3,177 matches
-
purta mereu la gât, cu conștiinciozitate, zgarda rotundă a unui lanț. Era ciudat că uitase, chiar se simțea ciudat fără lanț la gât! Pe ușă intră domnul Martin. Clara îi dădu platoul cu prăjituri, împingându-l din nou, ușor, spre sufragerie, și ieși și ea cu tava cu cafele. — Mi-e foarte dor de mama, îi mărturisi Clara, după ce se așezară pe fotolii. Am început să mă gândesc de la un timp tot mai des la ea. Știu că era o femeie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-i prezență acolo. Ce surpriză neașteptată! reușește să spună Marius, copleșit de uimire. Sper să nu vă supărați că dau buzna neanunțat. Îmi cer scuze în cazul unui deranj. Mulțumește cu voce stingheră invitației politicoase de a intra. Ajuns în sufragerie, examinează curios interiorul apoi apucă încet spătarul scaunului unde e poftit să se așeze, atent parcă să nu facă gesturi bruște. Încearcă un zâmbet stângaci și punându-și cascheta pe masă cere permisiunea să aprindă o țigară. Vă rog, fumați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
stau de vorbă cu doamna Perussi. - Poftiți, dar doarme, nu s-a simțit bine. - Atunci... cu dumneavoastră, Îndrăznii, salvînd clipa. - Cu plăcere, poftiți Înăuntru. Merserăm Împreună, intrarăm În același antreu, apoi, prin ușa din fața dormitorului În care fusesem dimineața, În sufrageria cu o masă ovală maro-Închis, o vitrină oarecare cu bibelouri ieftine, afară de două din ele părînd mai răsărite. Pe jos un covor bej cu desene confundabile În amurgul ce stăpînea odaia. Ea aprinse lumina, care depărtă pe loc distanțele dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
doua zi și urma să stabilesc unde să ne Întîlnim. Hotărîi să vin acolo, În chiar după amiaza acelei zile; nu mă cunoștea nimeni decît ea. După-masă m-am dus. Fosta stăpînă a casei odihnea În sicriu, pe masa din sufragerie. Și cum amurgul inundă odaia Într-o lumină caldă, defuncta semăna uimitor, cîteva clipe - În veșnicia În care intrase -, cu Keti. Geneza era atît de imprimată În asemănarea ce mi se dezvăluia că nu putui suporta; Întorsei capul. Simțeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
care trăiseră În odăile acestei case, dar cum mobila nu fusese Înlocuită, nici un amănunt al așezării, pînă și tișlaifurile de pe noptiere și de pe cele două bufete, cel mare și cel mic, precum și fața de masă plușată În varii culori din sufragerie erau nemișcate. În afară de asta, prezența fizică de acum șapte ani a lui Keti se simțea În preajmă atît de firească Încît mă miram că n-o vedeam aievea deschizînd și Închizînd ușile acelor odăi În care eu Însumi Începusem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dar nu se cunoștea. Și Începu să facă plăcinte și ne ospătarăm, luă o tavă, o duse În casă, spunea că vrea să-i dea și tatălui tău și celor trei camarazi de-ai lui, cu care juca poker În sufragerie. A doua zi dimineața cînd mă trezii, totul se șterse, parcă nu fusese, fața nu i se mai văzu, vocea mătușii dispăru cu bucătăria, cu plăcintele ei, parcă nici nu se ivise. Doamna Pavel (era duminică pe la orele 9) se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pe ea, ieși În curte, potrivi furtunul pe care-l ținea Într-o ladă lîngă cișmea și stropi asfaltul Încins din fața ferestrelor, răcorindu-l. Apoi intră În casă, Își făcu un duș și la urmă se Întinse pe canapeaua din sufragerie, fredonînd o melodie oarecare. Deschise aparatul de radio, prinse un post străin ce transmitea muzică de jazz. Ascultă, dar după zece minute Închise aparatul și camera reintră În liniștea molatică a zilei de vară. Își puse mîinile sub cap, privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
destinelor omenești. Clasele dumneavoastră de eleve de la liceul de fete sînt colectivități adolescente și gălăgioase, munca dumneavoastră devine astfel o antrenare socială a bucuriei de a exista, În timp ce munca noastră se săvîrșește, privind substanța, numai În singurătate”. Micul pendul din sufragerie, aflat deasupra vitrinei, bătu orele 9 seara, dar afară era Încă lumină. Vocea de răspuns amuți; liniștea instalată acum, după cele nouă lovituri discrete de gong, n-o mai tulbură ca Înainte. „Și totuși, cînd mă gîndesc...” Vorbirea i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
