5,048 matches
-
irealizabil politic. O analiză a funcțiilor politice reale îndeplinite de către autoritatea suverană în cadrul statului va clarifica faptul că suveranitatea nu poate fi divizată în realitatea politică. Suveranitatea înseamnă autoritatea supremă de a promulga și aplica legea. Cu alte cuvinte, este suverană acea autoritate dinăuntrul statului care, în caz de neînțelegere între diferiții factori de decizie, are responsabilitatea de a lua decizia finală obligatorie și care, într-o criză a aplicării legii, precum revoluția sau războiul civil, are responsabilitatea supremă pentru aplicarea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
absolut”, îi scria Madison lui Randolph pe 8 aprilie 1787, „că o independență individuală a statelor este complet ireconciliabilă cu ideea unei suveranități combinate”9. „Ni s-a spus,” declara James Wilson adresându-se Convenției, „că, deoarece toate statele sunt suverane, toate sunt egale. În același mod, fiecare om este de fapt suveran asupra sa și toți oamenii sunt prin urmare egali de la natură. Pot ei să-și păstreze egalitatea când devin membri ai unei structuri guvernamentale? Nu pot. La fel de puțin
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
independență individuală a statelor este complet ireconciliabilă cu ideea unei suveranități combinate”9. „Ni s-a spus,” declara James Wilson adresându-se Convenției, „că, deoarece toate statele sunt suverane, toate sunt egale. În același mod, fiecare om este de fapt suveran asupra sa și toți oamenii sunt prin urmare egali de la natură. Pot ei să-și păstreze egalitatea când devin membri ai unei structuri guvernamentale? Nu pot. La fel de puțin poate un stat suveran, când devine membru al guvernului federal. Dacă New
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
În același mod, fiecare om este de fapt suveran asupra sa și toți oamenii sunt prin urmare egali de la natură. Pot ei să-și păstreze egalitatea când devin membri ai unei structuri guvernamentale? Nu pot. La fel de puțin poate un stat suveran, când devine membru al guvernului federal. Dacă New Jersey nu va renunța la suveranitatea sa, în zadar se vorbește despre guvern”10. În cuvintele lui Hamilton: „Două suveranități nu pot coexista în cadrul acelorași granițe”11. Același punct de vedere a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
acelorași granițe”11. Același punct de vedere a fost susținut mai târziu de către John C. Calhoun în apărarea suveranității statelor. „Dar în ce mod suveranitatea însăși - puterea supremă - poate fi divizată, în ce mod poate fi poporul câtorva state parțial suveran și parțial nesuveran, parțial suprem și parțial nesuprem este imposibil de înțeles. Suveranitatea este un lucru întreg; a-l diviza înseamnă a-l distruge”12. „În ciuda a tot ceea ce s-a spus, susțin că suveranitatea este indivizibilă prin natura sa
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
prin natura sa. Este puterea supremă într-un stat și putem la fel de bine să vorbim despre o jumătate de pătrat sau despre o jumătate de triunghi ca despre o jumătate de suveranitate. Este o eroare flagrantă să confundăm exercitarea puterilor suverane cu însăși suveranitatea sau delegarea unor asemenea puteri cu cedarea lor”13. Madison a fost cel care a subliniat totuși elementul calitativ al autorității politice, spre deosebire de acel „mai mult sau mai puțin” din obligațiile tratatelor, ca o caracteristică distinctivă a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mai mult sau mai puțin” din obligațiile tratatelor, ca o caracteristică distinctivă a suveranității unui guvern și, ca atare, incompatibilă cu suveranitatea celor subordonați ei. Madison declara pe 28 iunie 1787, în plenul Convenției: Eroarea raționamentului provenit din egalitatea statelor suverane în formarea acordurilor constă în confundarea simplelor tratate, în care erau specificate anumite îndatoriri pe care părțile trebuiau să le îndeplinească și anumite reguli prin care cetățenii lor trebuiau guvernați în mod reciproc în cadrul relațiilor lor, cu un acord prin
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
bani, de a aduna trupe, de a determina valoarea monedei ș.a.?14 Constituțiile democratice, în special cele care constau într-un sistem de pârghii și contraponderi, au ascuns intenționat problema suveranității și au mascat nevoia unei poziții definite a puterii suverane, întrucât, deși crearea de mecanisme pentru limitarea și controlul puterii personale reprezintă preocuparea principală a acestor constituții, cel mai clar caz al unei suveranități localizate în mod categoric este autoritatea neîngrădită a Leviathanului lui Hobbes, nu numai sursă a dreptului
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a Leviathanului lui Hobbes, nu numai sursă a dreptului, ci și a eticii și a moravurilor. În acest fel, doctrinele constituționale populare, pe drept cuvânt speriate de puterea nelimitată a monarhiei absolute și de riscurile guvernării personale, confundă supunerea autorității suverane față de controlul legii și de constrângerile politice cu eliminarea ei. În strădania lor de a face democrația „o guvernare a legii, și nu a oamenilor”, uită că în orice stat, democratic sau altfel, trebuie să existe un om sau un
