3,370 matches
-
de Semantică și că, acolo, urmează să colaborezi cu... cu... Se clătină, părând gata să se prăbușească. Gosseyn o prinse în brațe și o susținu. ― Da. Da. Cu cine? ― Cu un tip cu barbă. Vorba ei nu fusese decât un suspin. Își veni încet în fire, dar continua să tremure din tot trupul. ― E greu de imaginat că Eldred a știut totul despre... el și n-a spus la nimeni. ― Dar cine-i el? ― Eldred nu mi-a spus. Furia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în clădire prin toate părțile de acces. În fața bolții multiple a intrării principale, bogat ornamentată, Thorson îi arătă literele gravate în marmoră. Întunecat la față, Gosseyn se opri și citi antica inscripție: RAȚIONAMENTUL NEGATIV ESTE CULMEA CONȘTIINȚEI Suna ca un suspin ce răzbate din străfundurile veacurilor. Ceva din realitatea semnificațiilor, din modul lor de acțiune asupra sistemului nervos uman, se regăsea în această inscripție. Miliarde și miliarde de oameni trăiseră și muriseră, fără să bănuiască vreodată că certitudinile lor pozitive contribuiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
puterea să scoată vreun sunet. Omar nu mai plânsese de o sută de ani, nici la moartea bunicului, nici la a maică-sii, nici la a prietenului celui mai drag, care alesese să piară într-un război. Atunci plânse fără suspine, culcat, ca o plantă pe care plouă. Plânse pe săturate și, când se trezi, o statură întunecată îi făcea umbră. Era Zet cu Veterinara, care îl privea stând în șa, așa cum nu îl mai privise vreodată. Era încă devreme și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
celorlalți chemări, privii cu sete-o umbră ce-ascultare cerea cu mâna ațintită-n zări. Cu ochii-ntorși pe unde zi răsare, și palmele care brăzdau seninul, păreau că spune: „Doamne, tu-mi ești soare!” Te lucis ante-i murmura suspinul, atât de dulce, -ncât, de el vrăjit, pe mine-n mine mă pierdui; iar plinul de voci pe urme-l însoțea smerit și toți priveau spre bolțile senine, întregul psalm cântând pân' la sfârșit. Dante: Divina Comedie/Purgatoriul/Cântul VIII
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
trec cu vremea, care trece - O mult ceruși, prea mult - și totuși ție Ți-nchin splendori, putere, vecinicie. " 305La cer se-nnalță el pe bolta mare, Cu - aripe lunge curățind seninul, Privește-n jos castelul în splendoare, L-apucă dorul inimei, suspinul. Ah! ce-ai cerut, femee trecătoare, 310Femee scumpă, ca să-mi mângâi chinul! " De-asupra lumei risipite-n șoapte El se-nnălța - un curcubeu de noapte. Precum o floare ar ieși din surii Și morții munți, din piatra lor uscată, 315Astfel copila
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sate mari și mici Pline toate de voinici. Ce mai freamăt, ce mai sbucium Când sunând voios din bucium, Chema țara la hotare De - alergau cu mic cu mare, De curgeau ca râurile Și - nnegrea pustiurile. Amar mie-ntr-un suspin Lacrimile vale-mi vin, Cu năframa de le șterg Ele tot mai tare merg. Și frumoasă mai eram Cum n-a mai fost neam de neam. De - aur mi-erau pletele 85 {EminescuOpVI 86} Și le - mpleteau fetele, Rumănă ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mi-au supus. Era mândru și-narmat, Un oștean împlătoșat, Era mândru și voinic, N-avea grijă de nimic. El înnalt și eu înnaltă Ne sta bine la olaltă, Potriviți cu de prisos Eu frumoasă, el frumos, Amar mie-ntr-un suspin Lacrimile vale-mi vin, Cu năframa de le șterg, Ele tot mai tare merg. Auzit-au d-auzit Pețitori din răsărit Că eu stau să mă mărit, Iară cum m-am măritat, Multe neamuri s-au sculat, Casa doar ne-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
