5,950 matches
-
în ele. Ajunseră la poarta aurită frânți de oboseală și atât de înghețați, încât noroc cu porumbelul, care reuși să bată cumva cu ciocul ca să li se deschidă. Înăuntru era întuneric, frig și o liniște mormântală. Norul care deschisese poarta, suflă către ei o ploaie măruntă și rece: - Soarele nu primește! - Vă rog, domnule, este o problemă de viață și de moarte! Nu vreau să deranjez! Doar să pun o mică rugăminte stăpânului cerului și al pământului! Atunci, din senin, apăru
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
loc! Iar când vei dori să te retragi, am să sun din clopoțelul meu, ca să știe toată lumea că Zâna Iarna va pleca să se odihnească, așa încât nimeni nu va îndrăzni să te deranjeze! Promisiunea ghiocelului o mulțumi pe Zâna Iarna. Suflă un vânt puternic pentru a o purta pe Miruna acasă lângă mama și surioara ei, altul pentru a trimite vulpea argintie să păzească în continuare treptele care duc spre cer, iar ea, împreună cu bravul Ghiocel, se întoarseră în castel. Soarele
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
Coborând din așternutu-i soarele-și deschise ochii și-nveli în aur bustu-i strângând vântul pe sub rochii. O furnică ce-ndrăznise să înfrunte cruda-i soartă din picioare se căznise să-și facă din crengi o poartă. -Ce-ți veni să sufli-acuma când pe cer e numai soare? vezi bine că toată bruma ridicat-ai din ponoare. Vântul, scuturând aripa se opri și-și făcu cruce ne-crezând că asta-i tipa predispusă să-l încurce. Înfingându-și iar mândria fix în
VÂNTUL, SOARELE ȘI FURNICA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377470_a_378799]
-
taica o trezea încetișor și o chema la masă lângă el și îi spunea că ziua i-a fost dor de glasul ei cel cald și subțirel, apoi se îndreptau înspre odaie și taica mai punea un lemn pe foc sufla în lampă și pe un strujeac de paie el încerca să-i facă maichii loc. ... Citește mai mult când taica se ducea cu boii pe la târgmaica, plăcinte în traistă îi puneași niște mere ce dădeau în pârgși o sticluță scoasă
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
-și plaseze dorința. --Dacă domnul Costache vrea să-mi vândă și mie un sac la prețul stabilit, ducem și șapte. --Hopaa!spuse uluit Zamfirescu. Vezi Costi ce concurență am? Cum să faci negoț în aceste condiții? Mutul ăsta n-a suflat o vorbă și acum, uite ce dă din el. --Marfa-i de vânzare, Dane. Bani să iasă! Încărcați acum marfa? --Nu ți-am spus? Duc fata la părinți și luăm sacii când mă întorc. --Corect! Până atunci, avem și noi timp
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378342_a_379671]
-
Se duse până acolo și se întoarse de multe ori, luănd apă în mâini, apoi începu să modeleze din fiecare grămadă, câte o formă umană. Una semăna cu bărbatul, cealaltă, cu femeia. După aceea își reluă înfățișarea Sa reală și suflă pe fiecare dintre ele de trei ori. Prima dată suflă pe trup și pământul modelat se transformă repede în OM. Apoi, la a doua suflare, Domnul i-a creat prima dată oasele, mușchii și toate organele trupești, și la urmă
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
luănd apă în mâini, apoi începu să modeleze din fiecare grămadă, câte o formă umană. Una semăna cu bărbatul, cealaltă, cu femeia. După aceea își reluă înfățișarea Sa reală și suflă pe fiecare dintre ele de trei ori. Prima dată suflă pe trup și pământul modelat se transformă repede în OM. Apoi, la a doua suflare, Domnul i-a creat prima dată oasele, mușchii și toate organele trupești, și la urmă, creierul și inima. Și înainte să sufle a treia oară
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
ori. Prima dată suflă pe trup și pământul modelat se transformă repede în OM. Apoi, la a doua suflare, Domnul i-a creat prima dată oasele, mușchii și toate organele trupești, și la urmă, creierul și inima. Și înainte să sufle a treia oară pe cele două forme, șopti: - Dragele mele viețuitoare, fiți OAMENI! Fiți oameni pe Pământ, înmulțiți-vă în timp și cât de mult puteți, fiți inteligenți și creați la fel cum v-am creat eu pe voi, fiți
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
cum v-am creat eu pe voi, fiți puternici, dar și blânzi, iubiți-vă și ajutați-vă între voi, și faceți Pământul roditor și trainic! Și la urmă, când Eu Vreau, să vă întoarceți aici și redeveniți pământ! Și apoi suflă a treia oară, cât putu de tare. După ce suflă, oamenii creați tresăriră, fiindcă primiseră Duhul Sfânt. Priviră atent spre Domnul și căzură în genunchi în fața Lui, dar El le spuse: - Faceți totul după voia Mea și nu Mă uitați, și
