3,015 matches
-
cum se obișnuia. Pe tehnica inversiei s-a bazat și procedeul tehnologic prin care Henry Kaiser a revoluționat în anii ’40 construcția de nave maritime, pornind „de sus în jos”, și nu clasic ”de jos în sus”. A crescut productivitatea sudorilor care lucrau ergonomic, cu fața orientată în jos. 6. Posibila repetare a etapei anterioare, într-un alt context, ar trebui să detașeze aspectele neluate anterior în considerare; 7. Revenirea la condițiile practice ale problemei, adică exprimarea într-o manieră rațională
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale... Din această dilemă nu puteți ieși... Am zis! (Aplauze în fund, sâsâituri în față. Farfuridi coboară zdrobit, ștergându-se de sudoare, și merge n fund. Brânzovenescu și alți alegători îl întâmpină și-i strâng mâna. Rumoare. Mai mulți din auditoriu se scoală și strică rândurile. Cațavencu suie de la dreapta în mijloc, unde vorbește încet cu grupul său gesticulând viu. Cu un
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
atenția: „Uitați-vă în final, să vedeți expresii populare, să vedeți ce-a zis șoarecele de jos!” M-am retras imperceptibil, lăsîndu-l pe B. să guste „morala”. *„Dacă aș fi boier și n-ar trebui să-mi cîștig pîinea cu sudoarea frunții, aș juca șah”, mi-a spus Cojocaru, care tocmai se întorcea de la Institut, după nouă sau zece partide cu Ion Diaconița. Cînd face astfel de mărturisiri, Costică pune o insistență particulară în vorbe, le imprimă o dicțiune care le
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
presupune în anumite momente, o formă de reverie, de transfer într-o altă lume. Evident, dintr-o asemenea stare de spirit, sarcinile, ca să nu zic mizeriile vieții cotidiene, devin aproape insuportabile, prelungiri ale cunoscutului blestem biblic, de unde și vorba de „sudoarea frunții”. După ce-am coborît amîndoi din autobuz, mi-a spus: „Merg mai întîi la croitor să-i las un model de pantalon, apoi (băgînd mîna în gură și atingînd o măsea de sus) la doctoriță, să mai lucreze la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se poate”. „Vedeți, după ce terminați cu înmormîntarea, să treceți cu toții la treabă!”, îi subliniază primarul, ca și cum i-ar fi făcut nu știu ce hatîr. După plecarea femeii, în birou a pătruns un bărbat înalt, cu fața lustruită de nesomn (acea peliculă de sudoare de după o noapte nedormită), cu ochii înroșiți. „Mă numesc Ciuraru”, a zis. Și, fără să fie întrebat, a început să înșire că a dat la Stat atîta brînză, atîta lînă etc., dar n-a primit nici un gram de ulei sau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am întrebat. „Un fel de schițe din care eu lipsesc”, mi-a răspuns. Își toarce scîrba de care e impregnat pînă la ultima celulă. „N-ar fi mai potrivită memorialistica?”, am reluat eu. „Nu, pentru că în memorialistică prea se simte sudoarea personală”. Hîrtia în care i-am adus niște japoneze nu-i dă pace. O pliază și o netezește a zecea oară. „Nu pot suferi cutele: nici în mine, nici în lucruri”, și-a motivat el gesturile. Apropo de scris, își
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
studenți, mie și maică sii, ne ajungea mîncarea de la cantină. Nu cheltuiam un leu în plus peste bursă!” „Alte vremuri”, zic eu, dar nu se înmoaie. „Ei nu înțeleg - continuă el și mai indignat - că banul meu e cîștigat cu sudoare de sînge!” în atare momente, cînd vorbește, C. strînge pumnii și crîșcă din măsele. Iar uneori, cînd enervarea e prea mare, își împinge capul în față într-o poziție agresivă: fruntea i se încrețește, ochii i se bulbucă, gura i
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de partid, unde se află? Ce au făcut cu ei regimul și Securitatea? Securiștii sunt azi la tot pasul, bine plătiți, rotofei de mâncare bună și pierdere de timp, îmbrăcați bine în haine civile și militare plătite de stat, din sudoarea muncitorilor cărora pentru munca lor productivă făuritoare de bunuri materiale nu le dă haine de protecție gratis. Apoi miliția, plină de elemente pripășite, fără scrupule, lovește, zbiară, te insultă, căci nu există o lege de protecție a cetățeanului. Ei au
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în jur, numai de dragul de a face curat când vine comisia în control. Oare aceste materiale, care se aduc din țară cu mari eforturi, nu costă sau nu reprezintă pentru dumnealor nimic? Ei nu știu că aceștia sunt banii și sudoarea muncitorului român? Aceștia adică domnii de la conducerea întreprinderii, din conducerea centralei duc la faliment întreprinderea, iar muncitorilor nu li se pot asigura nici diurnele acelea de mizerie fără penalizări de 20%. Dar, vă rog, domnule director, să credeți că nici