prin ramuri, Țip în horn și bat în geamuri? Nu sunt tânăr fără minte Prins de dulcele-ți cuvinte, Nu curtean înfumurat Nici oștean împlătoșat Ci eu sunt Sburător Ca un vânt De ușor, Mă anin De un ram Și suspin Lângă geam, 112 {EminescuOpVI 113} Ca-n sălaș Tremurând Să mă lași Mai curând. Căci sunt slab de-mi plângi de milă, Orb ca visul de copilă; Sunt ca vânt de primăvară, Ca amurgul cel de vară; Din picioare pân-la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să mă lege De un clopot fără lege Și trăgîndu-l, sunător, De izbirea lui să mor, Căci eu nu sunt vr-un fecior Ca să viu amăgitor, Ci eu sunt Sburător Ca un vânt De ușor, Mă anin De un ram Și suspin Lângă geam, Ca-n sălaș Tremurând Să mă lași Mai curând. Ea-și netează a ei tâmple Și de lacrimi i se împle Ochii dulci de mângâiere. Ea suspină fără vrere Neștiind încă ce-i cere Inima cu-a ei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Nici pentru toată lumea. 27 Cîtu-i țara ungurească Nu-i ca fata românească Că-i cu capul plin de ruje Cu obrazul plin de sânge - Când o văd inima-mi plânge, Când o văd cu sânul plin M-ajunge dor și suspin, Și cu părul de mătasă Dorul ei că mă apasă Și cu fața rumeoară Dorul mândrei mă omoară. Mândra când se - mpodobește Tot voinicul o iubește, Când își pune chit de flori După dânsa stai să mori. Ah, leliță, lelișoară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă-ntrist de dorul mare - Mult întreb de ceea stea Mai vede-te-oi mândra mea - Că de când, mândruță dragă, Mă luai pin lumea largă, Nici soarele nu se stinge Sufletul meu tot îmi plânge, Nice luna nu răsere Pănă nu suspin cu jele, Nici zorii că nu resăr Până ce suspin de dor. Maică, măiculița mea, Or ce zice ceea stea, Dar eu nu mă voi opri 168 {EminescuOpVI 169} {EminescuOpVI 170} {EminescuOpVI 171} Până nu te-oi întîlni, Și eu mândră
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sta Până nu te-oi săruta. Ploaie, Doamne, o ploaie mare Mult mi-s zilele amare, Ploaie Doamne dintre nori Mult mai vărs la lăcrimiori. Că eu dintr-aceea sară Ce-am pășit în altă țară Cu jele și cu suspine Mă pierdui prin țări străine. De-atunci, Doamne, nu-mi timnește, Nu-mi timnește nici o veste, Nici o veste cum trăiește, Mai trăiește, înflorește? Știu că ea se vestejește. Mândrulița mândrelor Drăguța drăguțelor. Albă îngereoa mea, Lelea lelișoara mea, Mult m-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să-ți dee bine, Iar dac-o fi mai frumoasă Dumnezeu să-ți facă casă, De-o fi una bălăioară Dumnezeu să-ți-o omoară. 138 Frunză verde rosmalin, După nor vine senin, După dulceață venin. Amar mie-ntr-un suspin Lacrimile vale-mi vin. Săracă inimă arsă Varsă lacrimile, varsă, Săraca față frumoasă De lacrimi e toată stoarsă. 186 {EminescuOpVI 187} Mult mă-ntreabă inima De ce m-am stricat așa? De-aș trăi cât aș trăi Tot stricat și trist
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tăiam câte - un ocol. Ocolul s-a ocolit Piemont s-a prăpădit. 197 Înălțate d-împărate, Pune pace nu te bate Cu răgute ne-nvățate, Că nu te-or bate taberele 224 {EminescuOpVI 225} Ci te-or bate lacrimele, Lacrimele maicelor, Suspinul mândruțelor De dorul feciorilor. 198 Rămâi, nană, spală haine Că eu merg între cătane, Nu le spăla cum se spală, Ci le spală-n lacrimele Și le uscă-n gîndurele, Apoi bine învălite Tu la mine le trimite Pre șuerul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
383} {EminescuOpVI 384} {EminescuOpVI 385} A (2306) Câteva irmoase ce se cântă după masă. Cântece de lume din jumătatea întîia a secolului. (Estrase dintr-un manuscript cu cîntece). 1 Dintr-a patriei dulci sânuri Vrajmașul mă isgonește, Depărtat de ea suspinul Zilele îmi otrăvește. O Moldavie iubită, O fericire dorită, Din inimă neuitată Totdeuna așteptată. Unde sunt acele locuri Ce mi-au dat viață mie, Sufletul meu le dorește Cu durerea cea mai vie. O Moldavie etc. M-am făcut urcam
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
De văd ceriul, de văd stele Fața ta le-nchipuesc, Și cu-a firii hazuri toate Nurii tăi se-nvăluesc. Pustnicele cântărețe Apele ajung la glas - Ele cântă, eu vărs lacrimi, Făr-de tine c-am rămas. Munții, stîncele răsună De cumplitul meu suspin, Ceriul stă la îndoială: Lui sau ție mă închin? 386 {EminescuOpVI 387} {EminescuOpVI 388} {EminescuOpVI 389} Dar, vai mie!, că durerea N-a lipsi cât voi fi viu, Făr-de tine toată lumea Îmi pare ca un pustiu. 3 O inimă ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ș-a te-ntrece nu se poate Alta până în sfârșit. Erisa cea prea frumoasă Care norii revărsând Se ivea vremea frumoasă Ș-acum se vede - apuind. Prin lacrimile credinței Chipului tău mă închin Și spre jertfă aduc ție Ne-ncetatul meu suspin. Sufletu-mi pun zălogire Câtă vreme viu voi fi, 390 {EminescuOpVI 391} Cu jertfirea cea mai vie Numele tău voi slăvi. 7 Taci privighetoare Cu glasul cel dulce, Căci a ta cântare Durere mi-aduce. Taci și tu mierlușcă C-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu mila, Dulcea mea stăpână, De ți-am și greșit Dac-amoru-ți simt. 10 Zori de ziuă se revarsă Și eu ochii n-am închis, Cum să-i închid, când ei varsă Pîrae de foc aprins. (bis) Și mă vaiet cu suspinuri, Ce pot lacrimi, ce pot chinuri Când durerea de amoriu 392 {EminescuOpVI 393} Mă sfârșește ș-o să moriu. Ah, moarte, numai la tine Scăpare mai poate fi, Căci la necaz moarte vine Și omul poate muri. Repezi-te dulce rază
