7,135 matches
-
la stabilirea unor reguli clare de determinare a profitului, inclusiv pentru operațiunile din cadrul unui grup multinațional, În concordanță cu principiile internaționale acceptate și, mai ales, cu regulile convenite de OCDE, fiind stabilite și măsuri mai severe Împotriva contribuabililor care se sustrag de la plata impozitului. Al treilea reper a constat În stabilirea detaliată a cheltuielilor nedeductibile la calculul profitului impozabil și păstrarea facilităților fiscale acordate pentru stimularea investițiilor În anumite grupe de mijloace fixe, inclusiv deducerea suplimentară de 20% din valoarea mijloacelor
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
de la nivelul conceptului scoate în evidență un Toma modern în gândire, unul la care ne putem întoarce fă ra a-l privi doar ca pe un medieval, prins în chingile unei epoci. Desigur, acest lucru nu înseamnă că el se sustrage cadrului de gandire al Evului Mediu târziu. Simplul fapt că epistemologia tomista poate fi înțeleasă și într-o manieră reprezentationalista dovedește că schimbările care se petrec în decursul istoriei filozofiei sunt pregătite de anumite momente care, uneori, sunt trecute cu
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de ea. Dacă istoria omenirii ne oferă vreo lecție, cu siguranță una dintre ele este aceea că prin corupție, nepotism, promovarea intereselor individuale și de grup și abuzul monopolului asupra puterii coercitive a statului pentru a reprima criticile, pentru a sustrage bogății de la supuși și pentru a se asigura de ascultarea acestora prin constrîngere, este probabil ca protectorii unui stat să devină despoți. În cele din urmă, conceperea unei utopii este un lucru, înfăptuirea ei este cu totul altul. Un adept
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
imperiului de răsărit a limbii și culturii grecești, fapt care a atras după sine înlocuirea treptată, în relațiile oficiale, a limbii latine cu greaca medievală, mai cu seamă în partea sud-estică a peninsulei. Acestei schimbări de suprastructură i s-a sustras, cel puțin sub raport cultural și confesional, nord-vestul peninsulei, mai cu seamă țărmul Mării Adriatice cu insulele adiacente, zonă numită Dalmația. Despre această zonă, la care se atașează teritoriul continental spre Dunăre și Balcani numit Moesia Superior, istoricul C. Jireček
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
că ea a fost și nu mai este. În această situație rămâne loc doar pentru explicațiile privind dispariția limbii autohtonilor: „În fața valului din ce în ce mai mare al populației romane, unele triburi trace și ilire se retrăseseră în munți fără a se putea sustrage complet influenței acesteia. Graiul lor a fost invadat de elemente latine și a dat naștere unei vorbiri mixte care pare să se fi păstrat în albaneza din zilele noastre. Dar în afară de aceste regiuni, unde împrejurările nu erau favorabile dezvoltării elementului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu program și cheie. 13 Niciodată nu trebuie întreruptă legătura părinților cu școala. Copilul să se știe permanent controlat și verificat la școală, nu numai la ședința cu părinții. Chiar dacă, în perioada adolescenței, nu le mai place, încercând să se sustragă controlului și verificării, acest lucru poate fi modificat prin sporirea încrederii în ei și a verificării din "umbră". 14 Copilul trebuie învățat să nu-și dorească ce nu i se poate oferi. Prin educație, învățăm autocontrolul și rezistența la frustrare
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
parasimpaticul controlează teritorii viscerale mai limitate. Astfel, în timp ce segmentul cranial asigură inervația parasimpatică a organelor efectoare de la nivelul capului, toracelui și abdomenului, parasimpaticul sacrat inervează doar sfera pelvină. Arborele vascular periferic și glandele sudoripare, fiind lipsite de inervație parasimpatică, se sustrag influențelor vagale. Variațiile rezistenței periferice și secreției sudorale sunt sub controlul exclusiv al simpaticului. Splina și rinichiul posedă de asemenea o inervație predominant simpatică. În schimb, tractusul digestiv, deși conține filete nervoase de ambele tipuri, este dominat de componenta parasimpatică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simpatic care se distribuie difuz la toate țesuturile și organele, parasimpaticul controlează teritorii viscerale mai limitate. Ca exemplu poate fi dat parasimpaticul sacrat, care inervează doar sfera pelvină. Arborele vascular periferic și glandele sudoripare, fiind lipsite de terminații parasimpatice, se sustrag influențelor vagale. În schimb, vagul, distribuindu-se organelor efectoare de la nivelul toracelui și abdomenului, supleează lipsa inervației parasimpatice în regiunea toraco-lombară. Cele două componente eferente ale sistemului nervos organo-vegetativ, deși provin din teritorii diferite ale axului cerebrospinal, asigură inervația dublă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
