KorAP: Find »[drukola/base=tăia & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...102 103 104 ...1236 >

30,883 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

să se încălzească. Mai sînt undeva lemne? întreabă țăranul că cele de-afară, din șopron, s-au terminat. Cum?! se miră Ovidiu. Ai ars ast' noapte toate lemnele?! Ce-o să facem azi? Ce-i fi vrînd să facem? întrebă țăranul. Tăiem un copac saltă el dintr-un umăr, întorcîndu-se la scaunul său. Unul din copii s-a trezit și se învîrte pe lîngă taică-su, care se pregătește să-l ducă dincolo de porțiunea de zid, să-l așeze pe oliță. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vinovat de situația lor. Tovarăși, îi calmează șoferul, făcînd un gest de liniștire cu palmele desfăcute important este că stăm la adăpost, că avem căldură... Lemnele s-au terminat spune sec țăranul, născînd un gol în murmurul celor prezenți. ...vom tăia un copac spune șoferul, anulînd clipa de tăcere, din care risca să înceapă încet și sigur panica. Să așteptăm, vă rog, insistă el să așteptăm, că-n două-trei ore... Trebuiau, acum, să fie aici! bate cu degetele în bar profesorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe mine. A, asta era. Uitaseți deja? Înseamnă că sînteți asemeni tuturor criminalilor: cu sînge rece. Ori poate că, dincolo de "uitarea e scrisă-n legile-omenești", cum spune cîntecul, uitarea poate fi privită dialectic... Nu eu te-am acuzat! i-o taie profesorul. Dumneavoastră ați inițiat și-ați coordonat acțiunea. La absolvire ți-am dat zece la lucrare, dovadă că n-am avut nimic cu tine, de ce nu mă crezi? Pentru că, spre deosebire de alții, eu le-am folosit la îmbrăcăminte cele cinci foi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
face chelnerul un semn discret să se retragă spre capătul barului ce-ai vrut să zici aseară cu icoana? În cameră, pe perete, lîngă cuier precizează Lazăr. Ți-e teamă de ea c-o să te blesteme cu vorbele lui Villon: "tăiați la beregăți să-i rupă chinul / și-n fund de iad să stea cît mai curînd / crîșmarii care ne botează vinul"? Eu și teama de blesteme! rîde Ovidiu. Chiar, ce-ai vrut să zici? Hai, treacă de la mine, două mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
prinzîndu-l cu două degete. Am auzit că mai ai o jumătate de pui, un brandy și o cafea. Imediat încuviințează chelnerul, plecînd în direcția bucătăriei. Femeia a rămas cu privirea ridicată. Cînd o întîlnește pe-a actorului, încearcă un surîs, tăiat în două de amărăciune: Mulțumesc! șoptește în timp ce lumina rea din ochi îi dispare, privirea devenindu-i caldă, ca un foc molcom învelit în durere. Iulian e numele meu se înclină actorul, așezîndu-se pe scaun, luînd încet, delicat, mîna femeii s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bar să-și ducă farfuria, oprindu-se o clipă lîngă cățel: Ce botișor frumos! exclamă, continuîndu-și apoi drumul, urmărit de privirea plină de groază a femeii, care-și strînge cățelușa mai bine în brațe. Iancule, spune țăranca du-te și taie ceva, pentru foc, uite ce frig s-a făcut. Vîntul zgîlțîie cu putere una din ferestrele centrale, căreia, din cauza vibrațiilor, i s-a slăbit garnitura de burete pusă în montură și face un zgomot înfiorător. Hai să împănăm fereastra aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe care notează schema de tratament. Sărutări de mîini din partea mea adaugă cu glas tare cînd aude ușa închisă. Ce chestie! bombăne de unul singur. A avut zile, asta-i. Să nu mi-o scapi din mînă, frumoaso, că-ți tai părul ăsta superb, în care mi-aș pierde sărutarea ca-ntr-un iad al visurilor mele erotice, și asta ca să nu mai vorbim de restul trupului superb! Fericit cel ce-o să reușească să te scoată din răceala în care zaci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
poate..., n-aș vrea să rîzi de mine... S-a apropiat de ea și a atins-o cu vîrful degetelor: Trebuie să mă conving că ești reală, că ai consistență materială, altfel aș crede că ești doar o lumină, care taie în două întunericul... A fost cea mai frumoasă noapte a lui, o noapte cu viscol afară, în ferestre, cu căldură înăuntru, de la soba de teracotă și cu întunericul tăiat în două de prezența acelui trup alb; o noapte pentru care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
