3,383 matches
-
Ce face? Taica plânge în hohote în genunchi în fața lui neica Ianache? Ștefan se întoarse brusc, lăsând marea cu păsările ei și se aplecă să-l ridice pe taica izbindu-se de Constantin, care făcea același lucru. N-avea grijă, taică, șopti Constantin, noi o să fim primii, neica Ianache și cu mine. O să încercăm, deși știi, aș vrea să știi asta, până acum am fost împreună, dar de murit, fiecare moare singur, așa cum îi dăruiește Dumnezeu sfârșitul. Singur... Un răpăit scurt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
central apărură înspre mijloc cele șase tuiuri din cozi de cai albi, însemnul rangului sultanului și spre dreapta cele trei tuiuri negre ale marelui vizir. Ștefan admiră o clipă priveliștea și fără să zâmbească spuse: — Ți se dă toată cinstirea taică, și au adus toți tuiurile, semn de respect pentru cele două tuiuri pe care le-ai purtat atâta vreme. Se repezi și-l îmbrățișă pe Constantin, care gemu de durere în strânsoarea brațelor lui. Îi șopti: Frate, azi nimeni nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de valurile Bosforului. O clipă doar, și discul întreg săltă rupându-se de oglin direa-i geamănă, lăsând în valuri doar o dâră, o cărare de lumină purpurie. Atunci înțelese Ștefan că el fusese cel mult iubit al măriilor lor maica și taica, al preafericitului Hrisant, al sfinției sale Theodosie și al ieromonahului Gherasim și că mila și jalea lor nu-l lasă să o apuce pe cărarea de lumină deschisă în fața lui. Simțea însă cum o iubire și mai mare îl cheamă. Auzea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trupul rămase lumii acesteia îmbrățișând butucul. Acum, grecii din mulțime povesteau despre o icoană a Sfântului Ioan Botezătorul cel căruia a pus Irod să-i taie capul. În icoană, spuneau grecii, Sfântul Ioan merge ducându-și capul pe o tipsie... — Taică, taică, nu vreau să mor! Dacă trec în legea turcească, așa spunea ieri cadiul, că dacă trec la Coran... Taică, măria ta, sunt nevinovat, mi-e frică. Lasă-mă, taică, nu vreau să mor, țipă copilul, amuțind pentru o clipă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rămase lumii acesteia îmbrățișând butucul. Acum, grecii din mulțime povesteau despre o icoană a Sfântului Ioan Botezătorul cel căruia a pus Irod să-i taie capul. În icoană, spuneau grecii, Sfântul Ioan merge ducându-și capul pe o tipsie... — Taică, taică, nu vreau să mor! Dacă trec în legea turcească, așa spunea ieri cadiul, că dacă trec la Coran... Taică, măria ta, sunt nevinovat, mi-e frică. Lasă-mă, taică, nu vreau să mor, țipă copilul, amuțind pentru o clipă toată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a pus Irod să-i taie capul. În icoană, spuneau grecii, Sfântul Ioan merge ducându-și capul pe o tipsie... — Taică, taică, nu vreau să mor! Dacă trec în legea turcească, așa spunea ieri cadiul, că dacă trec la Coran... Taică, măria ta, sunt nevinovat, mi-e frică. Lasă-mă, taică, nu vreau să mor, țipă copilul, amuțind pentru o clipă toată suflarea ce era de față. Pentru o clipă doar, la fel cum înaintea furtunii un scurt răstimp toată firea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grecii, Sfântul Ioan merge ducându-și capul pe o tipsie... — Taică, taică, nu vreau să mor! Dacă trec în legea turcească, așa spunea ieri cadiul, că dacă trec la Coran... Taică, măria ta, sunt nevinovat, mi-e frică. Lasă-mă, taică, nu vreau să mor, țipă copilul, amuțind pentru o clipă toată suflarea ce era de față. Pentru o clipă doar, la fel cum înaintea furtunii un scurt răstimp toată firea se oprește stăpânită de o liniște amenințătoare, o clipă și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pământ pe jos, dar era curată, cu calendar în perete și nelipsitele fotografii. Se duse în odaia de la intrare, care era bucătărie și îmi pregăti, la lampa cu gaz, o cafea. De-acolo îmi vorbea. Ce mai face tata (adică taică-meu!) dar surorile, ce mai zice Nilă... Ne știa pe toți ca și când am fi fost rude de ani de zile. La cafea se așeză pe pat lângă mine cu niște cărți în mână și îmi șopti: -Să-ți ghicesc... O lăsai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îi răspunseseră că da, mă puteau primi, dacă eram așa de sărac și n-aveam bani de tren să mă duc acasă. Cum să nu, bucuroși, dacă era vorba de colegul lui de bancă și, care îl ajuta la lecții. Taică-său a venit cu sania și ne-a luat și am mers o zi întreagă până am ajuns în satul lui. Ce călătorie! Sate de mocani, pe care îi cunoșteam din drumul la Cîmpu-Lung, dar și de secui, cum îmi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
