3,231 matches
-
sunteți dumneavoastră să-mi spuneți mie că-i casa murdară? — Dumneaei... începu domnul J.L.B. Matekoni, dar fu redus la tăcere de privirea tăioasă a menajerei. — Spun asta pentru că am văzut cum arată, răspunse Mma Ramotswe. Am văzut tot praful din sufragerie și toate gunoaiele din curte. Domnul J.L.B. Matekoni, aici de față, nu-i decât un bărbat. Nu te poți aștepta din partea lui să păstreze casa curată. Menajera căscă ochii și se holbă la Mma Ramotswe cu o ură prost disimulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
colțișorul personal al domnului J.L.B. Matekoni. Dacă o să se hotărască s-o folosească drept depozit pentru piese de schimb sau motoare vechi, asta va fi treaba lui, dar o să-i dea de înțeles că motoarele ar trebui să stea afară. Sufrageria putea să rămână mai mult sau mai puțin neschimbată. Scaunele ei erau de preferat mobilei pe care o văzuse în salonul lui, deși era liber să-și aducă tabloul cu muntele pictat pe catifea și două-trei obiecte decorative. Acestea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Prânzul e gata! Domnul J.L.B. Matekoni ridică privirea. — Aaa, exclamă el. Am venit cu niște copii. Trebuie să ia și ei masa. — E mâncare destulă, răspunse ea. Am făcut o tocană pe cinste. Așteptă câteva minute până să intre în sufragerie, terminând la repezeală piureul din cartofii care se prinseseră de fundul oalei. Când intră, însă, ștergându-și mâinile cu sârg de un șervet de bucătărie, îl găsi pe domnul J.L.B. Matekoni așezat pe scaunul lui. De partea cealaltă a camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
n-au loc în inima lor pentru Africa, deoarece nimeni nu le spusese vreodată că africanii sunt aidoma lor. Pur și simplu nu știau despre existența unor oameni cum fusese tăticul ei, Obed Ramotswe, care stătea mândru în fotografia din sufrageria ei, îmbrăcat în costumul lui elegant. N-ai avut nici un nepot, se adresă fotografiei, dar acum ai. Doi! Chiar în această casă. Fotografia nu-i răspunse. I-ar fi plăcut să-i întâlnească pe copii, reflectă ea. Ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
afară? — Nu, răspunse ea. O să mă aștepte afară. Doctorul Ranta izbucni în râs. — Paza? Să vă simțiți în siguranță? Nu-i răspunse la întrebare. — Aveți o casă drăguță, spuse ea. Sunteți norocos. El îi făcu semn să-l urmeze în sufragerie, apoi îi arătă un scaun și se așeză și el. — Nu vreau să-mi irosesc timpul stând la palavre cu dumneavoastră, replică el. Stăm de vorbă doar fiindcă m-ați amenințat și am niște necazuri cu femei mincinoase. Ăsta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să scoată borcanul cu murături de la mama sa pentru a da un pic de savoare mesei sale. Se simțea mai mizerabil ca oricând. Mai mizerabil ca oricând și mai abandonat, stând acolo de unul singur la masa cea mare din sufragerie. Un bec neacoperit se bălăngănea la capătul unui fir deasupra lui și arunca o lumină slabă peste masă, în timp ce restul camerei se topea în întunericul din jur. Ferestrele erau întunecate, ca niște găuri negre de-a stânga și de-a dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Pinky în mijlocul necazului cu maimuțele, la soarta lui... În sus și-n jos. Și de fiecare dată cînd se oprea să asculte, cu o ureche indignată lipită de ușă, auzea murmurele negocierilor pentru căsătorie care se înălțau pe scări din sufrageria de dedesubt. Timpul era pe sfârșite. Recurseseră la cea mai veche șmecherie din câte existau. Strecură în secret un bilet urgent pentru Pinky lăptarului cel credincios, care i-l înmână când se întoarse acasă cu același autobuz cu care mersese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
urmeze orice idee care i s-ar prezenta. Deodată, pe când examina un recipient plin cu apă degravifiată, ideea veni. Planul lui devenea și mai realizabil, continuându-și vizita cu ghid. Aruncă o privire în fiecare din cele patru camere, o sufragerie și o cameră de control posterioară de pe puntea principală, apoi coborî pe puntea inferioară, dar de astă dată în căutarea unui lucru anume. Sesizase mai înainte prezența unor ființe umane sub punte. Numără șase oameni și șase femei cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