păru că aude o voce anume, specială, poate a lui, dar nu era decît una din cele multe ce se auzeau sub ferestre, ale trecătorilor de pe stradă. Deschise și aici ferestrele, perdelele micului salon nu erau albe asemeni celor din sufragerie, ci cafenii. Trecătorii erau Îndeosebi tineri, fete, băieți, li se auzeau clar vocile vioaie. Ieși pentru puțin la fereastră să privească; Își rezemă coatele de pervaz. Era, În substrat, o evadare din liniștea ce Începea să fie din nou apăsătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cum era - chemîndu-l să se aplece să-l sărute, și fără să-și dea seama, intră În somn. Era anul 1954. 21. Doamna Pavel Își ținea, În ziua aceea de iulie, una din obișnuitele ei sindrofii, În camera de lîngă sufragerie, mobilată printre altele, cu cele două fotolii cu huse vernil cumpărate de curînd și canapeaua joasă cu cuvertură lînoasă pe care stăteau acum comod așezate femeile, trei ale acelei după-amiezi, părînd a ființa dincolo de evenimentele și politica vremii. Se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
doamna Pavel veghea singură diminețile, mai venea cîte o vecină „În trecere”, afară de obișnuitele Întîlniri de după-amiază, de două ori pe lună, cu femeile care-i veneau În vizită cu regularitatea cu care-și Învîrtea, la același timp, orologiul din sufragerie. Acum domnul Pavel era la pensie. Viața Înainta cenușiu, Începuseră prăbușirile, speranțele, cîte mai erau sau se Încăpățînau să mai fie, un fel de autosugestii disperate, se subțiau tot mai mult. Mi-a fost dat, ne-a fost dat, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de bucurie cum s-ar fi putut Înțelege din cele trei rînduri pe care le scrisesem În Încheiere, ci unul de solidaritate... Luminat de vestea primită o adusei la cunoștință domnului Pavel care se afla atunci În fotoliul lui din sufragerie. ZÎmbi, superior: - Iată, domnule judecător, că În țara asta se poate sta În pușcărie și fără tribunale și judecăți. E mai simplu. - Adevărat! Asta confirmă că puterea respectă Încă justiția, glumii, o urmă de respect, pentru că e conștientă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Îmbrățișarăm; părea În afara vîrstei pe care o avea, - spectator la trecerea vremii, În care nu se simțea cuprins, părea să nu-l intereseze, dar pe care era bucuros, sau numai curios, s-o privească. După-amiază sporovăirăm, de data asta În sufrageria doamnei și domnului Pavel, amîndoi bucuroși de rarul oaspete al casei, vioi amîndoi, cu toată vîrsta lor Înaintată. În ce privește pe domnul Pavel, el avea acum 79 de ani, trecuse de mult de granițele generației lui, căci numai vreo șapte-opt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu lăsă lucrurile În voia lor, stărui pînă ce Învățătorul Încheie, mulțumind aprobativ, măgulit și bine dispus. 2. Anii nu stinseră cu totul sindrofiile doamnei Pavel. Doamnele de altădată, femeile acelea multicolor Îmbrăcate, care-i umpleau cu zgomotul prezenței lor sufrageria Încăpătoare, mobilată cu canapeaua de la peretele dinspre nord, cu cele două fotolii, cu bufetul-vitrină, cu masa grea, dreptunghiulară, de stejar și caldul covoarelor lînoase, doamnele acelea se răriseră, e adevărat, două din ele Închiseseră ochii definitiv, iar celelalte nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de spațiu - spațiul poate fi Învins foarte ușor și oricînd - ci una de timp. Singurul lucru comun, la care putem privi amîndoi În același timp, e cerul care ne acoperă, același. După-amiaza cînd am ajuns acasă, soții Pavel erau În sufragerie; sosirea mea i-a bucurat; după decenii de stat Împreună, țineau la mine ca și cum eram fiul lor. Doamna Pavel avu grijă să-mi pună dinainte vestitele ei (obișnuite În partea locului) rulade, pentru Întinderea vorbei, și nerăbdătoare, Îmi ceru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fotoliile de răchită și ne lungirăm la taclale, și tot vorbind, trecu o lună, două, cîteva luni și veni toamna și ploile, apoi un vînt nefericit de noiembrie, cîteva zile știu, că domnul Pavel părăsi această lume, era acum În sufragerie, Întins, drept, cu mîinile pe piept, În costumul lui elegant cu care se Îmbrăcase În ziua În care-și sărbătorise ieșirea la pensie, - 1946. Am scris În acest memorial, dacă e În adevăr un memorial, că „Atunci cînd va pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În coc și-i deschidea fruntea albă și dreaptă spre lumina zilei de primăvară, ușoara noblețe a stirpei ei. Îi sărutai mîna, rostii banalele cuvinte de rigoare, la fel celorlalte femei; soțul ei, albit, mă luă de braț, intrai În sufragerie, acum cameră funerară; sicriul cu trupul fără viață al Învățătorului stătea pe masă cu dantelării și flori În juru-i. Mă Închinai; ochii lui, sub pleoapele Închise, priveau acum spre o lume necunoscută și fața-i palidă asemeni. Era cum Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