se ceruse de către inspector să predea în școală limba maghiară, dar refuzase, și nu pățise nimic. - Codrine, zic, mărturia lui Rebreanu, în Ion, e că relațiile dintre români și maghiari erau destul de pașnice. Herdelea cel tânăr vorbea bine ungurește, iar taică-său, care era dascăl în sat, aleargă la un moment dat în toate părțile și face propagandă electorală în favoarea deputatului maghiar. Nu mai spun că la petrecerea care urmează după alegeri, un pădurar ungur (parcă așa știu, că era pădurar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să înceteze? Că dacă ar fi fost după noi, cei mai tineri, chiar așa s-ar fi și întîmplat? Dar iată, trebuiseră să fugă, era limpede, omorurile nu se uitau și acum, când Ardealul era ciopârțit, putea fi ciopârțit și taică-său. - Vreau să spun, zise Codrin, că totuși Rebreanu s-a întors la patria mumă, dar că, dacă imperiul nu s-ar fi prăbușit... Cine știe? Ar fi rămas ofițer la Budapesta și ar fi ajuns chiar să facă literatură
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
seara la cantină... Ne-am despărțit, ne-am spus la revedere și am plecat. Am revenit, câteva zile mai târziu, să-l revăd, dar nici atunci și nici în zilele următoare n-am dat de el. Plecase la Brașov, după taică-său? Sau câștiga destul de bine și renunțase la cantină? Îmi aminteam, atunci la Sinaia, că anul trecut dăduse el de adresa mea și primisem o scrisoare să viu să-l vizitez la Cristur, unde era învățător. M-am dus, prins
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nimic, nici eu nu i-am pomenit că știam cu cine e însurat și nici el n-a insistat să mai rămân. Pe enigma acelei vizite, gândul îmi stăruia la Sinaia: Ce-o mai fi făcând Codrin? O li scăpat taică-său? I-o fi născut nevasta? Ce limbă avea să vorbească noul născut?... ... De la cantina refugiaților ardeleni l-am urmat la ieșire pe Dobrinescu. Fără șovăire, mă ducea iar undeva. Nu, nicăieri, înapoi la tramvaiul 6. Iar la coborâre, în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu statuia pe care o ocoleau tramvaiele și intrarăm spre Sfântul Gheorghe. Acolo Nilă o luă la stânga și curând dădurăm de niște străzi pline de prăvălii deschise și lume care forfotea; parcă era un bâlci. - Ce e aici? îl întrebai. - Taica Lazăr, zise el. A, Taica Lazăr, cum să nu, auzisem, da, așa era, aici totul era ieftin, până și în sat era cunoscută această stradă. Ne oprisem nehotărâți. În care prăvălie să intrăm? Și atunci din ușa uneia mai apropiată
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ocoleau tramvaiele și intrarăm spre Sfântul Gheorghe. Acolo Nilă o luă la stânga și curând dădurăm de niște străzi pline de prăvălii deschise și lume care forfotea; parcă era un bâlci. - Ce e aici? îl întrebai. - Taica Lazăr, zise el. A, Taica Lazăr, cum să nu, auzisem, da, așa era, aici totul era ieftin, până și în sat era cunoscută această stradă. Ne oprisem nehotărâți. În care prăvălie să intrăm? Și atunci din ușa uneia mai apropiată se desprinse un om, veni
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
iată, fusese... Și drumul pesemne era cel făcut de mine acasă... Nilă, încîntat, și ca să sărbătorim evenimentul, mă duse într-o bodegă. Cerurăm bere și debrețini calzi, cu muștar. - De fapt cât costa ce-am luat? îl întrebai curios. - La Taica Lazăr cam atât costă, zise el. Dă-i nabii, adăugă, le iau și ei de ocazie. Și puse mâna și-mi pipăi stofa. Dădu din cap: E cam subțire, dar e bună. - Tu cât ai dat pe-al tău? Tot