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
dar și blânzi, iubiți-vă și ajutați-vă între voi, și faceți Pământul roditor și trainic! Și la urmă, când Eu Vreau, să vă întoarceți aici și redeveniți pământ! Și apoi suflă a treia oară, cât putu de tare. După ce suflă, oamenii creați tresăriră, fiindcă primiseră Duhul Sfânt. Priviră atent spre Domnul și căzură în genunchi în fața Lui, dar El le spuse: - Faceți totul după voia Mea și nu Mă uitați, și mai ales, să nu Mă renegați niciodată! Apoi le
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
vată nici un felinar lumina nu-și mai arată, un sentiment de frică totul înconjoară și transformă noaptea într-o taină bizară . Într-un ungher ascuns pe o stradă mărginașă un felinar luminează o casă nevoiașă, dar vântul o zărește și suflă cu putere lumina s-o stingă ,dar ...totul e tăcere... Zorii se ivesc, dimineața lumineaza zarea noaptea se retrage ș-așteaptă înserarea, mereu, zi după noapte cursul și-l ... Citește mai mult Noaptea...Eșarfe de-ntuneric împrăștie zareacând noaptea, pe
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
norii de vatănici un felinar lumina nu-și mai arată,un sentiment de frică totul înconjoarăși transformă noaptea într-o taină bizară .Într-un ungher ascuns pe o stradă mărginașăun felinar luminează o casă nevoiașă,dar vântul o zărește și suflă cu puterelumina s-o stingă ,dar ...totul e tăcere...Zorii se ivesc, dimineața lumineaza zareanoaptea se retrage ș-așteaptă înserarea,mereu, zi după noapte cursul și-l ... IV. MARTIE PRINTRE GÂNDURI, de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 2252 din
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
bietul Zografi Că-n port doar vântul azi mai bate... La fel cum ne tot bat zarafii Având sentințele-amânate. Dar ce să te mai țin de vorbă? Să-ți punem casei antifurt - De când s-a fript demult cu ciorbă, Brăila suflă și-n iaurt! Oricum o să le crească burta Acelora ce spuza-și trag, Să nu cumva să-și scape turta În vreo campanie de rag. Te du, maestre, la hodină! Eu nu sunt demnă-a te urma! Voi cere-o
DE VORBĂ CU PANAIT ISTRATI de LIVIA MIHAELA FRUNZĂ în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378536_a_379865]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > TÂRZIU DE IARNĂ ÎN SUFLET Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016 Toate Articolele Autorului Zăpezile suflă pe sub așchii de suflet mușcând din opaițul vieții lumina, pomeții și-apleacă demnitatea-ntr-un urlet; viori fără aripi oblojindu-și surdina. Îngheață uitarea prinsă-n barbă de vremuri, prin fildeșul ros trec poieni de siberii, o limbă de foc
TÂRZIU DE IARNĂ ÎN SUFLET de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378531_a_379860]
-
curat, iar bănuții începură să zornăie la picioarele oamenilor adunați pentru nuntă. Închise ochiul albastru și se gândi la cât de fericită ar fi fost să fie mama ei de față și atunci un vânt cald și înmiresmat începu să sufle peste toată adunarea flori de trandafir, în timp ce dinspre lac apăru zâmbind împărăteasa, ca și când s-ar fi întors dintr-o scurtă călătorie. Prințesa Trandafira își zâmbi fericită în oglindă și plecă să-și întâlnească alesul. Din acea zi, nu mai călcă
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
în fața ta . A pierdut tot ce a avut vreodată Nici el nu știe cum s-a întâmplat , Acum mai singur e ca niciodată Certat cu viața că l-a blestemat . De gerul crunt ce-i biciuie obrajii Se încălzește doar suflând în pumni , Privind cum trec nepăsători, cu brazii Spre case (că și el alt’dată ) ,domni . Privește către steaua binecuvântata Și singura-i dorința de Crăciun E ,să se-ndure Dumnezeu odată , Să-l ducă-n stele, într-un loc
CRACIUNUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378638_a_379967]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ARTA MUZICII Autor: Mihaela Cristescu Publicat în: Ediția nr. 1980 din 02 iunie 2016 Toate Articolele Autorului PRINTRE NOI Această viață în care sufletele suflă din păpădii, gândul despică pietrele, iar glasurile adaugă ritm. Acest tarâm străin ales cu grijă și învățat pe de rost în lungile ierni albastre. Aceasta casă a ipotecilor îndoliate, cultivând atenția nesperată printre filele cărților șterse de timp. Acest rând