consistență materială, altfel aș crede că ești doar o lumină, care taie în două întunericul... A fost cea mai frumoasă noapte a lui, o noapte cu viscol afară, în ferestre, cu căldură înăuntru, de la soba de teracotă și cu întunericul tăiat în două de prezența acelui trup alb; o noapte pentru care "cine n-ar da viața lui toată?" Eu n-am dat-o murmură profesorul, oftînd, aruncînd buza de jos înainte, strîngînd mai bine pe genunchi geanta de piele. "S-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ați și sosit? se bucură ea, schimbînd tonul, privind pe lîngă umărul bărbatului, spre intrare. Mamă, i s-a adresat fata vreau să ți-1 prezint pe domnul Teofănescu, asistent universitar. Cu mersul ei maiestuos, femeia își amintește cum a tăiat salonul în două, oferindu-și mîna tînărului, să-i fie sărutată: Fii binevenit, domnule Teofănescu! Soțul meu mi-a vorbit adesea de dumneavoastră. Sînt onorat să-i fiu asistent și colaborator, doamnă. Mama, ți-am telefonat doar să fii gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mare și plin, îi apăsa haina, încălzindu-l. Un bocanc îl strînge puțin, dar speră să ajungă la Sălcii fără dureri, deși își dă seama că se va forma o bătătură mare. Cînd înaintează mai greu, gîfîind, abia reușind să taie valurile de zăpadă, prin șuierul ascuțit al viscolului se aud înjurăturile lui la adresa Paulei, căreia îi descoperă, acum, toate defectele, chiar și pe acelea care, în intimitate, făceau sublimul întîlnirii. "Acolo, în pustietate..." gîndește Radu, și imaginea Aurei, asemeni unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i în cîmp. Vă spun că iese cu scandal se împotrivește Ovidiu. Aici nu-i pădure; copacii rămași în jurul restaurantului sînt pentru decor... Ce, decorul nu poate arde? întreabă Lazăr. Hai! face semn spre țăran, care ține toporul sub braț. Tăiem unul mai de departe, să nu se simtă... Ovidiu ar vrea să mai spună ceva, dar vociferările oamenilor din sală, pe jumătate înghețați deja, îl fac să se întoarcă spre bucătărie, săltînd din umeri: Treaba voastră! Eu v-am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un timp, șoptindu-i tot felul de minciuni pînă tace, îl aduce la masă și începe o conversație cu amîndoi, pe limba lor, convertindu-le imediat plînsul în zîmbete cu întreg șirul de dinți mici dezgoliți. Afară, Lazăr și țăranul taie pe rînd trunchiul unui stejar mai subțire. Țăranca și tatăl copiilor caută pe sub zăpada ferită cu piciorul, reușind cu greu să adune cîteva ghinde. Merg apoi în bucătărie, cer un cuțit și le curăță de coajă. Le prăjesc eu; dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vestea incredibilă: "profesorul Bujoreanu nu se mai întoarce de la București; a fost arestat", apoi... ...apoi ancheta, apoi copilul, greutățile... murmură ea, total absentă, fascinată de jocul viscolului în fereastră. "...copilul, greutățile..." reverberează în profesor vorbele femeii, făcîndu-l să se simtă tăiat în două de valul unei răceli cumplite. Și-n aceeași clipă, ca un blestem, în amintire, îi apare holul Universității: de după unul din multele panouri cu lozinci, o făptură de coșmar, cu niște ochi mari, de jivină hăituită, aceiași ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de valul unei răceli cumplite. Și-n aceeași clipă, ca un blestem, în amintire, îi apare holul Universității: de după unul din multele panouri cu lozinci, o făptură de coșmar, cu niște ochi mari, de jivină hăituită, aceiași ochi care au tăiat în două întunericul camerei sale cu sclipirea lor -, îl trage în umbră: Vincențiu, vreau să-ți vorbesc; să m-ajuți..., un sfat... ...Și groaza lui imediat ce și-a eliberat mîneca din strînsoarea degetelor firave, pe care nu le-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
regreți amarnic! spune ea încet, cu convingere. Cîteva clipe, Mihai se simte pierdut, reîntors la condiția de adolescent timid, certat pentru o îndrăzneală și-i gata să se reverse într-un șuvoi de scuze penibile, dar un gînd rău îl taie în două, zicîndu-i că tocmai complexele lui l-au adus aici, în picioare, pierdut, cînd, foarte bine, putea să fie în brațele acestei femei, în pat, nicidecum să-i suporte amenințarea, care, la urma urmei, se poate referi la faptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
