4,810 matches
-
știut dacă vor fi fost invocate și alte pretexte, de către oamenii cu influență la Carol Robert, pentru punerea în marș a oastei regale. Sigur, însă, este că, de această dată îndemnurile la cruciadă de zeci de ani, ale Vaticanului contra tătarilor au coincis cu interesele regale. Numai că, din cuvintele de răspuns la solia voievodului transalpin, pline de ambiție personală a mândrului angevin, reiese clar că intrarea în campanie, la sud de Carpați asupra iernii, a avut ca țintă principală și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
transalpin, pline de ambiție personală a mândrului angevin, reiese clar că intrarea în campanie, la sud de Carpați asupra iernii, a avut ca țintă principală și imediată ocuparea capitalei Țării Românești, pentru înlocuirea lui Basarab, de care era legată alungarea tătarilor, și nu Banatul Severinului. Pusă astfel problema, era și normal că o colaborare a românilor în acest scop cu regele ungar era exclusă. Ba mai mult, ea a aruncat în tabăra mongolă toată suflarea românească. Rezultatul, care a fost obținut
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
normal că o colaborare a românilor în acest scop cu regele ungar era exclusă. Ba mai mult, ea a aruncat în tabăra mongolă toată suflarea românească. Rezultatul, care a fost obținut în confruntarea de la Posada, era de așteptat. Ajutat de tătari și, probabil, și de moldoveni Ivanco Basarab a demonstrat, în desfășurarea lui de forțe, că românii sunt sătui de suzerani. Pierderea bătăliei de la Posada, în care a pierit aproape întreaga armată feudală maghiară, a fost urmată de consecințe amare pentru
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
victoria de la Posada a demonstrat existența, deja în plină maturitate de organizare politică, administrativă și militară, a voievodatului Țării Românești. Pe plan politic internațional însă, anul 1330 marchează, după însăși spusa regelui învins, începutul campaniilor Ungariei, ca putere catolică împotriva tătarilor, sub a căror vasalitate se aflau voievozii Țării Românești și ai Moldovei. Carol Robert făcuse cunoscută Vaticanului „fericita înaintare a oștilor regale și slăvită biruință împotriva tătarilor”, dar a socotit Posada o „nenorocire care s-a întâmplat din pricina unei curse
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
marchează, după însăși spusa regelui învins, începutul campaniilor Ungariei, ca putere catolică împotriva tătarilor, sub a căror vasalitate se aflau voievozii Țării Românești și ai Moldovei. Carol Robert făcuse cunoscută Vaticanului „fericita înaintare a oștilor regale și slăvită biruință împotriva tătarilor”, dar a socotit Posada o „nenorocire care s-a întâmplat din pricina unei curse mișelești... la întoarcere”, fără a adăuga că dezastrul a fost așa de mare, încât a căzut în luptă și vicecancelarul, care păstra pecetea regală. Experiența făcută trebuia
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
erau în funcție și de voința acestora. Situația rămânea, astfel, neschimbată și după această campanie. „Un raport vrednic de crezare” − „relatio fide digna” − scris de Curtea de la Buda, aducea la cunoștința Vaticanului știrea că în Moldova la granițele Transilvaniei dinspre tătari − „in regno Hungariae, in finibus videlicet Tartarorum” − averile fostei Episcopii de pe Milcov erau stăpânite de către puternici feudali ai acestor ținuturi. Cererea de reînființare a ei, prin numirea franciscanului Vitus de Monteferreo, capelanul regelui, a fost aprobată de către papa Ioan al
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
1332, prin ordinul trimis arhiepiscopului de Strigoniu. Dar sfințirea lui, abia în 27 octombrie 1334 denotă imposibilitatea de a-și fi putut lua rolul în serios pe aceste plaiuri, deoarece iparhul mongol din Cetatea Albă, înconjurat de doctori evrei și tătari cuvioși, închinători ai soarelui și stelei, care lucește înaintea luceafărului, domnea nestingherit și putea ucide în voie în cazne, în 2 iunie 1332, pentru mărturisirea credinței sale ortodoxe pe negustorul Ioan din Trapezunt legat de coada unui cal și târât
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
neglijat să înregistreze un asemenea eveniment. Am putea bănui cel mult o trecere timidă prin regiunea Trotușului, pe urmele lui Phinta, a unor unități de strajă, spre a ocupa înălțimile care dominau valea Milcovului, unde fusese vechea Episcopie, dărâmată de tătari în anul 1241. Se așteptau, desigur, vremuri mai prielnice, care să-i convingă pe românii de sub dominația mongolă că ei ar putea scăpa de ea. Și acestea nu întârziară să vină. În vara anului următor, 1333, Olgerd (1345-1377), fiul lui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