ARTA MUZICII de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378819_a_380148]
-
în sfântul altar, face trei metanii la intrare, trei metanii la proscomidie și cu frică de Dumnezeu începe să aprindă lumânările, cele două lumânări de pe sfânta masă, candelele. Era o scară cu trei trepte. Se urca părintele de canon săracul, sufla din greu, dar el voia să aprindă candelele în fiecare miez de noapte, să fie primul acolo când venea preotul slujitor. După aceea venea la stareț, lua blagoslovenie de toacă și de clopot și Părintele stareț de atunci nu dormea
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE CÂND PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378793_a_380122]
-
și eu acolo să o susțin pe Laura moralicește. Dar vă rog să nu plecați fără a-mi trece pragul casei, cu ocazia asta o să-mi cunoașteți și viitorul soț, devenit o mare și neașteptată iubire pentru mine, care am suflat și în iaurt de frica unei noi dezamăgiri în dragoste! Mi-ați lipsit, m-am simțit grozav în compania voastră, ca pe vremea adolescenței noastre! - Aș fi venit și eu cu voi, dar știu că nu se poate, dar o să
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378852_a_380181]
-
mă biciuie cu frig,... V. DORINȚELE NĂLUCI, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017. Prin necuvinte-ți spun că-mi este toamnă Am frunza ruginie și sufletul brumat, Dorințele-năluci, aripile-și destramă Le risipește vântul ce suflă-n scăpătat. Și număr tremurând cocori împerecheați Ce-așteptă un semnal, o șoaptă de plecare, Am gândurile duse, doi cai despiedicați Ce-aleargă pe-o miriște cu drumuri fără soare. Un strop de ploaie rece îmi curge peste dor Stingându
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
chem cu un cuvânt ce-a înghețat prematur, Hai, vino la răscruce, să vezi că am dat vamă Citește mai mult Prin necuvinte-ți spun că-mi este toamnăAm frunza ruginie și sufletul brumat,Dorințele-năluci, aripile-și destramăLe risipește vântul ce suflă-n scăpătat.Și număr tremurând cocori împerecheațiCe-așteptă un semnal, o șoaptă de plecare,Am gândurile duse, doi cai despiedicațiCe-aleargă pe-o miriște cu drumuri fără soare.Un strop de ploaie rece îmi curge peste dorStingându-i fără milă și ultima
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
a lungul îi tai coaja până la capătul celălalt , urmând cu briceagul și ușor s-o desprinzi de pe botă până în celălat capăt , apoi s-o răsucești frumos tăindu-i capătul subțire pe de lături și foarte puțin subțiindu-o , ca să poți sufla în ea , pe urmă așezând-o ușor și punând-o pe partea cealaltă , și tot așa până termini cu totul , și trâmbița e gata , numai bună de a cânta de să se cutremure și dealurile de plăcerea și mângăierea adusă
MOȘUȚU ȘI MUROII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378916_a_380245]
-
care nu am primit în cuvinte răspuns, de cele la care mi-a raspuns lacrima lunii în nopți pline de dor, de dorul a ceea ce nu a trait niciodată. M-am împiedicat de nevedere, de ochii închiși în fața adevărului care sufla în ceafa împingându-mă pe marginea poveștii, la limita dintre zi și noapte, ba înspre dimineață, ba înspre apusul credinței în zbor. M-am împiedicat de trecerea timpului, de fluturi și stele, de ecoul curcubeului, de tulburarea apelor, de mișcări
CONSTATAREA ZILEI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378992_a_380321]
-
Autorului De ce?-mi ceri Doamne să adun întreaga viață,într-un pumn, să fiu o umbră pe cărări din fum de suflet,să-mi fac zări, să-mi bea la streașină o cană din toate doinele de taină, să-mi sufle vântu-n lumânare pe piept,să îmi răsar-o floare, să-mi văd stejarii lăcrimând copii frumoși,cu chip de sfânt. De ce?-mi ceri Doamne să îmi strâng prea plinul vieții de prin crâng, să-mi pun izvoarele-n ureche să
BALADĂ CĂTRE DUMNEZEU de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379013_a_380342]
-
de ziua mea? Nu știu, iubito, cât de mult contează. Să fii aici, acum. Atât aș vrea În rest, nimic nu mă interesează. Nu vreau cadouri scumpe, nici urări De sănătate sau urări de bine, Nu vreau vreun tort să suflu-n lumânări, Vreau doar o viață-ntreagă lângă tine. Te-nșeli iubito, dacă crezi că vreau Ca azi să port însemnele regale, Prefer umil, îngenuncheat să stau, Supus icoanei existenței tale. Și nu îmi pasă de ce alții zic, Nu-i
DE ZIUA MEA? de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379087_a_380416]