trebuia să se mai gândească la el însuși ca aparținând unei anumite planete; dar tot mai păstra ceva afecțiune pentru sistemul solar. Îi atrase atenția un zgomot și plecă de la fereastră și constată că sclavele de pe puntea inferioară trebăluiau în sufragerie. Le privi gânditor, observând că aceea care era tânără și frumoasă era mereu înghiontită de celelalte femei. În jur de 19 ani, estimă Gosseyn. Își ținea ochii plecați, semn grăitor. Dacă se pricepea la Talamice - și era cazul - putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în 1948..." sau "Jean Dupont (1918) este socialist..." Orice, inclusiv opiniile politice ale lui Jean Dupont, sunt supuse schimbărilor, și nu putem, în consecință, să le menționăm decât dacă sunt determinate în timp. Treptat Gosseyn conștientiză cadru]. Întoarse capul spre sufragerie, unde servitorii trebăluiau mai devreme. Nu se mai vedeau. Zărea colțul mesei care părea pregătit deși nu se vedea mâncarea. Privirea se îndreptă spre Leej, zăbovi asupră-i până constată că se ridica și se ducea la ușa dinspre camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
puteți da seama de valoarea avertismentului prezent după faptul că nici unul dintre voi nu a putut să prevadă apelul în chestiune. Repet: Orice Prezicător găsit la bordul navelor de război ale lui Enro va fi executat fără excepție. Reveni în sufragerie, își termină masa și reveni în sala de control. După două ore și jumătate, din acest post de observare, văzu departe, luminile unui oraș. La cererea lui Yanar, nava coborî spre o clădire pe care Leej o numea Gara aeriană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
a-și manifesta fericirea nouă care-i inunda ființa, deși cu ușoara durere de a ști că, nemurind, nu avea să-l mai vadă niciodată pe răposatul după care plângea, se gândi să arboreze, În balconul plin de flori al sufrageriei, drapelul național. Zis și făcut, cum se spune. În mai puțin de patruzeci și opt de ore, acțiunea de arborare a drapelelor naționale se răspândi În toată țara, culorile și simbolurile drapelului se Înstăpâniră peste peisaj, mai vizibile În orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
imortalitate, până la urmă atât de scurte, căreia acest popor i s-a lăsat pradă cu inocență, o doamnă, văduvă de puțin timp, a avut ideea de a sărbători această nouă fericire agățând drapelul național În balconul plin de flori al sufrageriei sale, cel care dădea spre stradă. Ne amintim desigur și cum, În mai puțin de patruzeci și opt de ore, arborarea de drapele se răspândise În toată țara, ca un fitil de pulbere, ca o nouă epidemie. Odată trecute aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care, ca să nu mai trebuiască să ne Întoarcem la această chestiune, anunțăm de pe acum că dă În baie, și câte două de fiecare parte. Prima pe mâna stângă, pe unde moartea hotărăște să Înceapă inspecția, se deschide spre o mică sufragerie cu aspect de Încăpere puțin folosită, care, la rândul ei, comunică cu o bucătărie și mai mică, echipată cu cele esențiale. Pe aici se iese din nou pe coridor, chiar În fața unei uși pe care moartea nu a avut nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
piscină, pe o insulă de polistirol, lângă o sirenă neagră. Am închis sonorul, lăsând ca albastrul acela fals să se reflecte împrejur. M-am dus în cameră, am luat de pe noptieră cartea pe care o citeam, m-am întors în sufragerie și m-am trântit gol pe divan. Ca atunci când eram copil și ai mei plecau în concediu, iar eu rămâneam să învăț. Îl ajutam pe tata să pună ultima sacoșă în portbagajul cât se poate de nepractic al Lanciei coupé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe masa de la intrare, lângă ochelarii de soare. Mă întâmpină un miros de curry și sunetul unei muzici pe care n-o recunosc, pare ploaie pe geamuri și vânt printre copaci. Mama ta o fi cumpărat un disc nou. În sufragerie este pusă masa. Pe suprafața aceea din ardezie și lemn de cireș nu se află în seara asta obișnuitele teancuri de cărți și ziare, ci o sticlă de vin frantțuzesc, o lumânare albastră și paharele cu picior. Mama ta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