adaugă el malițios, fără să se poată abține -, de atîta vreme, nu a întins mîna spre tine, Maria, ăsta-i semn bun: trăiești înconjurată de bărbați de o condiție morală foarte ridicată, atît de ridicată că mai bine și-ar tăia mîna decît s-o întindă spre-a atinge o femeie frumoasă. Zicînd acestea, înfierbîntat de vodcă, Mihai nu se poate abține să nu întindă mîna, să atingă cu vîrful degetelor genunchiul dezgolit, rămînînd așa, în atingere, așteptînd cu o plăcere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
încet spre ea, apropiindu-se, pînă ce vîrful degetelor îi ating trupul: Vreau să mă conving că nu visez, că ești reală; altfel, aș crede că ești doar o flacără, ce încălzește camera asta, că ești numai o lumină, ce taie în două întunericul așternut... Trupul Mariei vrea să răspundă atingerii, brațele stau gata să cuprindă umerii tînărului, ochii mai păstrează explozia de stele, iar buzele, frumos deformate, înfloresc pe ele surîsul. Numai mintea ei, lovită dureros de vorbe, de vorbe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Rămăsese singura acuzație valabilă, care nu putea fi trecută la erori de optică. Măcar nu-mi pare rău! pufnește Lazăr superior nu cred să fi avut rival în tot orașul, că de la studenți n-aveam ce cîștiga. Aș! i-o taie printr-un gest scurt profesorul. În pocher, ca și-n fotbal, orice ageamiu se crede expert. Lazăr soarbe puținul vin rămas în pahar. "Ești pocherist, maestre; las' că te verific eu seara asta gîndește el, privind fix, undeva spre sală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Bine, încuviințează femeia, privindu-1 fix, cu ură stăpînită. Dacă știam că-ți pasă de zgomot, n-ai mai fi ajuns să mă atingi, să mă murdărești și tu cu... Tu murdărești ce-a fost, cu vorbele de-acum! i-o taie Mihai pe un ton aspru. Cred că măcar atîta lucru știu: să mă comport cu o femeie... Cu una care cumpără reviste de la hotel, probabil pufnește Maria, întinzînd mîna să ia de pe masă revista găsită de Mihai sub tufă. Cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
unde-și simte inima zvîcnind. Hm! surîde Maria, lovindu-l peste obraz. Te pierzi prea ușor ca să poți juca tare. Cine-i tipa? Nu știu, zău! Și nici nu știi cu cine a fost la hotel? "Cu nea Toader!" îl taie pe Mihai un gînd, amintindu-și discuția purtată de Săteanu aseară, pe cînd erau în cramă. De unde să știu?! strînge el din umeri. Cu soțul meu, căruia i s-a plîns c-ai acostat-o în magazin. Dar nu știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
căsători cu fata unui reacționar, mort în închisoare?! După un moment de liniște totală, Săteanu spune simplu, sec: Eu. Fata are impresia că nu a auzit bine răspunsul, dar după reacția mamei sale, după fiorul de groază care i-a tăiat fața, înțelege că bărbatul de la masa lor s-a oferit de soț. Domnule... murmură ea stupefiată. Domnișoară, strînge bărbatul din umeri cred că nu-i o soluție atît de inumană... Dar abia v-am cunoscut... Nu vă iubesc! Poate cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
prind c-ai mințit?! a tresărit femeia. Unde am mințit? Totu-i adevărat. Po' să spună cineva că ăsta nu-i copilul meu? a rîs Săteanu arătînd spre fetița cuibărită în brațele sale, iar femeia a simțit că i se taie picioarele și s-a lăsat încet într-un fotoliu. Cît despre muncitorii care... a continuat el am eu doi prieteni, muncitori în vîrstă, ba chiar și unul tînăr, unul Cîmpeanu, v-a fost elev, pe care i-am instruit ast

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Merge însă, e drept, și asta m-a entuziasmat, merge zic, prin extensie, în alt registru, și la soarta eroului, de fapt la momentul de final al piesei, hai să-i zicem al spectacolului. "Ăștia discută despre piesa mea?!" îl taie pe Mihai un gînd plin de neliniște. Păreți neliniștit, tovarășe Vlădeanu, rîde vicepreședintele, așezat mai într-o margine lăsați, încă nu-i gata operația; trebuia să fi coborît înainte prin bar, să luați un anestezic... Un val de rîs încălzește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o cunoști. Ba poate că tăticu' o să se hotărască odată să mergem în sat, la bunicu'... Nu înainte de-a-i fi trimis un vițel, să aibă... Hm! pufnește Doina, imediat ce Mihai, speriat de propriile vorbe, se abține. Să aibă ce tăia..., ca-n istoria cu fiul risipitor... Ura din glasul tău spune multe. Va trebui să-mi pară rău pentru destăinuirile făcute; n-am reușit să te conving că tatăl meu e cel mai bun om... Pentru tine, da; nu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]