atunci. Alaiul după-amiezii de vară intra victorios În odaie, ocrotit de razele roșiatice ale apusului. Lungile perdele străjuiau la ferestre o anume intimitate caldă, misterioasă, pe care sufletul o simte totdeauna ca venită din altă lume. Doamna Pavel era În sufragerie, În cealaltă parte a clădirii și-și dădea În cărți. „O pasență, domnule judecător - mi se arătă a bine: uitați aici craiul de ghindă...” Își scoase apoi ochelarii cu rame mari, prea mari, dar zice-se „moderne” și mă privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
care doar un muzeu cu adâncile rezerve ale Met-ului o poate relata atât de detaliat... O mică sală a fost rezervată picturii cu temă orientală, subiect favorit al picturii secolului, de factură academică - Jean-Léon Gérôme - sau nu. O alta, unei sufragerii în stil Art Nouveau datând din primii anii ai secolului al XX-lea care nu-și prea are locul în acest context. În centrul spațiului reconfigurat este o sală Courbet. Dacă alegerea organizatorilor este întâmplătoare sau pictorul este într-adevăr
Arta secolului al XIX-lea văzută din alte unghiuri by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8686_a_10011]
-
Savu, director de comunicare al fundației, Casa Ronald McDonald va avea 16 garsoniere complet mobilate pentru câte două persoane, cu grupuri sanitare proprii, amenajate pe două nivele, iar la parter vor fi zone de funcțiuni comune (bucătărie, sală de mese, sufragerie, zonă de lectură, loc de joacă pentru copii, spălătorie-uscătorie etc.). Administrarea imobilului (manager, femeie de serviciu și trei paznici de noapte prin rotație) va fi asigurată tot de către fundație. Cu ocazia prezentării acestei inițiative la primăria timișoreană, în cadrul unei conferințe
Agenda2006-13-06-general2 () [Corola-journal/Journalistic/284898_a_286227]
-
o timișoreancă de peste 80 de ani, căreia i-a solicitat să-i dea apă pentru a-și adăpa calul care așteapta afară. În timp ce partea vătămată s-a dus în baie pentru a umple sticla, intrusa a căutat prin sertarele din sufragerie, unde a găsit și a sustras suma de 1 500 dolari S.U.A. și mai multe bijuterii din aur, după care a părăsit locuința. Din verificările efectuate a mai rezultat că cea în cauză se află în urmărire generală pentru comiterea
Agenda2006-13-06-politie () [Corola-journal/Journalistic/284904_a_286233]
-
marele nostru oraș de provincie, aveam paisprezece ani și am înțeles bine scena care a avut loc acasă, noaptea târziu, trezindu-mă din somn. Casa noastră avea o odaie mare în care dormeam toți trei, fiecare în patul lui, o sufragerie și o bucătărie și o odaie mai mică, cu lucruri bune în ea, un fel de salon unde tata își bea cafeaua, citea ziarul și primeam musafiri. De obicei adormeam toți îndată ce stingeam lumina. De astă dată însă am simțit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
până atunci ceva atât de atrăgător, atât de artistic aș zice, camere mari cu draperii violete, cu pereții plini de tablouri și rafturi de cărți, cu plafoanele ornamentate, fotolii și scaune aurii, covoare scumpe pe jos, patul conjugal uriaș, o sufragerie și un hol cu drugi negri de lemn transversali în plafon, nișe nenumărate cu geamuri vechi, parcă din secolele trecute, colorate ca în vitraliile catedralelor, sobe de teracotă albă; nici n-ai fi zis că sânt sobe, atât de fine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Canossa să-mi pun cenușă în cap și mi-a spus din prag că Petrică nu e acasă. Dar eu am intrat în hol, și de-acolo l-am zărit pe bărbatul meu prin glasvandul care despărțea holul, probabil de sufragerie, umbra i se plimba nervos încoace și încolo. M-am așezat fără să mă dezbrac și i-am spus bătrî-nului (care de fapt nu era chiar atât de bătrîn) că am fost furioasă la telefon și îmi cer scuze, n-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îmi ridicai scaunul și spusei: "Nu-mi place să fiu pupat cu sila. Îmi rămân balele, nu vreun sentiment..." Și mă ștersei îngrețoșat pe obraz. Spre uimirea mea nimeni nu se indignă, deși se așternu o oarecare tăcere în marea sufragerie plină de lume. Când îl împinsesem descoperisem că numitul Petea, deși mai scund ca mine, era greu ca un pietroi, de aceea se și prăbușise scaunul pe care stăteam și nu el. Acest scaun mă umilise și nu Petea și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]