conținutului în cataboliți acizi, rezultați din combustiile exagerate tisulare, intervine apoi în reacțiile vasodilatatoare locale și generale din timpul diverselor suprasolicitări (fizice, neuro-psihice, traumatice etc), în vederea contracarării vasoconstricției adreno-simpatice și tendinței la hipertensiune neuro-reflexă. Acumulați în exces, cataboliții acizi pot sustrage, prin vasodilatația arterelor mici și permeabilizarea exagerată a capilarelor, o parte importantă din volumul sanguin, predispunând la hipotensiune și chiar colaps vascular. În cazul bioxidului de carbon, ca principal catabolit acid, acțiunea vasodilatatoare periferică este dublată însă de reacții vasoconstrictoare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la Ifigenia sa, că pentru a respecta verosimilul s-a îndepărtat de Euripide în concepția sa asupra deznodământului. În Ifigenia la Aulis, ca mai târziu în Metamorfozele lui Ovidiu, Diana, cuprinsă de milă, o răpește pe Ifigenia pentru a o sustrage sacrificiului și determină omorârea în locul său a unei căprioare sau a unei alte victime de acest fel. Ce fel de reprezentație este asta, scrie Racine, să sfârșești o tragedie cu ajutorul unei zeițe și a unei mașinării (adică al unui artificiu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de "necesitate" la Corneille, ține de faptul că el îl folosește, după moment, cu două sensuri diferite. Necesitatea", pentru el, sunt constrângerile impuse de scenă, unitățile de timp și de loc în special, cărora autorul dramatic nu li se poate sustrage. Este și legătura logică ce trebuie să unească diferitele evenimente ale acțiunii. Dacă oscilează de la un sens la altul, asta se datorează coeziunii între aceste diferite evenimente care nu poate fi numai de ordin logic, ci trebuie să satisfacă și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
complexe, tot atât de riguros cum ar fi făcut-o dacă ar fi fost cerute de prezența corului, la care totuși renunțaseră complet. Însă au întâlnit numeroase dificultăți, și chiar situații imposibile: atunci au imaginat o ieșire din impas pentru a se sustrage tiraniei acestor reguli, al căror jug nu aveau curajul să-l scuture. În locul unui loc unic, ei au introdus un loc nedeterminat, putând fi când aici, când acolo. Era suficient ca aceste locuri să nu fie prea îndepărtate unele de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din 1772, el mută în Italia secolului al XVII-lea tragica întâmplare a eroinei romane, Virginia, povestită de Titus Livius. Răpită de un prinț care voia să o dezonoreze, Emilia, tânără virtuoasă, este înjunghiată de tatăl ei, dornic să o sustragă oprobriului, chiar în momentul în care era ea însăși pe punctul de a se sinucide. Această piesă, în care tatăl și fiica sunt prea stoici în fața nenorocirii pentru a-l emoționa pe spectator, nu a obținut nici pe departe succesul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și variante (Tipologia comicului) Ca atribut exclusiv uman și social 37, devenit obiect de studiu pentru aproape toate disciplinele spiritului, comicul fascinează, derutează și menține atenția cercetătorilor tocmai pentru că asemenea unui fenomen viu, proteic, este nedisecabil, scapă printre degete, se sustrage atât înregimentărilor centripetale, de adunare ordonată a afluenților în matca unei definiții atotcuprinzătoare, cât și celor centrifuge, de stabilire clară a unor inconfundabile moduri de manifestare. Așa cum definirea conceptului de comic s-a dovedit a fi anevoioasă, eșuând printr-o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a fost numit "defuncționalizare" pentru a surprinde deplasarea accentului de pe funcția comunicativă pe cea ludică a limbajului 127. Textul Cântăreței chele oferă exemple suficiente care demonstrează că nerespectarea regulilor în virtutea cărora se desfășoară eficient comunicarea produce comicul. Anumite replici se sustrag vizibil maximei cantității, prin tautologie și enumerări inutile: Fagul este un copac, în timp ce fagul este un copac, iar stejarul un stejar răsare." Frecvența contradicțiilor este un indiciu al încălcării maximei calității: " Deși are trăsături regulate, nu se poate spune despre
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acestei pseudoumanități amorfe al cărui etalon este pișicherul și față de care Cănuță și Anghelache îndeplinesc un rol christic de redempțiune. Absolutizarea presupusă de abordarea sintetică a tipologiei este întotdeauna pandant al privirii analitice pentru că, în ciuda uniformizării, universul uman caragialian "se sustrage calapodului" (Zarifopol). Din această radiografiere în diagonală a contribuțiilor exegetice în domeniul tipologiei caragialiene rezultă diversitatea abordărilor, dar și parțialitatea interpretărilor, soluțiile propuse fiind întotdeauna în inferioritate față de numărul necunoscutelor. În încercarea de a defini natura personajului caragialian ne situăm
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
interpretărilor, soluțiile propuse fiind întotdeauna în inferioritate față de numărul necunoscutelor. În încercarea de a defini natura personajului caragialian ne situăm adesea "între două povețe" a căror egală putere de seducție este datorată complexității operei și implicit polivalenței tipologiei care se sustrage astfel etichetărilor stricte și precise. Mai exact, Caragiale a creat nu doar tipuri sociale surprinse în manieră realistă (gazetarul, politicianul burghez, pedagogul), ci și caractere (demagogul, stupidul, moftangiul), n-a preluat mecanic vechi tipuri și măști comice (senex, Miles Gloriosus