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
deși nu vor să admită acest lucru. Pentru aceasta, practica politică dezvoltă un întreg sistem de favoruri constituționale care acordă demnitarilor și simbolurilor statelor onorurile datorate lor și care utilizează concepte și mecanisme constituționale ce au sens doar în ceea ce privește statele suverane 15. Deoarece este imposibil din punct de vedere constituțional și practic să negi faptul că guvernul federal este suveran și deoarece este imposibil din punct de vedere psihologic să admiți că statele nu mai sunt suverane, teoria constituțională divide practic
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
acordă demnitarilor și simbolurilor statelor onorurile datorate lor și care utilizează concepte și mecanisme constituționale ce au sens doar în ceea ce privește statele suverane 15. Deoarece este imposibil din punct de vedere constituțional și practic să negi faptul că guvernul federal este suveran și deoarece este imposibil din punct de vedere psihologic să admiți că statele nu mai sunt suverane, teoria constituțională divide practic suveranitatea între guvernul federal și state, încercând astfel să reconcilieze realitățile politice cu preferințele politice. Așa se face că
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în plenul Convenției din 1787, au fost la fel de categorici în insistența lor asupra divizibilității suveranității când, un an mai târziu, în The Federalist, s-au străduit să convingă statele că își puteau păstra suveranitatea chiar dacă înzestrau guvernul federal cu puterile suverane prevăzute în noua Constituție 16. Din cauza nevoii similare de a construi un pod ideologic între realitățile politice și preferințele politice, doctrina suveranității divizate a câștigat o largă acceptare în domeniul relațiilor internaționale. Pe de o parte, statul-națiune este într-un
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
puteri Cea mai evidentă dintre aceste schimbări structurale care afectează funcționarea balanței de putere o constituie reducerea drastică a numărului actorilor din sistem. De exemplu, la sfârșitul Războiului de Treizeci de Ani, Imperiul German era compus din 900 de state suverane, pe care Tratatul de la Westphalia din 1648 le-a redus la 355. Intervențiile din vremea lui Napoleon, dintre care cea mai notabilă este reforma impusă în urma Dietei de la Regensburg din 1803, au eliminat peste 200 de state suverane germane. Atunci când
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de state suverane, pe care Tratatul de la Westphalia din 1648 le-a redus la 355. Intervențiile din vremea lui Napoleon, dintre care cea mai notabilă este reforma impusă în urma Dietei de la Regensburg din 1803, au eliminat peste 200 de state suverane germane. Atunci când Confederația germanică a fost fondată, în 1815, rămăseseră doar 36 de state suverane care să i se alăture. Unificarea Italiei în 1859 a dus la eliminarea a șapte state suverane, iar unificarea Germaniei în 1871 a eliminat 24
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Intervențiile din vremea lui Napoleon, dintre care cea mai notabilă este reforma impusă în urma Dietei de la Regensburg din 1803, au eliminat peste 200 de state suverane germane. Atunci când Confederația germanică a fost fondată, în 1815, rămăseseră doar 36 de state suverane care să i se alăture. Unificarea Italiei în 1859 a dus la eliminarea a șapte state suverane, iar unificarea Germaniei în 1871 a eliminat 24 de state. În 1815, la sfârșitul războaielor napoleoniene, opt națiuni - Austria, Franța, Marea Britanie, Portugalia, Rusia
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
din 1803, au eliminat peste 200 de state suverane germane. Atunci când Confederația germanică a fost fondată, în 1815, rămăseseră doar 36 de state suverane care să i se alăture. Unificarea Italiei în 1859 a dus la eliminarea a șapte state suverane, iar unificarea Germaniei în 1871 a eliminat 24 de state. În 1815, la sfârșitul războaielor napoleoniene, opt națiuni - Austria, Franța, Marea Britanie, Portugalia, Rusia, Prusia, Spania și Suedia - dețineau statutul de mari puteri. Portugalia, Spania și Suedia primiseră un astfel de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
anumit sens, recrearea unui sistem care ar reprezenta manifestarea concretă a destinderii și care ar oferi un cadru moral balanței puterii. Astfel, preocuparea permanentă pentru excesele totalitare ale guvernului sovietic nu este o simplă intervenție nejustificată în treburile unei națiuni suverane, rezultat al unui spirit liberal prost înțeles. Nici nu exprimă doar o preocupare umanitară și nu servește concilierii opiniei publice interne. În primul rând, ea servește interesului fundamental împărtășit de Statele Unite și Uniunea Sovietică: supraviețuirea într-o epocă nucleară cu ajutorul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