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fără de carte (așa după cum am auzit de la părinți și cât am trăit și eu pe atunci). Și toți își duceau viața fără teamă. Își mâncau pâinea cea de toate zilele cu plăcere în casele lor, pe care le construiseră cu sudoarea frunții lor și până la urmă rămâneau ale lor definitiv și nimeni nu îndrăznea să le ia cu forța sau oricum. în această țară, acum, nu mai ești stăpân pe nimic, pentru că noii conducători au luat casele oamenilor și ale Patriei
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
acoperișul garajului și se uită de acolo să vadă cine ce face. Toată lumea îl cunoaște de RADAR și, când nu e de față, toți îi spun RADAR. Pentru aceste servicii primește inginerul Stoica o grămăjoară mare de bani aduși din sudoarea șoferilor. Tot cam pentru aceste servicii primesc bani șefii de ateliere, șefii de coloană, șefii de garaj, maiștrii de atelier și mulți alții. Șefii de autobaze, toți deopotrivă, țipă la șefii de atelier, aceștia la șefii de coloană și șefii
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în atrocea lui suferință, omul își înalță mâinile și glasul spre semeni și spre zei cerând ajutor. Orânduirile se schimbă, puteri agresive se înalță sau cad, jocurile politice se fac pe viața oamenilor. Capitalismul și socialismul își extrag puterea din sudoarea și, uneori, chiar din sângele muncitorilor. Trăim pe o suprafață instabilă și fantomatică și mereu căutăm un liman ferm, vorbele și-au pierdut forța consolatoare, faptele sunt contradictorii. Oare în toate aceste rătăciri și deznădejdi nu vom găsi un teritoriu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
viață al profitorilor de război. Am ajuns dimineața la Iași. Orașul avea o înfățișare mohorâtă în ploaia de toamnă. În drumul spre căminul de la Râpa Galbenă am trecut pe străzile murdare. După câteva minute am văzut căminul studențesc, făcut din sudoarea studentului luptător, din banul omului nevoiaș, care se entuziasmase de acest fenomen cu totul rar în viața românească. Clădirea era încă neterminată. În unele părți mai erau păstrate încă schelele din vremea când se lucra. Am intrat înăuntru. Peste tot
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nu o pierd. Deși grasă, era foarte sprintenă, mergea îngrozitor de repede și avea o rezistență fizică demnă de invidiat. Speram să nu simt rana, dar începuse să mă doară. Mă împungeau mii de ace în burtă și transpirasem tot. O sudoare rece. Cu toate astea, îmi era mai frică să nu o pierd pe ea și să rămân singur în beznă. Cu cât înaintam, cu atât aveam senzația că trupul nu-mi mai aparține. Așa e. Dacă nu-l vezi, începi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mi se părea însă cel mai îngrozitor era faptul că zgomotul acela nu ne respingea, ci răsuna mai degrabă ca o invitație. Știau că ne apropiem și așteptau cu o bucurie nebună să ne facă rău. De spaimă, simțeam o sudoare rece pe spate în timp ce alergam. Am înțeles că nu era vorba de cutremur. Ceva mult mai îngrozitor decât un cutremur, dar nu-mi puteam imagina ce anume. Și nici nu cred că avea vreun rost. Situația părea să scape de sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și ele diferite. Sunetele scoase de Întunegri se auzeau undeva departe. Ce-a fost greu s-a terminat. Fata a ridicat lanterna și a luminat stânca. Ne-am rezemat de ea și am respirat ușurați. Mi-am șters cu palma sudoarea de pe față. O bună bucată de vreme nici unul din noi n-a scos vreun cuvânt. Vocile Întunegrilor s-au stins de tot și ne-a învăluit iar o liniște profundă. Se auzeau de undeva niște picături de apă lovind pământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Paznicul în magazia lui, dar nu se punea problema să mă întorc acum din drum. Ajunsesem deja până în fața podului de vest și ar fi însemnat să pierd foarte mult din prețiosul timp câștigat. Mă încălzisem de atâta mers și sudoarea îmi curgea pe frunte. — Urmele ne dau de gol, spuse Umbra privind în spate. Mi-l și imaginam pe Paznic alergând prin zăpadă ca un diavol. Fără nici un efort. Era mult mai solid decât mine, și n-avea nici greutate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un arbore, / Mirele unei flori. / A avea întâlniri secrete cu sorii.” Poetul se „aburește” de lună, umblă „meditabund” și, îndrăgostit lilial, visează să fie cununat de astre. Ochii florilor (1976) exaltă „spațiul pur” care e ochiul florilor, așa cum roua e „sudoarea aștrilor”, elogiază „aerul-lumină”. Declarând „Eu nici un vis n-am ucis, / N-am lăsat repetent nici un râu”, autorul anticipează o temă ce va fi dezvoltată în toate celelalte volume: aceea a degradării cosmosului în lumea modernă, lume de care el ține