acel puțin am avut senzația că înțelesese ceva. Și nu faptul că eram singur pe întuneric, cu telefonul în mână, a făcut-o să înțeleagă că aveam o viață dublă, cât corpul meu, atât de diferit față de cum era în sufragerie. Cu umerii aplecați, frânți, cu ochii lucitori... eram prea departe de mine însumi. O intimitate neașteptată, dictată de întâmplare (se ridicase să-și ia țigările, pe care le uitase în poșeta din hol), s-a stabilit între noi. Ciudat, Angela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vom vedea, poate mă duc în Australia. — Vorbești engleza? — Învăț. Mama ta a născut în seara următoare. Contracțiile au început în primele ore ale după-amiezii. Mă aflam în spital și am plecat imediat. Era în capot, în fața televizorului stins din sufragerie. A întins mâna spre divanul gol. — Vino. M-am așezat lângă ea. Și-a dus mâinile la șolduri, s-a strâmbat de durere. Am privit ceasul, după câteva minute a mai avut o contracție. M-am dus în camera unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o voi lua când voi pofti! — Nu! strigă Anacleta. Mai înainte de a o atinge pe Amaranta vă omor pe amândoi! Și Amaranta se retrage, cu o grimasă care-i descoperă dinții, nu știu dacă într-un geamăt sau un surâs. Sufrageria familiei Alvarado e prost luminată de sfeșnice acoperite de ceara multor ani, poate pentru ca să nu se vadă structura cojită și găurile perdelelor rupte. Am fost invitat la cină de stăpână. Dona Jazmina are fața acoperită de un strat de pudră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
trecută când magazinul Bloomings a făcut vânzări la domiciliu, fiindcă cine a zis că ai dreptul să cumperi produse noi numai dacă ești client înregistrat?), așeză pe o tavă brânză și biscuiți Wheat Thins, apoi se uită pe furiș în sufragerie să vadă dacă Emmy era bine. Văzând-o că stă întinsă pe spate, cu un braț așezat peste ochi, Leigh scoase telefonul mobil și selectă numele Adrianei din agenda telefonică. Scrise: SOS. E&D terminat. Vino R.P.D. — Ai Advil? strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
zâmbet reținut, apoi s-a scuzat ca să răspundă la telefon fiindcă îl sunase șeful. A rugat-o pe ea să ia albumul acasă în seara aceea ca să nu-l mai care după cu el la birou și așa rămăsese în sufrageria ei în următorii doi ani; îl mai deschidea din când în când vreun musafir care inevitabil comenta ce cuplu frumos făceau Duncan și Emmy. Otis cârâi în colivia lui așezată în colțul studioului în formă de L. Se prinse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu vă sfiiți. — Păi..., Adriana se uită spre Leigh. — Spune odată. Leigh clătină din cap. — Nu vorbeam serios, spuse Emmy cu ochii mari. Chiar este ceva? — Emmy, querida, e ca în povestea cu un rinocer mare și alb într-o sufragerie. — Un elefant. Adriana dădu din mână. — Mă rog, ce-o fi. Un elefant mare și alb. Ai aproape treizeci de ani— — Mersi că-mi spui din nou. — Și până acum ai fost doar cu trei bărbați. Trei! Greu de crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Netezi așternuturile și bătu ușor cu palma stângă locul de lângă el, gest care se voia ademenitor, ispititor, dar care lui Leigh i se părea întotdeauna puțin amenințător. — Mai am doar câteva pagini. Te deranjează lumina? Pot să mă duc în sufragerie. El oftă și-și luă cartea Cum să-ți păstrezi greutatea să citească. Nu e vorba de lumină, iubito, știi și tu. Doar că n-am mai adormit împreună de săptămâni de zile. Pur și simplu îmi lipsești. Primul gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dintre acele momente fericite. Cum ar putea să n-o facă? Pe vremea aceea nu avea o slujbă prestigioasă, un apartament pe care îl întreținea singură și, bineînțeles, nu avea un logodnic îndrăgostit nebunește de ea. Leigh se plimbă prin sufrageria luminată natural și, când deschise ușa glisantă din sticlă, îi apăru în fața ochilor cel mai primitor spațiu exterior pe care îl văzuse vreodată. Curtea din spate era mai degrabă o oază în mijlocul pădurii. Stejari și arțari uriași ca niște turnuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pumni până ce unghiile îi intră în carne. — Bine ai venit! fredonă Leigh cu prefăcută bucurie. Ceva din locul ăsta îți încălzește sufletul, nu-i așa? Emmy lăsă geamantanul la ușă, își scoase canadiana și o aruncă pe un scaun din sufragerie, apoi se lăsă să cadă cu un aer stingher pe canapeaua hard-rock îngrozitor de chic a lui Russell. — Ți-aș putea numi imediat treizeci de femei care ar face moarte de om numai ca să petreacă o singură noapte într-un apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]