drastică a acelei superiorități. În domeniul armelor nucleare, discuțiile au fost centrate pe relația dintre interzicerea și controlul înarmării, precum și pe natura acestui control. Uniunea Sovietică a susținut prioritatea interzicerii asupra controlului și, într-un fel sau altul, dreptul național suveran de a reglementa controlul. Uniunea Sovietică urmărea îmbunătățirea poziției sale militare și, din acest unic motiv, aliații occidentali nu puteau accepta propunerile sale. Interzicerea armelor nucleare, strict respectată de toate națiunile implicate, i-ar fi lipsit pe aliații occidentali de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
aceste dorințe și să-și domolească emoțiile. Acolo unde există o autoritate suficient de puternică pentru a îndrepta manifestările acestor dorințe și emoții spre căi nonviolente, oamenii vor căuta instrumente nonviolente pentru atingerea scopurilor lor. Într-o societate de națiuni suverane care, prin definiție, constituie cea mai înaltă autoritate în teritoriile naționale respective, oamenii vor căuta satisfacerea dorințelor și eliberarea emoțiilor prin toate mijloacele tehnologice disponibile la un moment dat și îngăduite de regulile de comportament valabile la respectivul moment. Aceste
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mari pentru a putea rezolva orice amenințare previzibilă la adresa legii și a ordinii. Aceste trei aspecte sunt foarte diferite în situația internațională. Societatea internațională este compusă dintr-un număr relativ mic de membri, nu mai mult de 150 de state suverane. Printre acestea există giganți, precum Statele Unite sau Uniunea Sovietică, și „pigmei”, precum Luxemburg sau Nicaragua. Mai important este însă faptul că puterea oricăruia dintre acești giganți constituie un procent considerabil din puterea totală a comunității de state. Un gigant aliat
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pentru limitele pe care statele opozante le pot impune, dacă ne aducem aminte că, în 1967, cererea Egiptului de retragere a Forței de Urgență a fost imediat respectată. Existența unei forțe de poliție internaționale și a unei societăți de state suverane este o contradicție în termeni. În contextul mai larg în care se pune problema creării statului mondial vom întâlni din nou această contradicție. Problema unei forțe de poliție internaționale trebuie rezolvată, dacă poate fi rezolvată, în cadrul unei societăți globale care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
divizare în două tabere a comunității națiunilor. Un grup va favoriza perpetuarea statu-quoului; celălalt va cere răsturnarea lui. Care dintre grupuri dispune de o majoritate numerică este evident o chestiune irelevantă. Singurul lucru care contează într-o societate de națiuni suverane este locul unde se găsește puterea preponderentă. O minoritate de mari puteri va ignora cu siguranță recomandarea unei majorități formate din puteri slabe și medii; recomandarea unei majorități pregătite să folosească o forță copleșitoare va atrage atenția minorității. De fapt
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
alte cuvinte, fie recomandările în favoarea schimbării nu vor fi impuse, fie situația va fi decisă în urma unui război între partea care susține schimbarea și cea care i se opune. Situația nu poate fi alta într-o societate formată din națiuni suverane, deoarece acestea sunt puse în mișcare mai degrabă de ceea ce consideră că este interesul lor național decât de fidelitatea lor față de un bine comun care nu poate exista, în calitate de standard comun de justiție, în societatea națiunilor. 27. Guvernarea internaționalătc "27
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
autoritate comună și o concepție asupra dreptății unanim împărtășite, nu a unui anumit dispozitiv destinat soluționării unei probleme. Misiunea oricărei tentative de a crea o guvernare internațională este aceea de a stabili o asemenea autoritate într-o societate de state suverane și de a crea o astfel de concepție asupra dreptății. Fiecare dintre cele trei războaie mondiale din ultimul secol și jumătate a fost urmat de încercarea de a înființa o guvernare internațională. Eșecul total în menținerea ordinii și păcii internaționale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de judecată și la linii de acțiune colectivă, au sporit anarhia internațională prin întărirea politicilor antagonice ale națiunilor. Incapacitatea Ligii Națiunilor de a menține ordinea și pacea internațională a fost rezultatul inevitabil al superiorității pe care etica și politicile națiunilor suverane au putut-o menține în fața moralei și obiectivelor politice ale guvernului internațional reprezentat de Liga Națiunilor. 28. Guvernarea internațională: Națiunile Unitetc "28. Guvernarea internațională\: Națiunile Unite" Pentru a înțelege funcțiile constitutive și modul de funcționare a Națiunilor Unite, este necesar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]