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
fost siliți a-și părăsi chiar vetrele strămoșești și a se împrăștia în lume... mulți răzeși păstrează încă pentru toată proprietatea numai uricele și documentele ca o dovadă strigătoare la cer, că pământul ce-l cumpără astăzi cu muncă și sudoare a fost odată dobândit de străbunii lor cu prețul sângelui lor, apărându-l de năvălitorii de afară, pământ pe care urmașii lor nu l-au putut apăra de năvălitorii dinlăuntru" (dovadă că istoria se repetă, mulți proprietari păstrează astăzi, ca
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
n-a fost niciodată, era considerată o mare nebunie, de care românii trebuie să rămâie străini. Omul politic Kogălniceanu cerea nu numai desființarea boierescului, ci și „prefacerea țăranilor în mici proprietari, dându-li-se pământurile pe care leau înrodit cu sudorile lor... Proprietatea este cel mai puternic instrument de civilizație, și dacă vroim serios să ne civilizăm țara, trebuie să avem mulți proprietari. Numai o țară ce are mulți proprietari este tare; căci numai acolo unde este răspândită iubirea pământului este
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
evocă pe evreii din Est care sunt în situație de emigrare și care își petrec noaptea la un hotel de noapte, într-o dezordine de nedescris, cu copii care mișună peste tot, cu hainele murdare, zdrențe de călătorie pline de sudoare umană, el evocă nostalgic, în ciuda aspectelor mizerabile faptul că ei "formează un singur popor". Dar o asemenea căldură umană, pentru cel care ezită mereu să treacă pragul, în ciuda dorinței lui puternice de o face, e sursă de angoasă, de culpabilitate
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
intelectuali și prosperi, alături de familii evreiești Înstărite. Pentru a ilustra subiectul, autorul a ales locatarii unuia dintre imobilele cu locuințe de pe Aleea Alecsandri, blocul nr. 5. Acești cetățeni români au fost puși, pe neașteptate, În fața unor evrei Înspăimântați, plini de sudoare, bătuți și sângerând (parte dintre ei erau grav răniți, deoarece fuseseră Împușcați În timp ce Încercau să evadeze), care au Încercat, cu ultimele lor eforturi, să fugă de o moarte sigură, conduși doar de instinctul primar de autoconservare, fiind astfel incapabili să
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
revolverul În vagoane”95. Și iată cum arătau lucrurile din interiorul celor două trenuri care au părăsit Iașiul. Închiderea ermetică a vagoanelor i-a determinat pe oameni să se descotorosească de orice haină: „Tragem totul de pe noi, Încercăm să ștergem sudoarea dar imposibil de șters, aceasta țâșnește mai vârtos, cămașa e udă de s’o storci. Nu mai era posibil să te ridici sau să te miști”. Din când În când, povestește acest evreu, se deschidea ușa vagonului și jandarmii Împingeau
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
setei fiind Îngrozitoare. Pe măsură ce ne dam jos șdin vagonț Înspre apă, eram Împușcați... Setea era groaznică, ajungând să se dea 3.000-5.000 lei, un inel de aur pentru un pahar de apă. Alții Își scoteau cămașa murdară plină de sudoare și o dădeau jos printre gratii contra unei sume de bani să fie muiată În apa murdară de prin șanțuri ca să o poată stoarce apoi cu buzele Însângerate și Însetate. șAproapeț Înebuniți luau personal urina lor și o beau. Chinurile
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
deschid. Toți ne repezim șafarăț - eu cu frică rămân În urmă. Văd că nu toți se ridică din cei care stau pe jos. Unii bătuți și sângerând nu se mai scoală. Căldura era Înăbușitoare, cu cămașa ne ștergeam broboanele de sudoare și stoarcem. Cu repeziciune scobor. Îl ajut și pe tatăl meu șsă coboareț. În jurul meu lumea se tăvălea În bălți și sorbea apa murdară. Alții se bălăceau goi fără haine. Nimeni nu mai are voe să se apropie de tren
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]