care să-i convingă pe românii de sub dominația mongolă că ei ar putea scăpa de ea. Și acestea nu întârziară să vină. În vara anului următor, 1333, Olgerd (1345-1377), fiul lui Ghedymin, marele duce al Lituaniei, întreprinse o expediție împotriva tătarilor, pentru a preîntâmpina permanentele incursiuni ale acestora, prin Podolia, înspre regiunile stăpânite de părintele său. Oastea lituaniană a surprins, a călcat pe rând și a distrus așezările mongole de pe coastele de nord ale Mării Negre, începând de la gurile Donului și terminând
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
tartarorum” îl vom găsi luând vama și în 28 iunie 1368, la Cetatea Albă, dar scutind pe brașoveni de tricessima. Expediția lituaniană din anul 1333 a avut o importanță covârșitoare pentru desfășurarea evenimentelor istorice ulterioare în relațiile popoarelor Europei cu tătarii. Victoriile în lanț ale lui Olgerd, în chiar interiorul teritoriilor ocupate de mongoli dintre Don și Nistru și apoi dintre Nistru și Dunăre, cu aruncarea unor oglani până în ținuturile Dobrogei a făcut să dispară mitul că stăpânii stepelor sunt de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
al Lituaniei, mai curând decât la una cu Ungaria catolică. Spre această apropiere ne duc știrile documentare ale vremii. Din scrisorile lui Marino Sanudo cel Bătrân, din 10 aprilie 1330 și 23 octombrie 1334, avem informații că în țările supuse tătarilor, din imediata vecinătate cu Țara Ungurească, cei mai mulți locuitori sunt de rit grecesc și că în Ardeal, căruia i se zice Dacia, locuit de nemți, aflat sub stăpânirea regelui Ungariei, este de asemenea un popor mare de religia grecilor. Hotarele Rusiei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
zice Dacia, locuit de nemți, aflat sub stăpânirea regelui Ungariei, este de asemenea un popor mare de religia grecilor. Hotarele Rusiei Mici, care se mărgineau la apus cu Polonia, la sud cu Ungaria, adică Dacia, și la răsărit cu Uzbek tătarul, puteau primi în interiorul lor în același an, 1334, în anturajul principelui de Halici, Gheorghe Trojadenovic, ginerele lui Ghedymin pe Boris Cracula și Alexandru Moldaowicz, ambii moldoveni. Primul poartă titlul de palatin al Liovului, oraș, care, denumit Leucopolihni, era, după cronicarul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de al doilea, venit de la Baia, probabil ca delegat, doar pentru orientare și tratative, deși Alexandru Moldaowicz în traducere corectă ar face Alexandru al lui Molda, adică al principelui orașului Baia. Momentul prielnic, pentru a întreprinde ceva, nu sosise încă. Tătarii își reveniseră repede după înfrângerile din 1333 și, în anul 1334, erau gata de a săvârși noi incursiuni de pradă în Transilvania și ,. În timp ce Vaticanul acorda iertare de păcate pentru toți creștinii care ar pleca în cruciadă și ar muri
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în anul 1334, erau gata de a săvârși noi incursiuni de pradă în Transilvania și ,. În timp ce Vaticanul acorda iertare de păcate pentru toți creștinii care ar pleca în cruciadă și ar muri pentru apărarea credinței catolice în lupta „împotriva schismaticilor, tătarilor, păgânilor și altor necredincioși”, arhiepiscopul de Strigoniu sfințea, în 27 octombrie, pe noul episcop de Milcovia. O confruntare a oștilor româno-maghiare cu cele ale tătarilor avea să se facă, dar nu prin plecarea în cruciadă a celor dintâi asupra celor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ar pleca în cruciadă și ar muri pentru apărarea credinței catolice în lupta „împotriva schismaticilor, tătarilor, păgânilor și altor necredincioși”, arhiepiscopul de Strigoniu sfințea, în 27 octombrie, pe noul episcop de Milcovia. O confruntare a oștilor româno-maghiare cu cele ale tătarilor avea să se facă, dar nu prin plecarea în cruciadă a celor dintâi asupra celor din urmă, ci în lupte de apărare pe meleagurile Ungariei și Transilvaniei, mai ales în Țara Bârsei și în jurul Brașovului, și probabil și în Maramureș
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
românești și saxone și au distrus întăriturile de Prejmer, Codlea, Ghimbav, Vulcan, Cristian, Râșnov ș.a. După cercetările lui Bertold Spuler însă, invazia a avut loc în anul 1334. Din acest an trebuie deci socotiți acei șapte ani de prezență a tătarilor în Transilvania, adică până în 1340 inclusiv, an în care moare Uzbek. Anul 1334, dat ca an al invaziei mongole în Țara Bârsei de către Bertold Spuler, pare să fie mai sigur, el fiind confirmat și de informațiunile documentare culese la Roma
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