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cam atât costă, zise el. Dă-i nabii, adăugă, le iau și ei de ocazie. Și puse mâna și-mi pipăi stofa. Dădu din cap: E cam subțire, dar e bună. - Tu cât ai dat pe-al tău? Tot de la Taica Lazăr l-ai luat? Al lui era mai frumos, culoare bej, parcă mai bine croit, cu altfel de nasturi... îmi spuse că nu, l-a cumpărat de la un magazin, de la Șerg, astea de la Taica Lazăr nu prea țin, că nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dat pe-al tău? Tot de la Taica Lazăr l-ai luat? Al lui era mai frumos, culoare bej, parcă mai bine croit, cu altfel de nasturi... îmi spuse că nu, l-a cumpărat de la un magazin, de la Șerg, astea de la Taica Lazăr nu prea țin, că nu știi cât au fost purtate... A luat unul odată, tot așa, ieftin și după câteva luni i s-au rupt pantalonii în cur... - Păi atunci, zic, pe mine de ce m-ai lăsat să-l
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
angajare și m-a dat în primire unei doamne, care la rândul ei m-a dus și m-a predat de astă dată unei domnișoare. Era o fată isteață și bine îmbrăcată, m-am simțit jenat de costumul meu de la Taica Lazăr, care între timp se uzase la mâneci și nici cămașa nu era prea curată, era murdară de tușul de pe șpalturi, care se lua repede, chiar în ziua când o schimbai. "Trebuie să-mi cumpăr alt costum și tot ce-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
aveau pe-a lor. Or, aici Mateiu îl despoaie prea tare pe Pirgu și-i arată toate părțile rușinoase. Un scriitor nu trebuie să aibă aversiune pentru nici unul din personajele pe care le creează, sunt dorul imaginației lui... De pildă taică-său, simți că ține până și la Dandanache. I-o fi făcut ceva în viață acest Pirgu, lui Mateiu." " Da, mi-a răspuns Miron, așa este, i-a făcut, Pirgu reprezintă canalia, noroiul, omul fără nici o noblețe, în timp ce Mateiu se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
răspuns Miron, așa este, i-a făcut, Pirgu reprezintă canalia, noroiul, omul fără nici o noblețe, în timp ce Mateiu se credea descendent din prinți îndepărtați... Gândul că socialmente putea fi egal cu de-al'de Pirgu îl indigna probabil prea tare, fiindcă taică-său i-a arătat capul lui mare spunînd: ce e turtit de atâtea tăvi de plăcinte pe care înaintașii lui le-au purtat pe creștet." Mi-a dat să citesc Jean Giono, care scria tot despre țărani, nu m-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
aveam, ochii, bineînțeles, dar eram rău îmbrăcat și îmi dădeam seama că n-ar fi putut ieși cu mine pe stradă nicicum așa cum arătam, cu un palton de popă și cu un costum cumpărat cu o mie de lei de la Taica Lazăr. Acum câteva luni însă m-am dus întîi m-am uitat îndelung prin geam s-o văd dacă îmi plăcea, dacă era aceeași femeie frumoasă, cum mi se păruse atunci că e, și dacă înăuntru era aceeași atmosferă învăluitoare
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ajunsă mai la pieire. Când deodată o dășteptare Văzum iuvită la mic și mare, Să năzuiască, Maică, la tine, Cum și urmarăm, căci lăsând morții, Drept la beserici mersem cu toții, Cu fierbinți lacrămi căzurăm, Maică, S-alergi îndată la bunul Taică Cu rugăciune, milă să-și facă Dreapta mânie să ș-o întoarcă. Iar d-altă parte Sfînta-ți icoană Cu alai mare, ca un <e>ii Doamnă, Preoți, călugări pă braț purtarăm Și slavoslovii cu foc cîtarăm, Norod de obște lacrimi
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
să se împlinească atunci când el nu o mai fi. țața Antonica plângea întruna când îl auzea. Ieșea afară și rupea cu lacrimile ei gardurile vecinilor care trăgeau cu urechea, poate poate or afla ce s-a întâmplat cu bădia. - Scoală, taică, iaca a venit cumătru din sus pe la tine, spuse zâmbind fata cea mare, care își lăsase pe mâna bărbatului casa și venise să o ajute pe mamă-sa la treburi și să o mai aline. Era cu părul prins
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
bine. Badea Gheorghe se ridică din pat. Saveta își simți mâna atinsă de o adiere de primăvară și se lăsă purtată prin casă. - Draga de ea. Casa mea. Cu ce te alegi? Cu cine te pomenește. Fata mea dragă, draga taichii. Casa mea, cum te las eu, cum vă iau eu tot. Antonico, iau dragostea noastră, apoi de, știu și eu, tu nu zici nimic. Ieșind, zăpadă se topise, soarele scălda pomii în fruct și frunzele se roteau după umbră. Limpede
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]