioadă. Începând cu Imperiul al Doilea, Franța devine un Imperiu decadent și obscurantist, iar Parisul capătă renumele unei capitale fără moravuri, oraș de pierzanie. Zola este romancierul angajat
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
respectiv reprezentarea realistă și naturalista care o transpune este mai prozaica și mai banală. Factorii de ordin socio-istoric care declanșează procesul de demitizare al Parisului acționează în același sens și asupra imaginii Parizienei. Urmând logică fenomenului, accesele de mitizare se succed cu cele de demitizare: "Ils la célébraient, la vantaient, la critiquaient, et la dépréciaient suivant leș jours, leș rancunes, leș irritations ou leș préférences qu'elle avait montrées" [Maupassant, Notre cœur, p.60]. Vom constata că în prima jumătate a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Luxembourg, pe terase, vizite care preced dineurile, seri la Operă, serate muzicale la Théâtre-Français sau Théâtre-Italien, spectacole la Panorama-Dramatique, la Opéra Comique sau la Variété, ruletă din Palais-Royal, baluri la Tuileries, călătorii la Versailles sau la Fontainebleau. Aceste spectacole se succed fără întrerupere. Oamenii importanți au nevoie de marcarea superiorității lor prin frecventarea saloanelor la modă, afișându-se pe scenele cele mai importante ale mondenității. Sfera vieții mondene se desfasoara, dirijata de baghetă galanta a doamnelor. În jumătatea a doua a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
capabilă să sugereze experiență urbană: o limbă care renunță la normele clasice și inventează în fiecare zi cuvinte noi, de care are nevoie. Ei sunt convinși că neologismele urmează ritmul cartierelor în construcție, pasajelor care se inaugurează, modelor care se succed, iar scriitorii, la rândul lor, transmit și îmbogățesc acest limbaj 359. Limbajul parizian s-a impus totuși mai ales prin politețe, care este cartea să de vizită. Maximă universală a comunicării, politețea prescrie o atitudine respectuoasa față de om, bazată pe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
encore perdus chez leș Français; sans cela (...) l'on pourrait s'y croire en Allemagne, en Flandre et en Hollande" [de Kock, p.98]. 94 "Caracterul național", "geniul", "spiritul" "sufletul", "temperamentul", "mentalitatea" sau "identitatea franceză" sunt termeni ce s-au succedat în tradiția franceză: Psychologie du peuple français de A. Fouillée [1921]; Le caractère français de A.Siegfried [1930], L'âme française de P.Gaultier [1936]; Leș Français. Portrait d'un peuple de S. de Gramont [1970]; La mentalité française. Analyse
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Avignon", marea schismă, teoriile conciliare au făcut să scadă importanța universală a papalității în favoarea bisericilor naționale. Între sec. XV-XVI papalitatea a căpătat, din punct de vedere politic, o dimensiune aproape exclusiv italiană. Adesea uitând de misiunea lor spirituală, s-au succedat pe tron papi care practicau nepotismul, recurgeau la orice fel de mijloace de a face rost de bani și pentru a întreține o curte plină de fast și de lux, duceau o viață scandaloasă, precum Alexandru VI Borgia (1492-1503), sau
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
în privința colaborării dintre Biserică și Stat în domeniul asistenței sociale, urmează ca acest răspuns să fie detaliat prin răspunsurile care urmează la celelalte două întrebări scurte: "Care ar fi aceea?", și "În ce constă ea?". Am trei informații care se succed: 1. Aflu dacă există colaborare. 2. Aflu care este forma de colaborare. 3. Aflu detalii despre forma de colaborare. În ceea ce privește relația Stat-Biserică în domeniul asistenței sociale, în toate țările cuprinse în cercetare, exceptând Franța, Statul are o relație de colaborare
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
acceptare activă a diabetului se manifestă ca fiind un proces de maturizare, de identificare pe care diabeticul trebuie sa-l parcurgă. Anne Lacroix (4) consideră că acest „proces de acceptare” nu are o „traiectorie liniară”, adică, cu etape care se succed într-o anumită ordine, ci, dimpotrivă, pot să apară niveluri și variații individuale diferite, cum ar fi, de exemplu, la apariția unei complicații cronice, care relansează procesul acceptării emoționale, deoarece se produce o cădere motivațional afectivă sau o regresiune psihică
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
cu munca lui Sisif (nu îndrăznesc să spun cu glas tare că aici, în Balcani, legenda Meșterului Manole ar fi, poate, mai nimerită - date find exemplele dramatice de proiecte care se surpă la următoarea guvernare și de generații care se succed, rămânând mereu, la nesfârșit, doar cu visurile și niciodată cu treaba dusă până la capăt). Există, în primul rând, o nevoie uriașă de fonduri: pentru restaurări, pentru lansarea de noi instituții, pentru menținerea în stare funcțională a vechilor instituții, pentru proiecte
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
generalizat de răcnete isterice și demolări cu program, în turma de casandre înăcrite sau de agenți spilcuiți și perfizi, se mai strecoară, câteodată, și chestii interesante care nu sunt analizate cu atenția care merită. Nu numai pentru că scandalurile mediatice se succed deja cu o cadență infernală, ci și pentru că, parafrazând o vorbă celebră a filosofului Ludwig Wittgenstein, "despre lucrurile despre care nu poți vorbi e mai înțelept să păstrezi tăcerea". Bunăoară, scandalul cu aparatura specifică de interceptare montată în birourile vicepreședinților
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cu munca lui Sisif (nu îndrăznesc să spun cu glas tare că aici, în Balcani, legenda Meșterului Manole ar fi, poate, mai nimerită - date find exemplele dramatice de proiecte care se surpă la următoarea guvernare și de generații care se succed rămânând mereu, la nesfârșit, doar cu visurile și niciodată cu treaba dusă până la capăt). Există, în primul rând, o nevoie uriașă de fonduri: pentru restaurări, pentru lansarea de noi instituții, pentru menținerea în stare funcțională a vechilor lăcașuri de cultură
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]