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
16 Haină-mi ești la toate La câte te-am rugat - Ah! îmi zici că nu se poate Mă mir ce ți-am stricat. Isvor ești plin de har Și ai și acest dar: Faci haz să pedepsești Viețile omenești. Suspinurile mele Și desele oftări, Vrei să le ai pre ele Ca niște desmierdări. 17 De-acum nădejdile toate De la mine s-au sfârșit. Moriu, luîndu-mi ziua bună De la ceea ce-am iubit. 396 {EminescuOpVI 397} Astăzi mă dispart de tine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pace. 21 Mă sfârșesc - amar mă doare, Milă nu am cui să cer, Toate sunt nesimțitoare Pre pământ ca și în cer. S-au răpus milostivirea, Viața mea-i numai un chin, Și răsuflul și simțirea Le am numai de suspin. Hotărăsc dar o sfârșire La cumplitul meu amor - Făr a da cuiva de știre Singur eu să mă omor. Murind, afl-o mîngîiere: Picând pe țărâna mea O lacrimă de durere Cîte-odată de la ea. 22 Din sânul maicii mele născut în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
rămâne s-au dus zilele line, Pui mâna pe-a mea frunte și caut un mormânt. 399 {EminescuOpVI 400} Din zilele trecute, din vremea fericirei, Din veacul meu de aur, din sfântul lor amoriu .................................................... 23 Iată vremea ne desparte, Cu suspinuri îți vestesc - Moartea nu-mi este departe Cu suspinuri îți vestesc. Nici acum la acest ceas N-am putut a te vede Ce nădejde mi-a rămas Dacă mă voi depărta? Cine știe sub ce piatră, Sub ce lemn neputrezit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a mea frunte și caut un mormânt. 399 {EminescuOpVI 400} Din zilele trecute, din vremea fericirei, Din veacul meu de aur, din sfântul lor amoriu .................................................... 23 Iată vremea ne desparte, Cu suspinuri îți vestesc - Moartea nu-mi este departe Cu suspinuri îți vestesc. Nici acum la acest ceas N-am putut a te vede Ce nădejde mi-a rămas Dacă mă voi depărta? Cine știe sub ce piatră, Sub ce lemn neputrezit, Va repezi a mea soartă Al meu trup nenorocit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Viața și nădejdea Și amoru-mi vin Din doi ochi albaștri Ca cerul senin. Ziua îmi văz umbra Și-n somnul cel greu Ești în veci de față Sufletului meu - Orice sentimenturi De la tine-mi vin, Tu ești pomenirea În orice suspin. 25 bis Când sunt de necazuri, Rele ocolit, Din nenorocire Când mă văz gonit, În dulcea-ți zâmbire 401 {EminescuOpVI 402} Raiul îl găsesc, Înger cu păr galben, Înger ce slăvesc. Viața și nădejdea Și amoriu-mi vin Din doi ochi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și-mi întinde a tale brațe, ah! Sufletul meu înfocatu-i, Pieptul iată săgetatu-i. 33 Alergați ah! toți amorii Cu-nfocatele săgeți, 408 {EminescuOpVI 409} Iată pieptul chinuirei, Trageți în el de voiți. Căci a mele tinerețe Stînse-n lacrimi cu suspinuri, Ce mai au de a-mi fi bune Plăsmuite tot spre chinuri. Viața dar vrăjmaș îmi este, Greutăți numai răbdând Și frumseța lumei toate Pentru mine este - un chin. Vino moarte! unde ești? Alergări fă cu grăbire Vin odată, ah
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
al dimineții Eu pre tine te numesc, Te iubesc strașnic, duduță, Și din suflet te doresc Fără tine, unde-oi merg Ochii mei nu s-or mai șterge, Până când nu te-i întoarce Ochii mei nu s-or mai stoarce, Suspinul nu încetează, Dorul cu tine urmează Că liniște n-am avut Din ceasul ce ne-am văzut. {EminescuOpVI 414} B (2308) 3 Al nopții cer prea dulce, A sa recoare lină În inimă mi-aduce O rază, dar se duce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]