se poate discuta, atâta timp cât era reținut în luptele de apărare ale Maramureșului și Transilvaniei și de organizarea unei ofensive pentru alungarea invadatorilor la est de Carpați. După coroborarea informațiunilor narative cu cele documentare, se poate stabili acum cu certitudine că tătarii, care au năvălit în Transilvania, în anul 1334, sunt aceia din sudul Basarabiei, din ținuturile Cetatea Albă și Chilia, pe unde prădaseră trupele lituaniene cu un an mai înainte și erau conduși de către Altamos Dimitrie, emirul de Cetatea Albă și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ridica un așezământ comercial în „Cetatea Donului”, la Tana, pe locul vechii colonii milesiene, aflându-se în relații dușmănoase cu genovezii, din anul 1335, pentru că le luaseră locul la Chilia, informaseră bandele prădalnice ale turcilor din Asia Minoră despre plecarea tătarilor în expediție de pradă în Transilvania și Ungaria. Și, cum aceștia profitaseră și mai înainte de neînțelegerile izbucnite, de prin anul 1320, dintre cei doi Andronici (Andronic al II-lea și Andronic al III-lea) din Constantinopol, pentru a prăda Peninsula
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
călugărul minorit Ilie, aflat la curtea hanului de la gura Volgăi, să obțină și bunăvoința lui Tynybeck, fiul întâi născut al lui Uzbek, în același scop. Și, pentru că solia trebuia să treacă prin Ungaria și Transilvania, unde aveau loc lupte cu tătarii, Carol Robert trebuia să asigure viața, merinde de drum și călăuze, până când ea va trece în ținuturile tătărăști. Potrivit acestor relații de suprafață ale Romei cu șeful Hoardei de Aur, mulți se așteptau la o retragere a tătarilor din Transilvania
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lupte cu tătarii, Carol Robert trebuia să asigure viața, merinde de drum și călăuze, până când ea va trece în ținuturile tătărăști. Potrivit acestor relații de suprafață ale Romei cu șeful Hoardei de Aur, mulți se așteptau la o retragere a tătarilor din Transilvania și la o încetare a luptelor. Dar progresul islamismului în Dești-Kipciak a zădărnicit toate intervențiile Papei și a pus capăt acestor acte de amabilitate ale lui Uzbek. Astfel că, luptele pentru scoaterea tătarilor au trebuit să continue. Calvarul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
așteptau la o retragere a tătarilor din Transilvania și la o încetare a luptelor. Dar progresul islamismului în Dești-Kipciak a zădărnicit toate intervențiile Papei și a pus capăt acestor acte de amabilitate ale lui Uzbek. Astfel că, luptele pentru scoaterea tătarilor au trebuit să continue. Calvarul acestora apăsa așa de greu asupra Ungariei și Transilvaniei încât, Carol Robert fusese obligat de împrejurări să scoată la oaste și pe călugării din mănăstiri. În septembrie 1338, o plângere a episcopilor catolici din aceste
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de la supunerea datorată Bisericii Romane sunt aceia din Țara Românească și Moldova care l-au bătut pe Carol Robert la Posada și că luptele, care se duceau în interiorul Ungariei și în părțile de lângă acest regat, nu erau decât acelea cu tătarii și românii din Țările Române, ce invadaseră Transilvania și Ungaria în anul 1334. În urma luptelor date în acest an, pentru scoaterea tătarilor și închiderea trecătorilor din munții meridionali și mai ales răsăriteni, ne-am putea gândi la însărcinarea lui Dragoș
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
că luptele, care se duceau în interiorul Ungariei și în părțile de lângă acest regat, nu erau decât acelea cu tătarii și românii din Țările Române, ce invadaseră Transilvania și Ungaria în anul 1334. În urma luptelor date în acest an, pentru scoaterea tătarilor și închiderea trecătorilor din munții meridionali și mai ales răsăriteni, ne-am putea gândi la însărcinarea lui Dragoș din Bedeu cu ducerea operațiunilor militare la răsărit de Carpați de către Coroana ungară, peste capul și învoirea lui Bogdan, voievodul Maramureșului. Momentul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Vicina dominată încă, de tanigaua tătărască. Despre o victorie decisivă a trupelor românești și secuiești nu găsim mențiuni nicăieri în izvoarele maghiare și saxone. Dacă ar fi fost, cronicarii nu ar fi neglijat să o înregistreze. Mai sigur e că tătarii s-au retras la începutul anului 1340, căci în 11 februarie a acestui an, vestea pătrunderii lor în Polonia a turburat din nou pe regele și întregul regat al Ungariei. Probabil că pe urmele retragerii lor va fi înaintat timid
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
confluența Nechidului cu Bistrița, pe al cărei mal drept se află Câmpul lui Dragoș. O trecere de pe valea Bistriței pe aceea a Moldovei, la Baia, și pe aceea a Siretului în sus spre Suceava și Siret, era cu neputință, căci tătarii, după devastarea părții de sud a Poloniei, au revenit în Moldova. Aici se aflau ei în 7 aprilie 1340, când a murit la Liov principele Gheorghe Trojadenovic. Moartea principelui Haliciului ar fi rămas un fapt divers,dacă tronul lui ar
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]