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și mai cu seamă de către Beckett, Dürrenmatt, Ionescu, motivul "lumii pe dos" constituie și în comediile lui Caragiale un ingredient de bază al modalității comice absurde. Numeroși comentatori ai operei caragialiene au subliniat că gesturile, replicile și situațiile personajelor se sustrag adesea relației cauză-efect, circumscriindu-se absurdului. Situațiile aberante care domină peisajul monden caragialian capătă atributul normalității într-o "lume răsturnată", încadrabilă regimului nocturn al imaginarului, detașabil prin convertirea polilor, inversiune valorică și eufemizare. Transformarea tragicului în comic, a seriosului în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
91 Grija și resemnarea, ilustrată, cum observăm, prin încifrarea și reinventarea limbajului, marchează în acest fel existența în datele concrete, recognoscibilă în ciuda depersonalizării personajelor reduse la simple funcții dramatice. Condiționat de nevoia de supraviețuire, eroul sorescian nu se poate totuși sustrage frământărilor metafizice. Lucid și extrem de abil în manevrele ironice de adaptare la absurdul terorii prin sluj verbal și plecăciune sfidătoare, eroul sfârșește prin a întrevedea mai-răul dintr-un univers fără speranță, în care omul este condamnat la un statut derizoriu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Anul Nou, nașterea, mutarea în alt loc ori în altă casă), creștinismul însuși păstrând o dimensiune mitică (și nu în sensul răfuielilor cu filonul păgân, căci nu e vorba de specificitatea credinței ori a istoricității) prin timpul liturgic care se sustrage timpului profan, prin imitarea lui Cristos ca model exemplar, prin repetarea liturgică a vieții de la nașterea la crucificarea Lui, prin contemporaneitatea cu El, creștinul necomemorând răstignirea ca eveniment istoric, ci reactualizând un mister (finalul timpului în escatologia creștină se referă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
se realizează în ele".308 Mitul lui Hitler a explodat după moartea sa, când absența cadavrului l-a transformat într-un erou pentru mișcările neonaziste. De asemenea, mitul criminalilor naziști supraviețuitori, ascunși de către mișcarea Odessa în America Latină, pentru a se sustrage tribunalelor, dar și al "vânătorilor" unor astfel de fugari, este încă viu și productiv.309 Alt mare mit de această factură este maoismul, cu figura ambivalentă a lui Mao, machiavelic, distrugător al intelectualității elitiste, cel care a interzis îmbogățirea, comparat
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ancorare în cotidian", opinează Reynolds; mai mult, banda desenată este "arhetipală", iar Istoria e transpusă și sublimată de către autor, care operează extrapolări ale realității așa cum se prezintă ea în mentalul colectiv, din care nimeni (autor sau cititor) nu se poate sustrage total.754 Continuitatea, dimensiunea esențială a benzii desenate în serial (publicată periodic în serii de zeci sau sute de episoade) conform opiniei lui Richard Reynolds, este non-istorică, cea intertextuală și cea metatextuală creând o lume subsidiară în care procesele temporale
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Hitler. Treaba urma să se facă la miezul nopții. Să deschidă seiful și să ia niște documente. Atâta tot. — Nu diamante? — Diamante? N-a spus nimic de nici o bijuterie. — Ești sigur de asta? — Bineînțeles că sunt sigur. Trebuia doar să sustragă documentele. Nimic altceva. — Ce documente erau, știi? Block scutură din cap: — Doar niște hârtii. — Dar despre omoruri, ce știi? — Nu a vorbit nimeni de omoruri. Kurt nu ar fi fost de acord să facă treaba dacă ar fi crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de ce spaniolii au dărâmat Tenochtitlanul și i-au astupat canalele. Înțeleg de ce aztecii, pe la mijlocul secolului al XV-lea, și-au distrus ei înșiși manuscrisele ca să uite că fuseseră vasali. Dar "petele albe" nu sunt, propriu-zis, "pete albe". Doar că se sustrag istoriei, care nu e doar proces verbal. fluturii Tatle explica frumos fluturii sculptați, pe frunte și pe piept, în sculpturile luptătorilor tolteci. ― Fluturele, senor, este spiritul morților întors între cei vii. Iar regele nostru poet Nezahualcoyotl zicea că fluturii bat
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
terenul fuseseră stinse, așa că singur focul, țroznind sub stele, rămăsese centrul transparent și vioi al universului. M-am apropiat și eu de el cu aceeași fericire atavică pe care o vedeam pe fețele roșii, încinse, ale tuturor. Nu ne puteam sustrage hipnozei flăcărilor. Toți priveam țintă la arhitectura mereu schimbătoare a limbilor de gaz inflamat, când galben, când verde, când albăstriu, când roșu ca sângele. Ne-am așezat pe jos, trăgîndu-ne cât mai aproape de crengile încîlcițe, linse de foc, până la limita
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]